Cu peste 80 de kilometri de litoral și o mare doldora de pește și fructe de mare, județul Constanța are o singură fabrică de procesare a peștelui, scoicilor și rapanelor din Marea Neagră. Anual, de aici pleacă spre export zeci de tone de moluște curățate și ambalate. Principala piață de desfacere e cea din Asia, unde clienții sunt dispuși să plătească zeci de euro pentru un kilogram din delicatesele marine de la noi.
Cu piedici și provocări la tot pasul, producătorii recunosc că drumul spre o afacere de succes este extrem de anevoios, unul dintre motivele pentru care puțini se încumetă la o astfel de încercare. Urmăriți un nou episod din campania Euronews România ”Pescuitul, în coadă de pește”.
Micuța fabrică procesează anual 100 de tone de rapane, aproape tot atâtea de pește și 50 de tone de midii
Situată în localitatea 23 august, micuța fabrică procesează anual 100 de tone de rapane, aproape tot atâtea de pește, plus aproximativ 50 de tone de midii. Și-a deschis porțile în urmă cu mai bine de zece ani și timp de 7 ani a livrat tot ce-au cules scafandrii din Marea Neagră doar pe piețele din Coreea, Japonia și Statele Unite ale Americii.
Diana Sobaru, jurnalistă Euronews: ”Rapanele ajung în fabrică la prețul de 5 lei pe kilogram și pleacă la export la 45-50 de lei pe kilogram. Pare profitabil, însă drumul este extrem de anevoios, dovadă și faptul că pe întreg litoralul există o singură fabrică ce are ca obiect de activitate prelucrare pește, crustacee și moluște”.
Alina Constantinescu este din București și a deschis fabrica împreună cu soțul ei, cu bani împrumutați. Au pus ipotecă pe casă și mașină și au riscat totul pentru un vis.
Alina Constantinescu, proprietar fabrică: ”Din păcate, existența acestei fabrici a fost marcată de sacrificii, și umane, și materiale. Investiția a fost de un milion 100 de mii de euro, o parte din bani au venit din proiect european, o parte din resurse proprii sau din credite bancare”.
Fără concurență și cu mii de tone de materie primă din Marea Neagră, succesul a venit destul de repede, iar apoi ani la rând, delicioasele fructe de mare au plecat spre export. Lucrurile s-au schimbat însă odată cu pandemia de coronavirus, când fabrica a intrat în insolvență. Au urmat ani cu noi sacrificii, dar și multă muncă. Salvarea a venit prin extinderea domeniului de activitate. Când au început să proceseze și pește, au reușit să intre și pe piața internă.
Carina Paraschiv, manager vânzări: ”Avem midii prefierte în cochilie, carnea din cochilie este ambalată sub formă de carne de midie. Avem barbun de Marea Neagră, este recepționat proaspăt și ulterior îl băgăm la eviscersat, la congelare rapidă și se ambalează la un kilogram, stavrid de Marea Neagră eviscerat. Avem și midii în jumătate de cochilie, deci există midii în cochilie, carne de midii și midii în jumătate de cochilie. Un faimos produs românesc, unul dintre cele mai consumate, este lufărul de Marea Neagră, îl avem în variantă eviscerat. Hamsia, și pe ea o eviscerăm, aici avem hamsie eviscerată fără cap”.
Prelucrarea rapanelor, un proces lung și migălos
Cel mai bine se vând însă rapanele. De la culesul de pe fundul mării până la ambalarea produsului finit, drumul e lung și migălos.
”Merge în apa cu gheață, unde va sta două minute, două minute și jumătate, după care va merge la descărcat în lăzi”.
Alina Constantinescu, proprietara unei fabrici: ”Aici este partea de prelucrare de rapană, rapana a fost opărită în bazinele de fierbere, răcită și după aceea pusă pe mesele de lucru. Se scoate carnea din cochilia de rapană, următorul pas va fi eviscerarea ei, se pune în aceste găleți, în aceste recipiente, după aceea se răcesc în apă rece și gheață”.
Doamna Jeni lucrează în fabrica de la 23 august de câțiva ani, iar prin mâinile ei trec zilnic mii de rapane. Ne-a arătat și nouă cum se face totul.
Discuție reporter – angajat:
”Procedeul de extragere a rapanelor din cochilie este unul extrem de greu, se face exclusiv manual. Aici sunt niște doamne pricepute care fac asta de dimineață până seara. Cum de sunteți atât de rapidă? Cum reușiți să faceți lucrul ăsta atât de repede? Cum se procedează practic?
Se ia cochilia, se scoate carnea. Colega mea curăță carnea, o eviscerează, merge la spălat cu ea, se ține și în apă cu gheață, apoi merge pe partea de congelare, apoi ambalare.
Ați numărat câte rapane extrageți din cochilii în fiecare zi?
Într-o lădiță, poate mai bine de o mie”.
Nu doar carnea melcilor de mare pleacă la export, ci și căpăcelul care acoperă rapanele. În Dubai e folosit ca materie primă pentru fabricarea bețișoarelor parfumate, iar un kilogram costă aproximativ 20 de euro.
”Deci protejează corpul rapanei.
Și asta ajunge să fie bețișor parfumat?
Kilogramul de opercul este dublu decât kilogramul de carne de rapană”.
Piața din România a acceptat destul de greu produsele ce ies de pe poarta făbricuței din 23 August. E, de altfel, unul dintre motivele pentru care pe litoral, antreprenorii nu se înghesuie să înființeze astfel de unități.
Discuție reporter - Carina Paraschiv, manager vânzări: ”O parte din restaurantele din România preferă peștele de import, iar motivul este prețul, prețul de achiziție este mai scăzut decât cel al produselor românești.
Cantitatea mică din Marea Neagră?
Stocurile fiind mult mai reduse, la noi se colectează doar câteva tone pe zi versus zeci de tone cât se colectează în alte țări europene, tocmai de aceea prețul materiei prime și munca depusă pentru a scoate din Marea Neagră aceste produse este de 2-3 ori poate chiar mai anevoioasă decât în Occident”.
Antreprenorii se plâng de lipsa de implicare a autorităților
Iar statul ajută prea puțin, susțin antreprenorii descurajați de multe ori de lipsa de implicare a autorităților.
Discuție reporter - Alina Constantinescu, proprietar fabrică:
”De multe ori am simțit că statul român acordă facilități investitorilor sau antreprenorilor străini, în loc să susțină anteprenorii români.
Ați lua-o de la capăt?
Dacă aș avea vîrsta de atunci, da, dacă aș avea vârsta de acum, nu. Este un drum, repet, anevoios.
V-ați gândit vreodată să renunțați? Ați avut momente?
Da, am avut momente, dar deocamdată suntem cu capul sus și mergem mai departe. Avem o echipă minunată, oamenii aceștia pe care îi vedeți aici sunt alături de noi din anul 2013 și ne-au fost alături și la bine, și la greu”.
Că este greu o confirmă și pescarii, iar cei mai mari competitori în acest moment sunt vecinii bulgari.
Laurențiu Mirea, președintele Federației Organizațiilor de Pescari de la Marea Neagră: ”Asta este România, poate suntem și ghinioniști. Bulgaria acum are peste 12 fabrici de procesare. Iar România astăzi are două la Tulcea și una la 23 august. Nu ne putem compara cu pescuitul bulgăresc”.
Autoritățile recunosc că lucrurile nu merg bine, deși cotele de pescuit alocate României și Bulgariei sunt aceleași.
Marian Avram, președintele Autorității Naționale pentru pescuit și acvacultură: ”Pe piață au intrat fructele de mare care se consumă. Din producția internă nu ne ridicăm la nivelul așteptărilor și din păcate este mult de făcut. Eu, sincer, cred că trebuie să schimbăm și mentalitatea a ceea ce înseamnă pescuitul la Marea Neagră”.
Conform cotelor de pescuit în Marea Neagră alocate României, dintr-un stoc estimat între 44 și 93 de mii de tone de șprot, pescarii au dreptul la o captură totală de aproape trei mii cinci sute de tone pentru acest an. La guvid captura nu poate depăși 30 de tone dintr-un stoc de aproximativ 350 de tone, iar cota pentru midii e de 500 de tone dintr-un stoc estimat de o sută de mii de tone.
Reporter: Diana Sobaru
Editor montaj: Cosmin Buță
Editor: Amalia Dascălu
