Dacă nu ați ajuns încă în Țara Hațegului, e timpul să vă faceți planuri. Despre aceste locuri, oamenii de aici spun, cu toată mândria, că sunt cele mai frumoase din România. Pornim la drum prin județul Hunedoara!
Castelul Corvinilor, în topul celor mai frumoase destinații din Europa
Bine ați venit la noi! Ne pumnim!
Deci aici e o liniște care vindecă tot!
Când te uiți pe harta turistică a județului Hunedoara, ți-e foarte greu să alegi din numeroasele destinații.
Traseul nostru a început într-un sat din Țara Hațegului. Am mers apoi la celebrul Castel al Corvinilor și, mai târziu, în inima munților. Pentru ca la final, să descoperim grădinile superbe din Banpotoc.
Însă, până a descoperi istoria locurilor, am pornit în călătorie cu gândul la... mâncare.
Alida Mocanu, jurnalistă Euronews: Fericirea chiar are chipul vieții la țară. Noi, în acest moment, am ajuns în sat Densuș, în județul Hunedoara. Ni s-a spus că aceste pere, care au căzut pe jos, sunt foarte bune pentru vinars, adică pentru țuică. Am descoperit foarte multe lucruri aici, în livada gospodăriei unde vom merge împreună. Acolo sunt niște gâște, găini, este liniște, este aer curat.
Suntem în Densuș, la un punct gastronomic local, adică o gospodărie unde, după ce familia gazdă a primit toate autorizațiile de funcționare, este pregătită să primească… turiști la masă. Produsele trebuie să fie din gospodăria proprie, iar numărul mesenilor să nu depășească 15 persoane. Nu există meniu. Gazdele sunt cele care gătesc ce rețete tradiționale doresc. Totul este pe bază de rezervare, pentru a evita… risipa.
Lucian Grosan, proprietar punct gastronomic local: ”Să știți că la noi la țară, omul când s-așază la masă nu se uită la ceas, c-o fi prea repede și prea târziu. Avem niște țoiuri care pentru-nceput pot să fie ca poftă de mâncare, apoi, în timpul mesei, pot să fie digestive. La noi se zice că n-o să puteți prinde gustul băuturii de la prima măsură, trebuie măcar două, și, după două, schimbăm fructele”.
Gazdele noastre, unchiul Luci și tușa Ana, sunt definiția ospitalității rurale. Jumări și piept afumat de rață, un salam special din carne de porc, slăninuță, caș proaspăt. Alături este nelipsitul țoi, adică o sticluță cu gâtul lung din care mesenii beau vinars sau pălincă din diverse fructe.
Alida Mocanu, jurnalistă Euronews: ”O să încep prin a lua pită. Pita e sfântă! Cu untură, ca-n Ardeal. Se unge pe pită.
Deci fericirea gastronomică în momentul acesta arată precum în acest loc. Mai avem vreo patru feluri de mâncare”.
Așa cum spune gazda noastră, turistul trebuie să vină flămând și fără grabă, pentru că va avea în față un regal gastronomic.
Lucian Grosan, proprietar punct gastronomic local: ”După platou, în cazul în care turiștii mei au noroc de o zi însorită, ca astăzi, urmează o jumătate de ceas de cucăială în hamac, în mijlocul livezii, la umbră, apoi, dacă ne mutăm din nou la masă, ar fi la rând o zamă. Niciodată ciorbă la Densuș”.
Zis… și făcut! Iar cât am stat la cucăială în hamac, adică odihnă mai pe limba noastră, ne-am apucat de studiat dicționarul local.
Alida Mocanu, jurnalistă Euronews: ”Părsăci. Părsăci e un dulap de bucătărie. Pârleaz. Da, trecerea peste gard, a sări pârleazul”.
Și gata, înapoi la masă! Dacă nu știți ce este „zama de cureci” sau de „curechi”, cum i se mai zice, vă spunem noi. Este ciorbă de varză, cu carne de porc. Ca turist în zonă, pur și simplu nu ai voie să ratezi această zamă!
Alida Mocanu, jurnalistă Euronews: ”Știți cum e ciorba? Zama? Vai de capul meu! Dacă aș putea să dau un premiu pentru gastronomie locală, l-aș da plecând de la acest castron”.
Între timp, tușa Ana pregătește o tocăniță ca la Densuș. Sau…ca-n vremea copilăriei, în bucătăria bunicilor.
Discuție reporter - Ana Grosan, proprietar punct gastronomic local:
Alida: Doamne, cum miroase! Cârnații sunt de casă, pregătiți de dumneavoastră aici, totul e pregătit aici.
Tușa Ana: Totul e pregătit de noi, cârnații, cartofii sunt de la noi din grădină, foaia de dafin, nu. Aia nu o avem.
Alida: Tocănița de crumpeni! Până plecăm de aici o să învățăm tot dicționarul gastronomic local.
Tușa Ana: Tocănița de cartofi.
Abia dacă am mai putut mânca desertul, adică scovergile, acre de la merele cu care sunt umplute. Ne-am luat la revedere de la gazde și am promis că vom reveni, la fel de dornici de experiențe culinare noi.
Castelul Corvinilor, construit în vârful unei stânci
Ajunși în orașul Hunedoara, ne-am oprit la Castelul Corvinilor, numit și Castelul Huniazilor. Construit în vârful unei stânci, în secolul al XV-lea, la inițiativa lui Iancu de Hunedoara, castelul este considerat a fi unul dintre cele mai frumoase din lume.
Edificiul a beneficiat de-a lungul istoriei și de legende care au adus aici mulți curioși din întreaga lume. Se spune că aici ar fi fost întemnițat Vlad Țepeș, Vlad Drăculea, sau, cum îl cunosc turiștii străini, Dracula.
Sorin Tincu, director al Muzeului Castelul Corvinilor: ”Sunt vizitatori care vin în căutarea lui Vlad Țepeș, sunt destul de mulți vizitatori care vin în echipe de căutători de fantome, dar sunt și vizitatori care vin dintr-un interes pur istoric”.
O altă legendă este legată de fântâna castelului, săpată de trei prizonieri turci. Acestora li s-ar fi promis eliberarea, dacă vor săpa până vor da de apă. De apă au dat, dar eliberarea n-a mai venit.
Alida Mocanu, jurnalistă Euronews: ”Undeva pe cheile acestei fântâni este scris: „Apă ai, suflet n-ai!”.
Ghidul nostru, Ioan, ne-a povestit despre corbul cu un inel în cioc, prezent pe blazonul familiei Corvinilor.
Dr. Ioan Bodochi, muzeograf: ”Legenda ne spune că regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg ar fi venit la vânătoare în zona Hațegului și aici ar fi dat de o frumoasă româncă din zona Densușului, de care s-a îndrăgostit lulea. Au avut un copil, pe Iancu de Hunedoara, căruia regele i-a dăruit un inel de aur cu însemnele regale, ca semn al recunoașterii mai târziu că, prin venele sale, curge sânge albastru”.
Inelul ar fi fost furat de un corb, însă a fost recuperat ulterior. Iar pentru noi a fost imposibil să nu ne integrăm în atmosfera medievală, așa că ne-am costumat în ținute de epocă și am vizitat fiecare colț al castelului.
Alida Mocanu, jurnalistă Euronews: ”Aici am găsit din nou corbul cu inelul în cioc, este peste tot. De obicei, capela se vizitează doar de acolo de sus, sunt foarte mulți turiști, nu se poate veni aici. Este un spațiu mai degrabă intim al castelului”.
Alida Mocanu, jurnalistă Euronews: ”Am ajuns, într-un sfârșit, la Fundătura Ponorului, este undeva acolo, după dealuri. Localnicii i-au spus, de-a lungul vremii, Palma lui Dumnezeu, pentru că este un loc asemănător cu Raiul, așa spun toți cei de aici. Frumusețea naturii se spune că-ți taie răsuflarea în aceste locuri. Suntem, de fapt, în Parcul Național Grădiștea Muscelului - Ciocloveanca, lângă Munții Șureau-Parâng-Lotrului”.
Cu ploaia care stătea să vină și cu teama că vom rămâne blocați pe dealuri, ne-am scurtat vizita, dar ne-am făcut planuri pentru o altă zi.
Acestea sunt „I Giardini di Zoe”, un crâmpei de frumusețe ca la Palatul Versailles din Franța, doar că, nu în Hexagon, ci în satul Banpotoc, din comuna Hărău.
Locul arată astfel datorită unui italian. Giovanni Salvatelli s-a îndrăgostit de aceste meleaguri și le-a dăruit straie noi. Iar Don Giovanni este un romantic. Inspirația pentru crearea acestui loc i-a venit inclusiv din poezii celebre.
Giovanni Salvatelli, proprietarul „I Giardini di Zoe”: ”Nu sunt profesor de literatură, dar, din ce am învățat, sunt fraze care mi-au rămas în minte: Tu, copila mea, mergi spre iubire, iar eu merg către moarte și inima îmi sângerează ca o fântână”.
Ramona Morar, administrator „I Giardini di Zoe”: ”Avem o cupolă, unde este motto-ul preferat al domnului Giovanni, „Io ho quel che ho donato”, „Am ceea ce am dăruit”. Avem o sculptură faimoasă, Bocca della Verità, este o copie în mărime naturală după cea de la Roma”.
Ne-am umplut sufletele de frumusețe și liniște, așa că mergem mai departe.
Până la călătoria noastră următoare, nu uitați să fiți temerari. Nimic nu este prea greu, când vrei să găsești România frumoasă!
Reporter: Alida Mocanu
Imagine: Elena Cosma
Editor montaj: Robert Stănescu
Editor coordonator: Amalia Dascălu
