Despre Cetatea Rupea se spune că este unul dintre cele mai vechi vestigii arheologice de pe teritoriul României. Specialiștii în istorie au mai multe teorii cu privire la datarea exactă a acestui loc. Cert este că prima sa atestare documentară a fost în anul 1324. Șapte secole au trecut de atunci, iar Cetatea Rupea este, în prezent, o bijuterie medievală arhitecturală, ale cărei istorii îi oferă acestui loc și mister, și strălucire, dar îi atrag și foarte mulți turiști.
Alida Mocanu, jurnalist Euronews: Suntem la cetatea Rupea, la mai mult de 100 metri înălțime, pe o rocă de bazalt a fost construită această cetate. Aceasta este una dintre cele 100 de căsuțe care existau în alte vremuri aici și unde se adăposteau familiile de sași și locuitorii din zonă. Este o cetate care anul trecut a împlinit 700 de ani de existență. Este un loc magic, multe gânduri fantastice îți stârnesc aceste locuri din Cetatea Rupea.
Povestea cunoscută a Cetății Rupea începe în secolul al XIV-lea. În acele timpuri, în cetatea de pe Dealul Cohalmului, regi, voievozi, castelani scriau istoria acestui loc, unul dintre scaunele săsești, așa cum era rânduită societatea, în ierarhia specifică Evului Mediu. În fruntea unui scaun săsesc, se afla un jude regal, urmat ierarhic de juzi scăunali, aleși din rândul populației și de juzi sătești. La momentul atestării documentare, 1324, nu exista decât Cetatea de Sus. Atunci, sașii din Transilvania, nemulțumiți de politica regală a voievodului Carol Robert de Anjou al Ungariei s-au răsculat și s-au adăpostit în cetate. În secolele care au urmat, cetatea s-a extins și a devenit un centru important din punct de vedere militar, strategic și, mai ales, economic.
Ghidul nostru la cetate a fost Nicolae Șoancă, fost profesor de istorie în localitatea Rupea și un extraordinar cunoscător al acestui loc uimitor.
Nicolae Șoancă, profesor de istorie: Până în 1600, deci secolul XVII, cetatea se extinde, și o găsim în forma în care este astăzi, cu 10.000 de metri pătrați suprafața. Împărțită în trei incinte, noi le spunem curți sau Cetatea de Sus, de Mijloc sau Cetatea de Jos. Și, evident, ținând cont de evoluția atât politică, cât și istorică, pentru că au fost sub regalitatea maghiară, după aceea s-a schimbat cu dominația turcă, dar și factori demografici, economici, cetatea a crescut și a devenit un adevărat centru cu o funcționalitate multiplă.
În anul 1337, Rupea a devenit scaun săsesc și avea în subordine 17 localități din vecinătate. Populația era dominant săsească, alături de care trăiau și români.
Nicolae Șoancă, profesor de istorie: În Cetate, se întâlnesc reprezentanții Regalității, judele regal, judele scăunal, deci el care coordona întregul scaun. Aici, în stânga noastră exista camera unde se întâlnea Consiliul scăunal, atât a mai rămas din ea. Era un sediu cum am spune astăzi, sigur, cu comparația de rigoare, un fel de Parlament, Consiliul Scăunal.
Sașii au constituit o populație extraordinar de organizată. Foarte am putea să spunem tipicari, aveau și caracter de conservare, pentru că autonomia le-a dat drepturile pe care ceilalți nu le-au avut, dar foarte organizați. Închipuiți-vă că în jurul anilor 1500, în timpul lui Matei Corvin, în Rupea erau 12 bresle, meșteșugarii.
Așezarea geografică a cetății a fost un avantaj uriaș pentru dezvoltarea meșteșururilor. Rupea se afla la intersecția drumurilor comerciale, cele două axe: Brașov-Sighișoara și Odorhei-Făgăraș. În 1430, la Rupea, existau, pe baza aprobării regale, patru târguri anuale. Iar în 1488, localitatea se putea mândri și cu o școală germană.
Nicolae Șoancă, profesor de istorie: Construcțiile, grajdurile, o parte din ele erau din perioada acelor comercianți, unde ei adunau animalele din zonă, pe care mai departe le duceau spre Viena sau spre alte părți. E o zonă unde ocupațiile de bază erau creșterea animalelor, agricultura și, sigur, meșteșugurile.
Erau 12 bresle, la 1500. Mai târziu, au ajuns la vreo 16.
Aici sus, avem imaginea, peisajul celor două axe. În față e spre Odorhei, în spate, Făgărașul, unde e soarele, Sighișoara și Brașovul, prin Pădurea Bogății, spre Țara Bârsei.
Cetatea este astăzi unul dintre obiectivele istorice preferate ale turiștilor care ajung în zonă. Restaurarea cetății, în urmă cu peste 10 ani, i-a readus farmecul de altădată. De altfel, cetatea Rupea, spre deosebire de alte cetăți ale Transilvaniei, a avut șansa unei conservări excepționale. Un turn unic în Europa Medievală există aici, la Rupea. Este un turn pentagonal, cu 5 laturi: Turnul scriitorilor, adică al funcționarilor din Evul Mediu, care făceau munca de secretariat... a Cetății. Dar nu este singurul turn special...
Nicolae Șoancă, profesor de istorie: În cetate, găsim, începând cu secolul XVIII, așa numitul Turn al slăninii, unde rezervele populației erau adăpostite. Se spune că existau 300 de slănini în acel turn, în care cetățenii, conform unor legi nescrise, dar oamenii erau de altă factură în ce privește conștiința, moralitatea, respectul șamd, o dată pe săptămână aveau dreptul să vină să-și decupeze o cantitate, știți cum arată o slănină din aia, uriașă, ca să zicem așa, care să-i ajungă până săptămâna viitoare. Și numai într-un anumit interval de timp. Aveau un semn sau un fel de ștampilă. După ce decupau, aplicau acea ștampilă, astfel î ncât cel care venea să nu taie din partea vecinului, că se vedea că s-a umblat la ea.
Așa cum fiecare turn al Cetății Rupea are o identitate clară, la fel și fiecare nivel al edificiului poartă amprenta unei epoci din istoria locului. Noi ne-am continuat drumul către vârf, acolo unde turiștii pot admira o panoramă superbă și pot vedea vârful stâncii de bazalt, pe care este construită cetatea.
Nicolae Șoancă, profesor de istorie: Căsuța din vârf, chiar așa se și numește, a intrat în vocabularul comun, este o construcție mai nouă. După ce austriecii au ocupat Transilvania, în 1688, cetatea Rupea intră sub ocupație austriacă. Iar aici își va găsi locul o garnizoană austriacă.
Vă dați seama că stânca de bazalt meritul ei ar fi suport pentru zidurile care s-au construit pentru ea, nu e vorba doar de măiestria meseriașului, dar uite că rezistă de 700 de ani. Ei, această căsuță din vârf se spune că acel comandant al garnizoanei austriece își avea aici sediul, ceea ce a deranjat populația săsească, pentru că anterior a fost o altă construcție în vârf, probabil din lemn, apare pe niște desene.
În loc de încheiere, vă îndemnăm să veniți să descoperiți singuri acest spațiu cu o istorie de 700 de ani. Și să admirați nu doar de la distanță superba cetate sub forma unei spirale ascendente. Ci să descoperiți poveștile și legendele fiecărui detaliu în parte.
