SPECIAL. Ce învață elevii români la școală despre regimurile totalitare comparativ cu alte țări

Răsturnarea situației politice în urma alegerilor prezidențiale ne face să ne întrebăm ce învață tinerii la școală despre democrație și ideologiile totalitare ale secolului XX? De altfel, cuvântul „legionar” a fost cel mai căutat pe DEX online a doua zi după primul tur al alegerilor prezidențiale.

De asemenea, din programa școlară lipsește Istoria Religiilor, care este esențială pentru a ne educa cetățenii astfel încât să nu fie ușor de manipulat de politicieni care folosesc un discurs religios. Am vorbit cu profesori și elevi atât din sistemul românesc de învățământ, cât și din cel britanic pentru a vedea cum își pregătesc fiecare viitoarele generații de cetățeni.

Când învață elevii despre regimurile totalitare

Educația civică și istorică pentru elevii români începe cu adevărat din clasa a V-a. Prima lecție este democrația ateniană. Apoi, în clasa a VII-a sunt discutate cele două războaie mondiale și consecințele lor. Însă, cea mai importantă lecție pentru un tânăr vine chiar înainte să aibă dreptul de vot, în clasa a XI-a, a explicat pentru Euronews profesoara de istorie Anamaria Soreață, de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”.

„Acolo avem lecții despre ideologii politice, democratice, de extremă dreapta, de extremă stânga, avem inclusiv teme care țin de dezbateri parlamentare. Aceste noțiuni vor fi reluate în clasa a XII-a, unde avem lecția „Secolul XX între democrație și totalitarism, ideologii și practici politice în România și Europa”. Ideea este de a integra viața politică din România în secolul XX în context european”, a explicat profesoara de istorie.

La toate acesta, de anul școlar viitor, se adaugă și o materie obligatorie nouă la clasa a XII-a: Istoria Comunismului.

Elevii își aduc aminte de prima lecție despre democrație de la părinți.

„Când ești mic și se duc părinții la alegeri, eventual te iau și pe tine cu ei, atunci realizezi într-un fel că există sistemul acesta. Apoi, prin clasa a V-a - a VI-a, la orele de istorie, de educație civică, și înțelegi exact cum funcționează, începi să înveți mai mult despre originile lui”, a povestit Matei, elev în clasa a XI-a.

„Avem istoria comunismului, avem istoria monarhismului. Chiar dacă România este într-o democrație, în continuare multă lume a rămas cu rămășițele comunismului, cu rămășițele vechilor regimuri din secolul XX și tocmai chestia asta, cred eu, i-a îndemnat pe foarte mulți oameni să voteze cu Călin Georgescu, pentru că multă lume nu-și dă seama în primul rând cine este, în al doilea rând ce susține”, a spus Mara, olimpică la Istorie.

Legionarii au introdus în România asasinatele politice

Elevii învață la școală că mișcarea legionară, Legiunea Arhanghelului Mihail, a fost un partid extremist înființat în 1927 de Corneliu Zelea Codreanu. Tot el a înființat în 1930 aripa paramilitară a acestui partid, Garda de Fier. Legionarii au introdus în România asasinatele politice. Două victime celebre au fost premierul Ion Gheorghe Duca și istoricul Nicolae Iorga. Partidul extremist a ajuns să preia toată puterea în stat în toamna lui 1940, împreună cu mareșalul Ion Antonescu. Legiunea a fost înlăturată de la guvernare în 1941, când a încercat o lovitură de stat împotriva lui Antonescu și a armatei.

„Este asemănătoare nazismului din Germania și fascismului din Italia, dar normal, cu specific românesc: un discurs care supraevaluează valorile națiunii române în comparație cu alte etnii, în speță evreii. În momentul în care populația o duce rău din punct de vedere economic, este foarte ușor cu un discurs populist să vii și să spui „îți este rău pentru că vecinul tău, care este de alt neam o duce mai bine decât tine”. Este greu să evoluezi într-o societate în care ești învățat că trebuie să-l urăști pe celălalt ca să-ți fie ție bine”, a explicat profesoara de istorie.

Limbajul religios, folosit pentru a manipula masele

De asemenea, în discursul politic al mișcării legionare, s-a folosit foarte mult limbajul religios pentru a manipula masele. Este specific mișcărilor politice ale vremurilor, ca un fel de religie laică.

„Asta s-a întâmplat și în cazul fascismului, nazismului, avem același cult al personalității și pentru Mussolini, și pentru Hitler. În spațiul românesc interbelic, vedeți cazul lui Corneliu Zelea Codreanu. Aceeași fascinație morbidă față de un personaj care era aproape cvasi-mesianic”, a explicat pentru Euronews Cristian Vechiu, Istoric al Religiilor.

„Se creează la începutul secolului XX, atât în zona de extremă stângă cât și în zona de extremă dreapta niște religii laice. Nu mai vorbesc despre o divinitate anume, nu mai au un cult religios, anumite ritualuri religioase, dar există aspecte ale vieții religioase sau ale noțiunii de religiozitate în modul în care ne raportăm la conducătorul mult iubit.

Asistăm, de fapt, la începutul secolului XX, la o criză spirituală profundă și asta se întâmplă și din cauza schimbărilor economice, istorice, politice, două războaie mondiale, o criză economică uriașă între cele două războaie mondiale, o configurare a lumii aparte după al doilea război mondial. În prezent asistăm mai mult la preluarea unor elemente de discurs religios clasic, din zona unor tradiții religioase bine împământenite din spațiul creștin, amestecate cu elemente de spiritualitate de tip New Age. Cu alte cuvinte, manipularea e ușor de făcut și ea reușește pentru că avem, de fapt, de a face cu o lipsă crasă de educație religioasă. Ministerul Educației ar trebui să propună o oră de istorie a religiilor”, a explicat istoricul.

„Din punctul meu de vedere, arată încă o dată eșecul sistemului nostru de educație din România pentru că el se bazează pe o educație foarte rigidă și care nu ne pregătește cu adevărat să fim niște tineri care să ajungem într-o societate și să știm cum să fim responsabili din punct de vedere civic”, a completat Alexia, elevă în clasa a XI-a, pasionată de debate.

Elevă: Foarte mulți tineri nu au educație politică

„Foarte mulți tineri nu au educație politică. Deși în clasa a XI-a se discută oarecum despre curente politice și ideologii, în cea mai mare parte aceste curente sunt ignorate în ceilalți ani de studiu și foarte mulți ajung să învețe numai despre evenimente pe care să le uite după bacalaureat și nu ajung să realizeze că istoria se învață pentru prezent și nu pentru a ști evenimente din trecut”, a mai spus Alexia.

Educarea civică, esențială în țările din Occident

Între timp, statele occidentale, în special cele nordice, pun mare accent pe educarea civică a cetățenilor săi.

„Educația civică joacă un rol. Și alte țări sunt afectate de aceste fenomene, dar au reacționat sau continuă să reacționeze în mod diferit. Mă refer mai ales la statele scandinave, unde guvernele au investit foarte mult în educația civică, au pregătit cetățenii la tot felul de provocări și la încercări de destabilizare prin propagandă. De pildă, Finlanda este cazul extrem în comparație cu România. Este o țară de cititori. În alte țări, oamenii sunt antrenați sau educați să-și pună întrebări ca: „cine are interesul, ce înseamnă acest mesaj, unde pot să mă informez care ar fi și alt izvor de informație?” Și sunt și obișnuiți să dezbată public”, a explicat istoricul elvețian Oliver Schmitt, profesor la Universitatea din Viena, specializat în regimurile totalitare din Estul Europei.

Dezbaterea și gândirea critică, dezvoltate în Marea Britanie

Spre exemplu, sistemul de educație britanic pune un accent foarte mare pe dezbatere și gândire critică.

„Avem ore de discurs public pe care le predăm din școala primară, deci încurajăm oratoria, abilitatea de a vorbi în public, de a susține un argument într-un mod coerent. Dezbaterea propriu-zisă o începem din gimnaziu. Ceea ce ne dorim este ca elevii noștri să poată gândi critic, în afara șabloanelor, să poată face legătura între idei și să își argumenteze ideile în mod coerent”, a explicat pentru Euronews Matthew Tansley, directorul de gimnaziu și liceu la Școala Britanică Internațională din București.

„De ce s-au întâmplat lucrurile așa și să poată gândi critic în privința evenimentelor istorice, adică să evalueze ei de ce unele sisteme politice s-au prăbușit în trecut, care au fost cauzele schimbării și modelării cursului istoriei. Abilitatea de a analiza și critica politica este mai degrabă scopul nostru”, a explicat profesorul de istorie James Hudson.

„Ai nevoie de gândire critică și spontană. Trebuie să gândești repede, pe loc și coerent. Cel mai bun mod de a susține un argument este bazarea pe fapte reale, este cel mai ușor mod de a câștiga, adică să fii factual și logic. Îți folosești creierul, înveți de la școală, înveți de peste tot”, a spus George, care studiază în sistemul britanic și este pasionat de debate.

Profesor de istorie, despre regimurile totalitare: „Investigăm împreună cum ar fi să trăiești în acele regimuri, cum ar afecta viața de zi cu zi a oamenilor”

O lecție de istorie înseamnă o dezbatere constantă între elevi și profesori.

„Investigăm împreună cum ar fi să trăiești în acele regimuri, cum ar afecta viața de zi cu zi a oamenilor. Ne punem întrebări ca: de ce au avut loc aceste evenimente, puteau fi evitate și dacă da, atunci cum demonstrezi asta, poți dezbate cât de mult succes au avut diverse personaje sau organizații, oare cursul istoriei este modelat de indivizi sau ne ia valul unor mișcări mai mari ale istoriei? Sunt unele lucruri inevitabile? Cum este posibil ca o astfel de ideologie să existe? Când ne uităm, spre exemplu, la Italia, vedem că are parțial ca sursă nemulțumirea populației în urma Primului Război Mondial. Dar, când ne uităm la Germania nazistă, vedem că ar putea fi o consecință a unei mari depresii economice. Cum a fost posibil ca un regim să câștige și altul să piară și să gândească puțin mai critic privind modul în care se produce schimbare în lume?”, a explicat profesorul James Hudson.

Astfel este educată gândirea critică și informarea din mai multe surse, nu de pe rețelele de socializare. Este o lecție care se repetă la fiecare oră, de către toți profesorii, pentru a deveni un reflex mai târziu în viața de adult. Până atunci, chiar dacă nu pot vota încă, elevii români speră că viitorul lor, pe care îl aleg alții acum, rămâne unul european.

„Eu, personal, aș vrea să studiez în România și după aceea să lucrez aici, doar că acest lucru se poate doar dacă țara va continua să progreseze, să evolueze pe drumul pe care este și acum”, a spus Matei.

„Vreau să trăiesc într-o Românie normală, o Românie democrată care se bazează, în principal pe valorile liberale”, a spus Mihai.

„Îmi doresc să trăiesc într-o Românie mult mai dezvoltată și în primul rând mult mai educată”, a spus Alexia.