Sunt foarte multe motive pentru care să vizităm Maramureșul. Tradiții, mâncare, horincă și mai ales oamenii locului. Dar și starea de fericire și liniște, greu de surprins doar în câteva cuvinte. În acest episod din România Frumoasă, descoperim cele patru țări ale acestui județ neaoș. Țara Maramureșului, ținutul voievodal sau istoric, Țara Lăpușului, a Chioarului și a șurilor sale impresionante și… Țara Codrului. Destinații de pus pe lista unei călătorii, pe care cu siguranță nu o veți uita foarte ușor.
Maramureșul cu patru țări și o mie de povești
Alida Mocanu, jurnalistă Euronews: „În toate aceste zone să nu vă mirați dacă auziți vorbindu-se despre piroșche cu grușcior. Sarmale cu smântână. Ați ghicit, pornim într-o nouă călătorie. Suntem turiști în frumosul… Maramureș!”.
În acest loc oamenii trăiesc după un cu totul alt ritm, cel al tradițiilor care ne poartă dintr-un anotimp în altul de-a lungul anului. Despre oamenii de aici s-ar putea scrie romane întregi. Ar fi nevoie doar de un poptiroș și o țăruză, cum zic moroșenii. O hârtie și un creion.
Anamaria Godja, manager pensiune & restaurant Maramureș: „Îmi place să văd oamenii fericiți, să văd oamenii bucuroși, să-i fac să zâmbească, să se simtă bine și, când pleacă de aici cu zâmbetul pe buze, pentru mine, asta este cea mai mare mulțumire”.
Pornim așadar la drum, să descoperim tot ce are mai frumos de oferit Maramureșul. Ne aflăm pe ultima cale ferată forestieră din Uniunea Europeană, într-un tren cu abur și cu ecartament îngust. Locomotiva trage după ea nici mai mult, nici mai puțin de… 90 de tone. Atât cântăresc vagoanele care ne duc la destinație.
Alida Mocanu, jurnalistă Euronews: „80% dintre turiștii care aleg să meargă cu Mocănița aici în Maramureș sunt din România, ceilalți 20% vin din Germania, din Austria, din Cehia sau din Polonia. Dar, pentru a funcționa această Mocăniță, un angajat de aici muncește 8 ore în timpul nopții pentru a asigura, până la urmă, tot ce înseamnă necesarul funcționării acestui trenuleț special”.
Mocănița din Maramureș a fost construită în anii 1930, după model austro-ungar. Turiștii urcă în vagoane la Vișeul de Sus și parcurg 21,6 kilometri până la destinația Paltin. Deși nu suntem în Alpii elvețieni, ne-am întâlnit în tren cu Josch, un tânăr din Zurich, care nu e la prima vizită în Maramureș. A mai fost aici în 2008, împreună cu familia.
Josch Stricker, turist elvețian: „Amintirile mele sunt despre oameni foarte prietenoși, pentru că ne plimbam pe aici, iar ei ne-au invitat să luăm masa la ei acasă, dar și despre peisajele minunate din zonă. Cred că este o legătură între acest tren și țara mea, știu că Elveția a ajutat, nu știu dacă încă o face. Aceste vagoane cu care mergem noi acum provin din Alpii elvețieni, de unde vin eu”.
Alida Mocanu, jurnalistă Euronews: „Calea ferată a Mocăniței, care se întinde pe o distanță de 43 de kilometri, a fost realizată cu materialul dezafectat al liniei de cale ferată a germanilor din Primul Război Mondial”.
Ca să faceți călătoria cu mocănița, puteți opta pentru biletul simplu sau cel care vă oferă și o masă la capăt de linie.
Dumitru Grad, manager în turism: „Traseul turistic merge până în stația finală Paltin, kilometrul 21,6. Pe traseu, turiștii pot vedea încă rute din Al Doilea Război Mondial, un spital de campare, la Novicior, și, pe partea stângă, galerii de muniție și armament. Ce ne face pe noi speciali este că încă este vie această cale ferată și Mocănița. Practic, ce s-a întâmplat în 1933 a rămas identic: cu impiegați de mișcare, cu persoane care întrețin vagoane, locomotiva, calea ferată. Este identic”.
Alida Mocanu, jurnalistă Euronews: „Decana locomotivelor cu abur este Măriuca. A fost realizată în Germania, în anul 1910. O călătorie cu pufăitoarea Mocăniță este ca o întoarcere în timp pentru toți turiștii care ajung în zonă”.
Dacă n-ați auzit până acum de ceteră, zongură și dobă, am aflat noi în Maramureș ce înseamnă. Sunt o vioară, o chitară și o tobă care, împreună, dau sens și mai ales rezonanță muzicii locului. Cântul și dansul moroșenești sunt diferite de la o regiune la alta, dar învârtita nu trebuie să lipsească. În satul Oncești din Maramureșul istoric ne-am bucurat de tot ce înseamnă buna găzduire a unei moroșence.
Anamaria Godja, manager pensiune & restaurant Maramureș: „În primul rând, bine ați venit la noi, în inima Maramureșului istoric. Spunem inima Maramureșului istoric pentru că suntem cumva în mijlocul tuturor obiectivelor turistice care se pot vizita în Maramureș. Suntem aproape de Cimitirul Vesel, suntem aproape de Mănăstirea Bârsana, suntem aproape de Mocăniță, suntem aproape de Borșa, de Cavnic, deci toate obiectivele turistice, noi, cumva, suntem în mijlocul lor”.
Mai rar găsești un turist care să nu laude bucătăria maramureșeană. Dar, înainte să ne ospătăm, am aflat cum stă treaba cu oalele din copac. Un astfel de pom, în curtea unei case, transmite că e rost de fată bună de măritat, dar indică și avuția proprietarului. Dar lăsăm cratițele la locul lor și ne întoarcem la blidele noastre, pline cu bunătăți: un ospăț în toată puterea cuvântului.
Anamaria Godja, manager pensiune & restaurant Maramureș: „După horincă, după ce și-au făcut încălzirea, îi putem servi cu slănină, cu jumări, cu tobă, cu caltaboș, cu brânză, cașcaval, caș de oaie, caș de vacă, orice se poate, totul local , totul din gospodărie proprie”.
Balmoșul din Maramureș este atât de gustos, încât nu te poți opri din mâncat. Cum era de așteptat, are și un mic secret. Simplu, dar, în zonă, e literă de lege.
Anamaria Godja, manager pensiune & restaurant Maramureș: „Of! Secretul acestui castron delicios este brânza. Deci dacă brânza nu e bună, ca să se întindă când ridici lingura să se întindă așa brânza în sus, aia nu e brânză bună”.
Alida: ”De ce e frumos în Maramureș? De ce îți place ție aici?”.
Fetița: „Îmi place tradiția frumoasă, hainele îmi plac foarte mult, îmbrăcămintea e frumoasă, dansul îmi place mult, cântatul îmi place”.
Tradiție este cuvântul cheie în Maramureș. O spun chiar localnicii de aici: motivul pentru care tradițiile sunt păstrate cu sfințenie are legătură și cu turiștii. Pentru că ei vin aici tocmai pentru a trăi experiențe autentice.
Anamaria Godja, manager pensiune & restaurant Maramureș: „Am avut, mai în trecut, veneau străini, din afară, și voiai să doarmă în șopru, pe fân. Și le puneam un țol din ăla și dormeau în șopru. Deci toată lumea asta caută”.
Poarta de lemn, mirosul de iarbă proaspăt cosită sau de jăratec, laptele proaspăt muls și oameni de omenie. Sunt lucruri pe care turistul le caută și apoi le simte odată ajuns în satul Breb.
Alida Mocanu, jurnalistă Euronews: „Mic dicționar de Maramureș: țol, caier și perină!”.
Căsuțele pentru turiștii care se cazează aici oferă tot arsenalul tradițional: de la perini din pânză de casă, cu broderii superbe, la masa mereu bogată și gazda veseloasă, așa cum se zice în zonă. Iar priveliștea pe care o vezi de la fereastră este cum altfel dacă nu… perfectă!
Mai sus în sat, într-un complex de case vechi de aproape 100 de ani, proprietarii au creat un adevărat cuib de fericire pentru călătorii care le trec pragul. Gazda Andreea își primește oaspeții mereu cu zâmbetul pe buze și gătită în port moroșenesc. N-ai să găsești în acest spațiu un detaliu... nelalocul lui.
Andreea Ceterchi, antreprenor, pensiune Breb: „Nu am vrut să punem nimic din plastic, deci nimic kitschos, am mers pe tradițional și autenticitate. Eu am bunici în Maramureșul istoric, care încă trăiesc, deci sunt maramureșeancă get-beget. Și, de fiecare dată când mă duceam la bunica, mai ales după ce am deschis locația aceasta, m-am uitat, cum să fac, ce să fac, m-am inspirat, asta am făcut. Dacă te uiți la locațiile astea tradiționale, ele au cumva și un pic de modern în ele. Noi am vrut să eliminăm modernul, bine, mai puțin partea de la baie, că doar n-o să trimit turistul în fundul grădinii, cum se făcea pe vremuri”.
Parte din farmecul locului sunt elementele autentice ale caselor vechi strămutate aici din Budești. Acoperișul cu draniță nu a fost modificat. Iar preparatele oferite turiștilor sunt gătite după rețete locale transmise din generație în generație.
Andreea Ceterchi, antreprenor, pensiune Breb: „Vă dau un exemplu, de Paște, avem balmoș la ceaun afară, vine ciobanul cu trâmbița, sună din trâmbiță, prepară balmoșul, chiar aici în curtea restaurantului. Avem plimbare cu căruța, sfințirea coșurilor de Paște”.
Am ajuns și la Budești, așezare care adăpostește unul dintre monumentele UNESCO din Maramureș: Biserica din Budești Josani. Construcția a fost ridicată în anul 1643, din bârne groase din stejar, așezate pe o fundație din pietre de râu. În interiorul acestui spațiu secular, pot fi văzute coiful, zalele și armura celebrului haiduc Pintea Viteazul. Noi am fost norocoși și i-am aflat povestea din balada interpretată chiar în biserică de o artistă moroșancă foarte cunoscută: Măriuca Verdeș.
Munții Maramureșului oferă încă o experiență de ținut minte. Turistul găsește aici 33 de arii protejate, plus Parcul Național Munții Rodnei și Parcul Natural Munții Maramureșului, dar și 1600 de specii de plante. Maramureșul este, astfel, cu adevărat ”plai cu flori”.
Și daca tot am căutat munții, am ajuns și în Borșa, punct de plecare pentru unele dintre cele mai frumoase trasee montane din țară. Noi am urcat în cea mai noua telegondolă din România. A fost fabricată în Austria și are o capacitate de transport de 1.800 de persoane pe oră. Mai mult, cele 56 de gondole poartă turiștii peste munte. Singura pârtie olimpică din România, omologată de Federația Internațională de Schi, e chiar aici, în Borșa.
Dar călătorul trebuie să se mai și odihnească. Un antreprenor din Borșa a mizat pe un nou tip de ospitalitate. Își așteaptă turiștii într-un mic oraș improvizat, cu străduțe și case elegante din cărămidă, cu un design special. Prețul pentru o astfel de casă, cu două camere, living, baie și toate dotările necesare, este, în medie, în timpul anului, 600 de lei pe noapte.
Liliana Borlea, administrator complex case: „Avem o zonă de spa, ciubăr, saună, piscina și interioară, care acum, de sărbători, am terminat-o și am dat-o spre folosință. S-a gândit ca cel care vine de la oraș să poată să fie undeva în liniște și să asculte ciripitul de păsări”.
O cazare în Țările Maramureșului înseamnă, pentru cele mai multe gazde, oferirea pachetului tradițional moroșenesc.
Alida Mocanu, jurnalistă Euronews: „Această cameră a fost înainte o magazine de lemne. Peretele care trădează faptul că a fost magazie de lemne. Costă o astfel de încăpere 200 de lei, pe noapte, pentru turiști. Dar are și baie proprie. Nu mai spun de ce vezi pe geam!”.
Maramureșul pe care l-am descoperit în această călătorie este un mozaic de muzică, dans, culoare, gastronomie și oameni veseli, ospitalieri, generoși. Am furat și noi puțin din bucuria lor cât să ne țină până la viitoarea vizită. Nici nu mai trebuie să vă spunem că e musai să ajungeți măcar o dată în ținutul moroșenilor. Au ei grijă să vă îndrăgostiți de acest superb ținut.
Noi ne revedem într-o viitoare călătorie!
Editor coordonator: Amalia Dascălu
Jurnalistă Euronews: Alida Mocanu
Operator imagine: Elena Cosma
Montaj video: Cosmin Buță
