Există zone din România Frumoasă, unde uriașul potențial turistic al naturii a rămas stingher, în lipsa unor proiecte care să îl pună în evidență. Poate tocmai de aceea, am ales ca primă destinație, în județul Tulcea, un loc aproape uitat de lume: Chilia Veche.
Am plecat din București, dimineața, la ora 6, cu destinația Tulcea, pentru a traversa Dunărea cu bacul până în portul Tudor Vladimirescu.
Apoi ne-am făcut curaj și am pornit spre Chilia Veche. Un drum de 70 de kilometri, extrem de greu, pe care l-am parcurs în patru ore și jumătate, permanent cu spaima că vom rupe mașina în două.
Iată-ne, așadar, ajunși în localitatea de pe malul drept al brațului Chilia!
Alida Mocanu, jurnalistă Euronews: „În secolul 3 î.e.n., în această zonă era o colonie greacă. Apoi, de-a lungul istoriei, Chilia Veche a fost disputată între Țara Românească, Despotatul Dobrogei și genovezii care au ajuns în zonă, desigur, pe mare. Astăzi, localnicii din Chilia Veche se îndeletnicesc mai degrabă cu pescuitul, pentru că există canalul Tătaru, care asigură capturi impresionante de somn, știucă, șalău sau crap. Noi suntem curioși să aflăm cum este turismul din zonă.”.
Pensiuni cu gastronomie și decoruri specifice zonei
Puținele pensiuni din zonă le oferă totuși turiștilor veniți aici servicii care să-i determine să revină.
Am făcut rezervare la o pensiune care oferă nu doar cazare, ci și meniu specific gastronomiei deltaice. I-am cunoscut pe proprietarii locului, oameni născuți în Chilia și care, peste ani, au revenit cu optimism la „capătul lumii”, ca să facă turism de calitate.
Sorin Lujanschi, proprietar pensiune Chilia Veche: „Cred că sunt aproape 20 de ani de când am avut o idee să facem ceva în localitatea de unde am plecat. Am ales să facem o pensiune. Majoritatea care ajung și intră pe poarta noastră se minunează efectiv, diferența dintre drumul până aici, ce găsesc aici și când intră în interiorul resortului”.
Ploaia care ne-a blocat în pensiune a fost pretextul perfect ca să ne bucurăm de ce are de oferit bucătăria din deltă: icre de crap proaspete, scrumbie pe grătar cu leuștean, pentru savoare, dar și faimosul storceag.
Camerele destinate turiștilor păstrează elemente din arhitectura locală. Iar design-ul fiecărei piese de mobilier vorbește, de fapt, despre respectul față de tradițiile locului.
Discuție reporter Sorin Lujanschi, proprietar pensiune Chilia Veche:
„Este o simplă galerie pentru o perdea. De ce are această formă?
Sunt niște bețe adunate de mine și de verișoara mea de pe malul Dunării. Până la urmă, sunt foarte ieftine, dar, dacă știi să le pui în valoare, iese bine”.
Casa părintească transformată în muzeu
Tanti Maricica e însăși istoria Chiliei Vechi. Știe tot despre cum s-a transformat locul de-a lungul vremii. Pentru cei care vor să afle povestea, și-a transformat casa părintească în muzeu. Cântă și recită versuri compuse chiar de ea.
Maria Lesnic, localnic Chilia Veche: „Bine ați venit la mine acasă! Eu în Chilia Veche m-am născut, într-o casă de pământ, și în baltă m-au scăldat, pe flori și frunze de latac, adică nuferi, cum le spuneți dumneavoastră”.
Pe aceeași ploaie care ne-a tot urmărit, am mers la biserica din Chilia Veche, „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”. Edificiul figurează în Lista Monumentelor Istorice și este al doilea cel mai înalt astfel de lăcaș din România, după Biserica Neagră din Brașov.
Mihai Tronaru, preot paroh biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, Chilia Veche: „Este menționată în vechile documente, fiindcă a trecut și prin evenimente frumoase, dar și prin evenimente mai grele, anume ambele războaie mondiale. Fiind de o dimensiune foarte mare, biserica a fost folosită și ca turn de observație, tocmai de aceea a și fost atacată”.
Oamenii locului sunt optimiști în privința turiștilor. Îi așteaptă. Deși este o așteptare dulce-amăruie. Pentru că în lipsa unui drum practicabil până în localitate, la Chilia-n port...ajungi cu mașina pe butuci.
Discuție reporter - Petre Naumencu, viceprimar Chilia Veche:
„Cum vedeți că s-ar putea îmbunătăți situația din Chilia Veche?
În primul rând, șoseaua. Legătura asta cu orașul, cu...cu civilizația, cum spunem noi, ar fi o treabă bună. Din câte știu, foarte puține fonduri europene au fost alocate în zonă. Acum...eu nu știu care-i cauza, nu pot să vă spun.”
Jurilovca: gospodării tradiționale, delicii locale și plimbări cu șalupa
La Jurilovca, am realizat cât de mult s-a schimbat comuna în ultimii ani. Locul nu mai este doar un punct de tranzit către Gura Portiței, cum îl știam noi, ci s-a dezvoltat ca o destinație turistică în sine. Mai mult, satele din împrejurimi au atras și ele din ce în ce mai mulți turiști în gospodării tradiționale, aranjate special pentru ei. Și i-o sta bine călătorului cu drumul, dar mai trebuie să și mănânce.
Alida Mocanu, jurnalistă Euronews: „Înainte de plimbarea cu șalupa, în Delta Dunării, puteți mânca chiar aici, în portul de la Jurilovca, sunt 3 sau 4 restaurante în zonă. Ca idee, în august 2024, prețul pentru o porție de hamsii prăjite, cu mămăligă și mujdei, este de 40 de lei”.
Dacă vreți altceva, șefii bucătari din zonă fac minuni în bucătărie, cu pește, neapărat, de captură.
Vasile Bold, chef bucătar, restaurant comuna Jurilovca: „Somn și zargan de Marea Neagră, care e un pește extraordinar de gustos și deosebit de bun. Deci gustul e garantat! Această minunăție de pește!”.
Iar să te ridici de la masă înainte de desert e de-a dreptul păcat. Așa că poftim la dulciuri dobrogene, cum le spun localnicii, cu influențe grecești sau turcești, după rețete vechi. Cum ar fi kașnikul, o budincă pregătită din paste cu lapte, reîncălzite la cuptorul din lijancă și ornate cu fructe sau gem.
După ce ați degustat deliciile locale, este timpul pentru plimbarea cu șalupa.
Alida Mocanu, jurnalistă Euronews: „Din portul de la Jurilovca se poate ajunge la Gura Portiței, 70 de lei costă un bilet pentru o persoană, tur-retur. Pot fi închiriate șalupe, pentru grupuri de 6 persoane, prețul este de 1.300 lei, dus-întors. Prioritate au turiștii care au cazare la Gura Portiței”.
Pentru cazare în zonă, am ales o pensiune din satul Vișina, comuna Jurilovca. Aici, călătorii beneficiază de ceea ce proprietarii numesc „turismul experiențial”. Este, de fapt, un mod de a te integra în viața de zi cu zi a satului. Prețul pe noapte într-o astfel de pensiune, pentru o cameră dublă, cu baie proprie, este de 300 de lei.
Bianca Folescu, gazdă gospodărie sat Vișina, comuna Jurilovca: „Oferim o întreagă experiență într-o gospodărie tradițională, fapt care stârnește în ei amintirile din copilărie, în unii dintre ei. În ceilalți, naște o curiozitate de a descoperi viața la țară, prin ochii unui orășean, de exemplu, așa cum am făcut-o eu, atunci când am venit aici”.
Ne luăm rămas bun de la oameni și locuri, punem deoparte în suflet imaginea deltei cu tot ce are ea mai bun și mai frumos și facem deja planuri pentru următoarea poveste. Un sfat? Îndrăzniți să fiți călători, oricât de greu ar fi drumul!
Reporter: Alida Mocanu
Imagine: Daniel Stan/Elena Cosma
Editor montaj: Robert Stănescu
Editor coordonator: Amalia Dascălu
