România frumoasă din Timiș. Călătorie prin gastronomie și natură

În prima parte a călătoriei noastre prin Timiș, v-am purtat prin cele mai frumoase locuri din Timișoara. Ați văzut artă, ați văzut istorie și ați văzut locuri de care poate n-ați știut până acum. Ne-am întors în vestul țării și ne oprim puțin în Charlottenburg, satul rotund care a devenit monument istoric. V-am spus povestea lui, acum vă arătăm și ce puteți mânca aici. Primul pe lista noastră e un preparat în care brânza e baza.

Maia Bondici, jurnalistă Euronews: Rezultatul final este kaesespaetzle. Practic niște găluști cu brânză absolut delicioase.

Preparatul e făcut după o rețetă veche de la șvabi, transmisă din generație în generație, la care fiecare bucătar adaugă puțin și din propria magie. Și cum orice masă bună se termină cu desert, nu putem pleca fără să gustăm și ceva dulce...cu o poveste regală.

Radu Toma, bucătar: Este un preparat tradițional austriac care provine de pe vremea Împăratului Franz. Soția lui dorea să își mențină silueta foarte suplă, așa că dorea deserturi foarte light. Bucătarul, din păcate, a făcut o clătită care nu era pe placul ei, ea a refuzat-o. Exasperat, împăratul a zis „dă-mi mie gunoiul ăsta, să văd ce e cu el”. Lui i-a plăcut și de acolo i-a rămas denumirea de kaiserschmarrn, gunoiul împăratului.

Maia Bondici, jurnalistă Euronews: Și noi suntem foarte stricți cu dieta, dar ocazional facem și mici excepții.

Murani, satul conacului vizitat de 100 de mii de oameni în fiecare an

La jumătate de oră de mers cu mașina, ne oprim în satul Murani, la conacul construit în 1781 de baronul Josif Kulterer.

Un om de afaceri a văzut potențialul în ruina care era conacul în acel moment. Așa a început un amplu proces de reabilitare și de transformare a întregii zone, care acum e un complex de agrement.

Sorin Prada, administrator complex turistic: Am văzut conacul care era în suferință. Exista în conac un singur obiect, pianul, pe care ploua.

Și fostul grajd era într-un stadiu de degradare de peste 60%. În loc să îl dărâme, a decis să îl repună pe picioare.

Sorin Prada, administrator complex turistic: Am decis să reabilităm întreaga clădire, păstrând absolut toate elementele care au putut sta în picioare. Aceste spații, cândva, au fost grajdurile boierului pe care noi le-am refuncționalizat.

De altfel, zona s-a schimbat cu totul și a căpătat o nouă viață. Chiar și natura a fost generoasă cu locul.

Maia Bondici, jurnalistă Euronews: Aici se află cel mai mare sequoia din Banat. Are o circumferință de aproximativ 10 metri, e înalt cât un bloc de aproximativ 10 etaje și e nevoie de 6 persoane să-l cuprindă.

În mijlocul naturii, cu o biodiversitate deosebită, Murani își deschide porțile în fiecare an pentru 100.000 de turiști. De cele mai multe ori, sunt întâmpinați de animalele de la fermă.

Biserica de Lemn „Cuvioasa Paraschiva”, cea mai mare biserică de lemn din Banat

Acum că ne-am bucurat de frumusețile Muraniului, suntem pregătiți să ne continuăm drumul. Următoarea oprire este în localitatea Curtea, unde vizităm Biserica de Lemn „Cuvioasa Paraschiva”. Construită în 1794 și pictată între anii 1804-1806, biserica se află acum pe lista monumentelor istorice.

Florin Barbu, preot: Biserica a fost mutată aici din altă parte. A fost adusă și mutată aici pentru credincioșii din sat, din Curtea. Tot lemnul e făcut doar prin îmbinare, cu ”căței”. Se îmbină. Înainte nu erau atâtea mașini care făceau. Deci tot ce s-a făcut, s-a făcut din mână.

Biserica, care ar avea nevoie de lucrări de reabilitare, a reușit să rămână în picioare de-a lungul secolelor, în ciuda războaielor care au trecut peste ea. Și astăzi se mai fac slujbe.

Florin Barbu, preot: Înainte, până nu s-a construit biserica cealaltă, că mai avem o biserică care a fost construită în 1936-1938, aici se făceau slujbe. La ora actuală, aici în biserica monument istoric, atât de hram facem Sfânta Liturghie, la data de 14 octombrie, și slujba înmormântării, tot aici în biserica monument istoric. Nu are căldură, nu avem curent, că nu avem voie.

Cu peste 18 metri lungime, 7 metri lățime și aproape 10 metri până sus, în turlă, lăcașul de cult din Curtea este cea mai spațioasă biserică de lemn care încă se mai păstrează în Banat.

Cascada Șopot, la 900 de metri altitudine

Am avut vreme de iarnă în călătoria prin Timiș, așa că ne-am bucurat de peisajul parcă rupt din povești. Am ajuns prin comuna Pietroasa, un loc înconjurat de munți și păduri, unde liniștea este aproape...asurzitoare. Am mers cu mașina cât ne-a permis drumul, apoi am intrat pe traseele turistice la pas, cum, de altfel, recomandă și localnicii.

Maia Bondici, jurnalistă Euronews: Suntem la aproximativ 900 de metri altitudine în munții Poiana Ruscă. După un drum ușor anevoios, am ajuns într-un final la Cascada Șopot.

Pentru cei mai curajoși și bine echipați, traseul poate să meargă mai departe, în sus pe munte. Mai e ceva de mers până în locul din care izvorăște pârâul.

Adrian Ursulescu, directorul Ocolului Silvic Coșava: Această cascadă, după cum puteți vedea, este formată pe pârâul Șopot. Pârâul Șopot ia naștere undeva mai sus, undeva la 2 km de cascadă și coboară până în râul Bega.

Rețetele tradiționale din Timiș, păstrate de la slovaci

Ne-a luat cu frig, așa că am pornit din nou la drum. Doar ca să facem un nou popas. De data asta unul culinar.

Aproape de granița cu Hunedoara, în ultima comună din județul Timiș, găsim un sătuc printre păduri. Coșteiu de Sus. Aproximativ 130 de oameni locuiesc în el, printre care și tanti Emilia Popa. În punctul gastronomic local pe care l-a deschis chiar la ea acasă întâmpină turiști veniți de peste tot din Europa. Unii dintre ei revin aici în fiecare an. De la murături până la cărnurile la garniță, tot ce găsiți pe masă la tanti Emilia e gătit din produse locale.

Reporter: Ce ne-ați pregătit bun aici?

Emilia Popa, bucătăreasă: Chiar vă dau să gustați, să vedeți ce ciorbă bună am făcut.

Reporter: Doamne, abia aștept. Cum miroase, cum arată. Ia să gustăm. Mhmmm. Delicioasă. Dar ce îi dă culoarea asta și aroma asta specială?

Emilia Popa, bucătăreasă: Aroma și culoarea i-o dă boiaua de ardei dulce și rântașul pe care l-am făcut cu usturoi, pentru că ceapa am băgat la fiert și usturoiul la rântaș. Și orice ciorbă la noi în Banat, dacă nu-i gireasă (n.r. dreasă/condimentată) nu-i bună.

Pentru felul următor ne suflecăm și noi mânecile și trecem la treabă. Aluatul de gogoși e dospit. Acum mai trebuie să le dăm formă gogoșilor. Poate vă întrebați ce ar fi atât de special la niște gogoși. Până la urmă, le găsim peste tot în țară. Ei, bine, nu ca acestea. Emilia Popa păstrează rețetele slovace învățate de la bunica ei. Gogoașa se formează tot cu paharul, dar nu uns cu ulei, ci cu ajutorul făinei. La final nu se prăjesc în tigaie, ci se lasă la abur 6 minute. Cum sunt gata, se trag prin unt topit. Asta doar ca să se prindă cât mai mult mac sau nucă de ele. Rezultatul? Dumnezeiesc.

Emilia Popa, bucătăreasă: Vă invit la noi, în Banat, la gogoși pe abur, cu nucă și cu mac!

Reporter: Maia Bondici

Imagine: Paul Melinte

Montaj: Robert Stănescu

Editor coordonator: Amalia Dascălu