Legislația confuză, sau chiar inexistentă, lipsa oricărei predictibilități sau a ajutorului din partea statului sunt doar câteva dintre motivele de nemulțumire printre cei care se ocupă de pescuit în România.
Că e vorba de pescuit la Marea Neagră sau de cel de apă dulce, din nordul țării, oamenii se plâng de aceleași lucruri. Avem cu ce, n-avem cu cine. Urmăriți un nou episod din campania Euronews ”Pescuitul, în coadă de pește”.
Peștele trebuie vândut repede, cât e proaspăt
Cum nu poate sta pe timp nelimitat pe raft, peștele trebuie vândut repede, cât e proaspăt. Astfel că magazinele își comandă stocuri în funcție de cerere.
Adina Ciobanu - administrator magazin, Botoșani: ”E un domeniu foarte greu pentru că sunt produse perisabile. Vara sunt temperaturile care sunt, trebuie avut grijă tot timpul, e marfă vie, e marfă perisabilă, trebuie vândută repede. Noi ținem foarte mult la calitate, prin asta ne-am și atras clienții”.
Calitate, dar nu pe bani puțini. Iar pentru asta producătorii aruncă responsabilitatea la autorități. Spun că sunt nevoiți să vândă produse mai scumpe decât cele aduse din import tocmai din cauza faptului că nu au parte de susținerea statului, astfel că întreg procesul de creștere și comercializare a peștelui e foarte costisitor.
Gheorghe Nistor, inginer piscicol: ”Dacă în alte țări, membre ale Uniunii Europene, prin politici inteligente ale respectivelor state au venit in sprijinul producătorilor, la noi, noi parcă suntem copiii vitregi ai statului român fiindcă nu beneficiem de nimic”.
Birocrație, acte, autorizații
În Botoșani, unde se face pescuit de apă dulce, piscicultorii spun că, pe lângă birocrație, acte, autorizații, care costă și care trebuie actualizate la fiecare doi sau patru ani, mai trebuie să plătească și mediul de viață.
Gheorghe Nistor, inginer piscicol: ”Suntem sectorul în care noi plătim mediul de viață. Suntem singura țară care plătim apa. Ori apa este mediul de viață pentru pește. Nu am informații precum că cei din zootehnie ar plăti aerul”.
În plus, oamenii se plâng de lipsa de interes pentru domeniu în general. Din 100 de mii de hectare care ar fi disponibile, doar 40 de mii de hectare sunt utilizate pentru piscicultură. Fiecare tonă de pește produs pentru piață furnizează bugetului României cel puțin 600 de euro. Cele o sută de mii de hectare, spun piscicultorii, ar fi putut produce cel puțin 30 de mii de tone de pește.
Cătălin Platon, președintele ROMFISH România: ”România, deși are 25 la sută din suprafața amenajată pentru piscicultura de ape dulci a Uniunii Europene, se situează, cumva, la coada clasamentului, nereușind să exploateze suficient aceste suprafețe. Avem țări cu suprafețe mult mai mici decât România, cum ar fi: Polonia, Ungaria, Cehia care produc mult mai mult decât noi. Ungaria are 26 de mii hectare de amenjări piscicole și produce în jur de 17 mii de tone de pește”.
România a fost o producție de 10.500 de tone de pește, anul trecut
Potrivit ultimelor cifre pentru anul 2023, în România a fost o producție de 10.500 de tone de pește. În condițiile în care importăm aproximativ 10 mii de tone de crap și păstrăv.
Cătălin Platon, președintele ROMFISH România: ”România nu reușește să producă suficient păstrăv sau crap pentru piață și atunci importăm din Ungaria, din Bulgaria, din Italia sau din Turcia și, din păcate, prețul cu care putem noi produce în ultimii trei ani a crescut foarte mult”.
Gheorghe Nistor, inginer piscicol: ”Statele vecine nouă încurajează acvacultura prin politici dedicate. Adica nu plătesc apa, nu plătesc taxe fixe, cum plătim noi. Autorizațiile de funcționare la ei sunt valabile pe toată durata de funcționare a amenajării piscicole. Pe când la noi periodic trebuie întocmite alte documentații, cheltuieli suplimentare”.
La malul mării, problemele se tot agravează
Spre exemplu, este al treilea an la rând când țări precum Polonia, Bulgaria și Ungaria primesc sprijin direct de la Guvern pe fondul războiului din Ucraina. La noi nu există, încă, un ghid. Iar la malul mării, problemele se tot agravează, mai ales în condițiile în care inclusiv pescarii sunt din ce în ce mai puțini.
Ilie Brândău, pescar: ”E mai rău de la an la an, e foarte greu să poți să păstrezi pescarii, să-i califici. Un pescar nu se face peste noapte. Unui pescar îi trebuiesc ani de zile ca să prindă experiență. Dacă am fi puțin ajutați, acum eu vorbesc ca și punct pescăresc Năvodari-Tabăra de Copii, ne-au adunat pe toți aici, noi suntem toți la grămadă. Ne puteau crea și nouă condiții, să ne facă un dig de apărare, să ne fi ajutat cu curentul, să ne fi ajutat cu apa. Ce depinde de noi ca și oameni ca sa mearga lucrurile bine, eu zic că partea mea eu mi le-am făcut. Dar instituția nu ne ajută cu nimic”.
Laurențiu Mirea, președintele Federației Organizațiilor de Pescari de la Marea Neagră: ”Ăsta este ritmul românesc, ne mișcăm foarte încet când e vorba de investițiile statului român”.
Reporteri: Carmen Ciocan/Diana Sobaru
Editor montaj: Cosmin Buță
Editor: Amalia Dascălu
