Avem puține autostrăzi, dar nici acelea așa cum ar trebui. Dată în circulație de mai bine de zece ani, Autostrada București-Ploiești aproape pare abandonată. O autostradă aproape a nimănui care este tratată ca atare. Din momentul în care ai intrat pe A3, imaginea este dezolantă.
O arteră fără toalete sau benzinării, cu multe bariere în locurile în care ar trebui să se facă legătura cu localități învecinate.
Urmăriți un nou episod din campania ”România, drum în lucru”.
Mergem pe A3, într-un moment fără aglomerație, situație rar întâlnită aici. Dar ne dăm seama repede că suntem în România. Din loc în loc, pe drumul de mare viteză apar restricții de viteză. Iar surprizele nu se opresc aici.
Ieșirea de pe autostradă arată ca fiind părăsită, peste tot în zonă nu ai să vezi decât gunoaie, ca și cum ar fi o zonă de depozitare a gunoaielor.
Ce trebuia să fie alternativa logică a DN1 arată mai degrabă ca o zonă părăsită
Zona de spații și servicii de pe A3, București-Ploiești: Locul este complet abandonat. Cât de utilă ar fi fost această zonă pentru șoferi? Cu siguranță extrem de utilă, doar că așa arată acum, spațiul a fost construit și lăsat așa.
În toată imaginea de abandon, un tată și copilul său sunt singurii care parcă vor să se opună unui sistem plin de indiferență.
Jurnalist: Sunteți singurul muncitor de pe aici.
Nea Ion: Ce să facem?
Jurnalist: Lucrați aici?
Nea Ion: Sunt în locul la cineva!
Jurnalist: Acum ce se întâmplă cu spațiul ăsta aici? Nu a fost niciodată folosit?
Nea Ion: Eu cred că nu! Locul pare abandonat.
Jurnalist: Dumneavoastră v-ați apucat din proprie inițiativă?
Nea Ion: Da! Să nu mă plictisesc.
Jurnalist: Felicitări! Ar trebui să facă autoritățile lucrurile astea, ba mai mult.
Niciun spațiu de servicii de pe A3 nu este deschis
Profităm însă de amabilitatea omului și intrăm.
Suntem cu siguranță privilegiați, dacă putem spune așa. Suntem printre puținii care au reușit să intre în toaleta de pe A3. Avem apă? Nu avem apă! Este doar o construcție ridicată, fără utilități, fără nimic, de ani de zile.
Afară, Nea Ion își continuă treaba.
Jurnalist: Astăzi toată ziua așa o să faceți? Măcar v-ați adus apă de acasă?
Nea Ion: Da!
Jurnalist: Și nevoile?
Nea Ion: În tufe!
Paradoxal, până și omul care se ocupă de îngrijirea toaletei este nevoit să folosească tufele de pe lângă drum, la fel ca toți șoferii care circulă pe autostradă.
Cătălin Codescu, Președinte Asociația Victimelor Accidentelor de Circulație: Sunt două explicații la prima vedere. Prima: este puțin mai lungă și nu ar fi trebuit decât să fie dreaptă sau cât se poate de dreaptă și nu este așa, este mai lungă decât DN1, paradoxal. Și 2: acele ieșiri de pe autostradă nu sunt realizate 100% așa cum erau proiectate, așa că lumea nu prea poate să utilizeze acest drum de mare viteză, pentru că nu are posibilitatea să iasă de pe autostradă acolo unde își dorește. Nu mai vorbim că nu sunt instalate acele zone de toaletă publică, înțeleg că benzinăriile abia de acum ar trebui să apară, pentru că până acum nu erau. Toate aceste elemente sunt impedimente pentru utilizarea în condiții optime a acestui segment de drum.
Cumva, reușim să străbatem distanța până la Ploiești. Iar finalul călătoriei confirmă impresia generală.
Ne pregătim să ieșim de pe autostradă A3, a fost un drum mai lung decât ne așteptam, cu mai multe peripeții, iar aici, când ieșim, avem parte de o surpriză mare, ne oprim practic într-un sens giratoriu.
Inaugurată în 2012, autostrada București - Ploiești, considerată alternativa pentru DN1, este în continuare puțin circulată, cu un trafic de patru ori mai mic decât Drumul Național 1. Nu s-a schimbat nimic în 11 ani. În ciuda unei investiții de peste 150 de milioane de euro, autostrada tot nu are parcări sau toalete.
