Într-o țară cu deschidere la mare și la unul dintre cele mai mari fluvii din Europa, cea mai importantă regiune când vine vorba de piscicultură este cea de Nord-Est, fără acces la Marea Neagră sau Dunăre. Aici se află cei mai mari producători de pește din țară. România are 100 de mii de hectare amenajate pentru acvacultură, însă doar 40 de mii sunt utilizate.
România este codașă pentru că nu exploatează suficient
Așa se face că, desi reprezintă 25 la sută din suprafața amenajată pentru piscicultura de ape dulci a Uniunii Europene, România este codașă pentru că nu exploatează suficient. Țări cu suprafețe mai mici, precum Polonia, Ungaria, Cehia produc mai mult decât noi. Ungaria, de exemplu, are 26 de mii de hectare de amenajări piscicole și produce aproximativ 17 mii de tone de pește. România doar 10 mii cinci sute de tone. Urmăriți un nou episod din campania Euronews ”Pescuitul, în coadă de pește”.
Comuna Hudești, județul Botoșani. 14 oameni, timp de două ore, întind și strâng năvodul de 650 de metri. De alte două ore e nevoie pentru sortarea peștelui. Nu-i chiar o muncă ușoară. La final, captura poate ajunge și la două tone și jumătate.
Discuție pescar – client:
”Ce pește vrei să iei?
Fitofag.
Cât? Dă trei coșuri de sânger și novac. Hai!
Aici avem sânger de trei veri. Acum merge spre vara a patra. Și aici avem novac. Ăsta e posibil să aibă chiar mai bine.
Avem aici crap cu solzi.. Și aici avem un crap oglindă”.
E cerere mare, așa că în fermă se pescuiește tot anul
Inginer piscicol de meserie, Diadem Atodiresei este cel mai mare producător de pește din țară. Ferma de aproximativ 300 de hectare pe care o are în comuna Hudești a produs anul trecut aproximativ 1200 de tone de pește.
Diadem Atodiresei, inginer piscicol: Creștem, în principal, crap, sânger, novac, cosaș, care sunt specii aduse din China. În anii '68 au fost introduse. După aceea avem caras, mai avem ceva plătică, dar foarte puțină, și speciile răpitoare: somn, șalău, știucă. Mai avem, bineînțeles, și lopătar, care este un sturion, care nu-i specific zonei.
E cerere mare, așa că în fermă se pescuiește tot anul. De două ori pe săptămână se aruncă năvodul pentru a onora comenzile care vin din întreaga țară.
Diadem Atodiresei, inginer piscicol: Cred că acoperim necesarul de pește proaspăt și pește viu din zonă, pește autohton și mai exportăm și în celelalte județe. Peștele nostru ajunge în sud.
Iar mulți clienți vin direct la baltă ca să cumpere ce le trebuie.
Costel Baltă, administrator pescărie: Am o comandă de o sută, o sută și ceva de kilograme de fitofag. Crapul este mai scumpișor. Fitofagul e mai ieftin și să fie pentru toate buzunarele. Cam 28 de lei kilogramul. 28-30 de lei, depinde de mărime, depinde de unde îl iau.
De 30 de ani face comerț și spune că e din ce în ce mai greu
Costel Baltă vine de la 35 de kilometri distanță ca să se aprovizioneze direct de la sursă pentru magazinul pe care îl are în Dorohoi. De 30 de ani face comerț și spune că e din ce în ce mai greu.
Costel Baltă, administrator pescărie: În perioada de toamna-iarnă o zi normală de lucru însemna o mie - 1200 de kilograme de pește la zi vânzare. Iar acum o mie de kilograme nu o vând nici la Buna Vestire la un loc cu Floriile. Nu este ușor de făcut piscicultură. Mai ales la noi în țară. Dacă era ușor, erau și celelalte ferme pe picioare.
E un domeniu în care rezultatele se văd după ani de zile. Se pornește din stadiul de larvă și se ajunge la pești de câteva kilograme în doi-trei ani.
Doru Fantaziu, inginer piscicol: În acest bazin predezvoltăm puietul de polyodon spathula. Îl aducem larve și facem o creștere până la 10 centimetri lungime. Ulterior îl rărim și îl dăm în bazinele de creștere.
Hrana, foarte importantă pentru calitatea peștilor
Hrana este foarte importantă pentru calitatea peștilor, așa că primesc doar cereale. Iar unele bazine au chiar distribuitoare automate de hrană.
Diadem Atodiresei, inginer piscicol: Calculăm exact hrana în funcție de ce pește avem în acest bazin, temperatura care este în apă, conținutul de oxigen, avem câțiva parametri după care ne orientăm. În acest bazin avem pește de vara a doua, crap, la o greutate medie de 250 grame. În al doilea an de viață ajunge la 2 kilograme și jumătate. Cam asta e cerința pieței. Vor pește mare, cu oase puține. Vor un pește gustos.
Carmen Ciocan, jurnalist Euronews: Are balta pește în județul Botoșani. Și nu are cum să fie altfel pentru că aici este o tradiție de zeci de ani în acvacultură și în pescuit. Producția de aici este foarte importantă la nivel național. De exemplu, dacă pe an, în țară se fac aproximativ 3000 de tone de crap, ei bine, 20 la sută din această producție se face în ferma din comuna Hudești, județul Botoșani.
Cătălin Platon, președintele ROMFISH România, Asociația fermierilor piscicoli din România: Cea mai importantă zonă de acvacultură a României este regiunea Nord-Est, care produce în jur de 35 la sută din producția națională, urmată de zona de sud, unde sunt ferme vechi.
Ferma de la Dracșani produce crap, sânger, novac, caras, cosaș
Același județ, altă zonă. Iazul Dracșani, cu o suprafață de aproximativ 550 de hectare, este principala bază de producție a fermei lui Gheorghe Nistor. Peste 400 de tone de pește pleacă la vânzare de aici în fiecare an.
Gheorghe Nistor, inginer piscicol: Aici suntem într-o zonă numită "ocoale" a iazului Dracșani. Pentru pescuit noi folosim, în general, în sezonul rece în jur de 26-28 de persoane. Năvodul are peste un kilometru. 1100 de metri. La acest năvod, care e mai mic, 600 de metri, folosim în jur de 18-20 de persoane. Munca este grea. Este aproape imposibil să mecanizăm această activitate de pescuit și de asta implică atât de mulți oameni.
Ferma de la Dracșani produce crap, sânger, novac, caras, cosaș, dar și șalău și somn, în cantități mai mici. Iar năvodul nu se aruncă oricum și oriunde.
Gheorghe Nistor, inginer piscicol: Acolo aruncă matița. Matița este mijlocul năvodului. Acolo se adună pește. Vedeți, acum începe să-l întindă.
Pescarii se adaptează în funcție de cum e situația în apă:
”Mai strângeți acolo, Ioane!”
Gheorghe Nistor, inginer piscicol: Iazul Dracșani are și o legendă a lui. Este atestat documentar încă de pe timpul lui Stefan cel Mare, care se spune că se aproviziona cu pește din acest iaz.
Piața de desfacere este invadată de pește care vine import la prețuri mai mici
Oamenii fac ce pot, cu cât pot, în așa fel încât să nu piardă tradiția pescuitului, în condițiile în care, spun ei, statul nu-i ajută cu nimic.
Gheorghe Nistor, inginer piscicol: Dacă politicile vor fi în continuare identice cu cele pe care le trăim, s-ar putea să trecem și noi la agricultură pe fundul iazurilor. Piața de desfacere este invadată de pește care vine import la prețuri mai mici.
Diadem Atodiresei, inginer piscicol: Avem o concurență de la colegii noștri din Ungaria și din Bulgaria, în special, care, spre deosebire de noi, sunt foarte mult ajutați de către guvernul ungur și guvernul bulgar. Ne-am întors în timp cu o sută de ani. Pe acolo suntem. Statul român nu știe ce suprafețe are, ce potențial are și își bate joc de el.
Iar dacă autoritățile nu vor face eforturi să schimbe situația, pescuitul în România ar putea deveni curând doar o amintire.
Cătălin Platon, președintele ROMFISH România, Asociația fermierilor piscicoli din România: La ora actuală, 60 la sută din suprafața amenajată pentru piscicultura României este abandonată. Nu există interes pentru investiții.
Gheorghe Nistor, inginer piscicol: Sperăm ca această activitate, piscicultura, să nu devină o activitate muzeu. Dacă statul român, prin politicile naționale nu va veni să încurajeze, să sprijine acest sector, sigur această activitate va dispărea. Cum au dispărut și aceste bărci.
Reporter: Carmen Ciocan
Editor montaj: Cosmin Buță
Editor: Amalia Dascălu
