Țara lemnului și a moroșenilor, Maramureș e locul tradițiilor și al ospitalității. Iar pe harta turistică a României frumoase are un loc special. Însă ca să ajungi acolo ai nevoie de timp. Și de răbdare. Dacă pleci din București cu mașina, așteaptă-te la un drum de măcar nouă ore până în Baia Mare.
Octav Vasilescu, jurnalist Euronews: Durata acestui drum lung de 600 km reprezintă uneori un obstacol pentru turiști în a alege Maramureșul ca destinație de vacanță. Există, însă, și varianta de a călători până aici cu avionul. Aeroportul Internațional Maramureș se află foarte aproape de Mun. Baia Mare. Vă invit acum să descoperim împreună Maramureșul, acest colț de rai din nordul României.
Pe harta turistică a României frumoase, Maramureș are un loc special
Dacă ai ajuns în Maramureș, vezi la tot pasul deja celebrele sticle de pălincă în care încap fructe întregi și chiar miniaturi din lemn. Așa că am făcut un prim popas la meșteri ca să le aflăm secretul.
Liviu Puț, meșter popular: Aici cioplim stâlpul la poarta moroșenească. E din lemn de tei.
Meșterul a fost miner în tinerețe, dar odată cu închiderea minelor din Maramureș s-a văzut nevoit să ia viața de la capăt. Așa a început să lucreze cu lemnul. Iar din mâinile lui ies mici opere de artă.
Liviu Puț, meșter popular: Am început cu așa ceva: Nașu, la mulți ani.
Apoi cu mai multe mesaje?
Da, apoi a fost mai greu, am început mai greu, cu două nume.
Cu para am stat așa, m-am uitat la pară, era frumoasă și zic ”Tare bine ar merge o poartă, dar cum o fac?”. Cu cârligul ăsta când am potrivit acolo, când am dat să scot cârligul, am crăpat para, și para, și sticla. Apoi am făcut alta. Până mi-o reușit.
Tradițiile sunt păstrate
Nu e singurul din familie care păstrează tradiția. Soția lui e pasionată de croitorie, iar dacă în copilărie făcea fețe de masă, acum coase cămăși tradiționale. E multă migală în fiecare împunsătură de ac.
Mirela Puț, meșter popular:
Pentru modele, de unde vă inspirați?
Din cărți, cu modele vechi.
Asta e tradiția la noi. Cât putem, o ducem mai departe. Tineretul nu mai lucrează în ziua de astăzi.
Ca să ne transformăm în moroșeni am bătut drumul până în satul Breb, devenit de ani buni o adevărată carte de vizită pentru județ.
Octav Vasilescu, jurnalist Euronews: Cămașa tradițională și clopul reprezintă uniforma localnicilor din Satul Breb. Oamenii se îmbracă astfel pentru fiecare sărbătoare importantă și în fiecare duminică, atunci când merg la biserică. Realizarea unei astfel de ținute durează mai bine de o săptămână. Foarte multe dintre aceste detalii sunt brodate manual.
Meșterii populari duc mai departe tradițiile
Viorica Hotea a moștenit din familie dragul pentru tradiție și autenticul maramureșean. Iar hainele făcute de ea sunt purtate de membrii ansamblurilor folclorice din zonă.
Viorica Hotea, meșter popular: Cred că au mai multă credință în Dumnezeu. De aici au păstrat tot. Și portul, tradiția, tot. Nu s-a rupt de la ceea ce a fost.
S-a transmis mai bine din generație în generație?
Probabil și asta. Copiii au fost duși la biserică îmbrăcați tradițional. Așa știu că trebuie să păstreze portul și tradiția.
Puțin mai jos pe uliță, am intrat și în casa Vioricăi Berinde, care ne-a arătat cum țese pânza pentru haine așa cum se făcea pe vremuri.
Viorica Berinde, meșter popular: O venit moda înapoi. De mult s-o lăsat de modă. De vreo 10-15 ani nu mai era moda. S-o lăsat. Nu le mai place moda asta, e mult de lucru cu ele. Dacă au ieșit astea pe calculator e mai ușor. Și acuma, iar înapoi.
Viorica Berinde, meșter popular:
Încercați să-i faceți și pe cei mici cum să le facă?
Încercăm, dar nu prea vor.
„În această parte de Maramureș oamenii s-au obișnuit să accepte mai ușor legătura cu strămoșii”
Din dorința de a păstra autenticitatea locului, oamenii din sat au reabilitat multe dintre casele tradiționale de aici. Dar nu doar localnicii. Printre cei care au contribuit la renașterea satului, în care inclusiv regele Charles deține două case, se numără și britanica Penelope Lovelace Ridgley.
Penelope Lovelace Ridgley, proprietar pensiune: Înaintea pandemiei, 90% dintre turiștii care veneau în Breb erau străini. În timpul pandemiei, românii nu au mai putut călători în străinătate și și-au redescoperit țara. Descendenții familiei noastre regale au legături cu România.
Marian Pop, preot: În această parte de Maramureș oamenii s-au obișnuit să accepte mai ușor legătura cu strămoșii. Și legătura cu ce ne-au lăsat, învățămintele pe care le-am păstrat de la strămoși.
Maramureșenii au devenit cunoscuți în lume și datorită atitudinii pe care o au față de moarte. Era 1935 când meșterul popular Stan Ioan Pătraș a sculptat prima cruce din ceea ce acum este Cimitirul Vesel de la Săpânța, monument istoric de valoare națională și universală, unic în lume. Crucile sunt sculptate în lemn de stejar și pictate în albastrul de Săpânța. Pe fiecare dintre ele meșterul crestează scurte epitafuri despre viața celui plecat, cu umor și ironie. Cel care face acum crucile e strănepotul primului meșter, care îi și poartă numele.
Stan Ioan Pătraș, meșter popular: Pentru noi e ceva normal. Au păstrat anumite tradiții de pe timpul dacilor, care spuneau că întâmpină moartea cu râsul și nașterea cu plânsul. Pentru noi e ceva obișnuit, doar pentru turiștii care vin și vizitează e ceva deosebit.
Maramureșenii au devenit cunoscuți în lume și datorită atitudinii pe care o au față de moarte
Tot în Săpânța e și cea mai înaltă construcție de lemn din Europa, Biserica Mănăstirii Săpânța Peri, care are 75 de metri, șapte metri fiind doar crucea din vârf. A doua cea mai înaltă biserică din lemn este cea din complexul Mănăstirii Bârsana, aflat la 20 de kilometri de Sighetu Marmației, biserică aflată în patrimoniul UNESCO.
Octav Vasilescu, jurnalist Euronews: Primele atestări ale Mănăstirii Bârsana datează de la finalul anilor 1300. Maramureșenii consideră acest domeniu o icoană a sufletului. Mii de oameni din toate colțurile țării, dar și din străinătate, vin aici în fiecare an fiind atrași de energia specială a locului. După cum puteți vedea, mănăstirea se află într-o zonă absolut superbă.
Întreg județul are norocul unui relief care-ți taie respirația. Am încheiat aventura maramureșeană în Parcul Național din Munții Rodnei, o arie protejată de aproximativ 46.000 de hectare, unde am găsit și una dintre cele mai mari căderi de apă din țară, Cascada Cailor, aflată la 1300 de metri altitudine.
Ghiță Olteanu, ghid: Sunt mai multe legende. Una dintre ele este spațiul în care caii și-au pierdut aripile. Se vorbește despre niște cai sălbatici care populau toate platourile de deasupra de Piatra Rea. Se presupune că oamenii ar fi vrut să-i captureze pentru a-i folosi la activitățile lor, iar aceștia, decât să stea în robie, au preferat să-și dea drumul în hăul cascadei. Și nimeni nu i-a mai văzut. Este un spațiu sacru.
Peisaje de poveste
Și nu puteam să urcăm în Munții Rodnei fără să facem traseul până spre Lacul Știol, aflat în ceea ce se numește ”căldare glaciară” la aproape 1900 de metri altitudine. De aici izvorăște râul Bistrița, iar peisajele sunt cu adevărat spectaculoase.
Iar după atâta drum pe cărări de munte, ni s-a făcut foame. Așa că tanti Valerica, gazda noastră de la stână, s-a ocupat să avem pe masă bunătățile locului.
Ambianță Valerica Stetco, localnică: Balmoșul e terminat, acum să poftiți să gustați din preparatele noastre.
Mai poftiți la noi!
Mai venim!
Ne luăm acum rămas bun de la Maramureș și plecăm cu inima plină spre o nouă călătorie în România frumoasă, unde vă invităm să ne fiți parteneri de drum.
Reporter: Octav Vasilescu
Operator: Răzvan Nicolescu
Editor montaj: Robert Stănescu
Editor coordonator: Amalia Dascălu
