În România se construiește pe bandă rulantă, iar ce rămâne în urmă nu sunt doar clădirile înalte, ci și molozul. Aproape 40% din totalul de gunoaie pe care europenii le generează anual provin din construcții.
Un card bancar. Aceasta este cantitatea de plastic pe care o înghițim fiecare dintre noi într-o săptămână. Fie prin mâncare, apă sau chiar și aer. Bineînțeles, nu îl vedem. El este microplastic și se află peste tot în jurul nostru, până și în legumele pe care le mâncăm.
O sticlă de plastic aruncată la întâmplare poate să fie mortală pentru animale. În schimb, una aruncată la coșul corect, poate să aibă o nouă viață. În fiecare minut, un milion de PET-uri de plastic sunt aruncate la gunoi pe planetă.
Mulți dintre noi aruncă plasticul și hainele la gunoi fără să se gândească prea mult la consecințe. În fiecare an, milioane de tone de astfel de deșeuri ajung în ape sau gropi de gunoi, unde poluează mai departe.
”Oameni ca pâinea caldă”. Am mers prin țară să-i căutăm. Și i-am găsit, dar am dat și de pâinea caldă ca sufletele lor. În Pecica, în vestul țării, se face pita după cum era pe vremuri. În cuptoare tradiționale, după o rețetă transmisă din generație în generație.
Astăzi, 30 noiembrie, când începe sistemul garanție-returnare, Euronews România lansează campania ”Reciclăm să ne salvăm”, o radiografie a situației critice în care se află țara noastră în lupta cu deșeurile.
Majoritatea românilor nu duc o viață prietenoasă cu mediul. Anual, fiecare dintre noi aruncăm 75 de kilograme de mâncare și 11 kilograme de haine pe care nu le-am purtat nici măcar de zece ori conform Eurostat.
De astăzi începe să funcționze sistemul garanție returnare pentru ambalajele de sticlă, din plastic sau aluminiu pe care le cumpărăm din magazine. Vom plăti cu 50 de bani în plus pe care îi putem recupera atunci când returnăm recipientele la orice magazin.
Deși pare un proces complicat, cașcavalul de Săveni are doar trei ingrediente: lapte, cheag și sare. Iar ce face să fie un produs deosebit e faptul că laptele nu e pasteurizat.
După ce v-am arătat cum se fac magiunul de Topoloveni și plăcinta dobrogeană, vă punem în farfuria virtuală felul principal. Și vă invităm în Buzău, la Pleșcoi, unde sunt produși cârnații care au făcut celebru numele localității. Urmăriți un nou episod din campania Euronews: Gustă România!
Centrul european de instruire pentru piloții de avioane F-16 de la Baza Aeriană Borcea din România este operațional. Pe lângă piloții români aici vor fi instruiți și militarii ucraineni care vor opera pe avioanele F-16 donate de partenerii externi.
La sfârșitul lunii martie, în acest an, plăcinta dobrogeană intra oficial pe lista produselor cu Indicație Geografică Protejată la nivel european. A fost un drum lung, de câțiva ani chiar, până la acel moment.
În 7 aprilie 2011, magiunul de prune de Topoloveni devenea primul produs românesc recunoscut la nivel european cu Indicație Geografică Protejată. Această titulatură garantează calitatea și, în același timp, trasabilitatea unui produs.
În România, nu există centre publice specializate pentru tratarea dependenților de droguri. Cine vrea să scape de adicție se internează la psihiatrie, printre bolnavi cu alte afecțiuni. Trei comunități terapeutice, amenajate cu banii statului, au ajuns în paragină din “lipsă de interes politic”.
Dacă România încă se străduiește să-și găsească ritmul, alte state din Europa Centrală și de Est și-au dezvoltat rapid rețelele de autostrăzi, în ultimii ani. Acest lucru a fost posibil, în mare parte, datorită politicii Uniunii Europe de extindere a rețelei transeuropene de transport.
Lucrările la primul tronson al drumului expres Craiova-Pitești bat pasul pe loc, deși au început în urmă cu cinci ani. Câștigătorul inițial al licitației n-a reușit să facă mare lucru, drept urmare a fost reziliat contractul la sfârșitul anului trecut.
București este singura capitală din Uniunea Europeană care nu are încă o autostradă care să ocolească orașul. Singura opțiune a fost Șoseaua de Centură, pe care autoritățile se opintesc încă din 2007 să o lărgească, dar în continuare este aglomerată și plină de gropi.
Avem puține autostrăzi, dar nici acelea așa cum ar trebui. Dată în circulație de mai bine de zece ani, Autostrada București-Ploiești aproape pare abandonată. O autostradă aproape a nimănui care este tratată ca atare. Din momentul în care ai intrat pe A3, imaginea este dezolantă.
Starea infrastructurii rutiere și feroviare încetinește Armata. Numărul mic de kilometri de autostradă, podurile șubrede ori degradarea căilor ferate sunt doar câteva dintre problemele care fac ca militarii să se deplaseze cu dificultate.
Cu o lungime de aproape 630 de kilometri, DN1 este una dintre cele mai lungi artere din România. Un drum presărat cu drame și tragedii, la care autoritățile ridică neputincioase din umeri. Pe prima porțiune de drum, între București și Ploiești, autoritățile au montat separatoare de sens din beton.
O localitate, un oraș, un județ, o regiune nu se pot dezvolta dacă nu au și infrastructură rutieră. Regiunea Moldovei este marginalizată de restul țării tocmai din cauza lipsei de autostrăzi care să faciliteze legătura între partea de nord-est cu cea de vest.
56 de ani i-au trebuit României să se apropie de inaugurarea kilometrului o mie de autostradă. Chiar și așa, vor mai trece încă cel puțin 4 ani până când vom putea traversa Carpații cu mașina pe o șosea de mare viteză.
Aventura unui concediu la munte în România începe chiar de pe șosea. Mai ales dacă plecarea e din București. Valea Oltului și Valea Prahovei, pe cât de spectaculoase în peisaje sunt, pe atât de aglomerate, mai ales în weekend sau în sezon turistic.
Pe hârtie, avem destule spitale. În realitate, însă, o parte dintre acestea, în special cele din orașele mici, au secții închise, din cauza lipsei de medici. La fel ca Spitalul din Urziceni, unde o femeie a născut pe asfalt la sfârșitul lunii iulie, și din alte spitale lipsesc secții.
Nu trebuie să mergi departe pentru a vedea cât de mare este deficitul de medici de familie. La doar 60 de km de Capitală, în județul Giurgiu, sute de oameni nu au acces la îngrijiri medicale aproape de casă.
În țara în care nu există programe de screening sau prevenție, inclusiv sistemul de medicină primară se îmbolnăvește. De la an la an, medicii de familie sunt tot mai puțini, mai îmbătrâniți și mai epuizați.
La kilometri distanță de spitale, bolnavii din zonele rurale ajung să-și pună toate speranțele în medicii de familie. Și nu de puține ori, au așteptări mult peste ceea ce pot oferi aceștia. Mai ales la țară, unde infrastructura lipsește, la fel și aparatura performantă.
