În perioada de prohibiție la calcanul din Marea Neagră, pescarii ies pe mare pentru șprot, scrumbie sau chefal. Doar că sunt tot mai mici cantitățile de pește capturat, iar cererea nu poate fi acoperită doar din ce se scoate din Marea Neagră. Pe vremuri pe un loc fruntaș la pescuit, România a rămas acum mult în urmă în ceea ce privește infrastructura în acest domeniu. Iar să fii pescar la malul mării e tot mai greu. Urmăriți primul material din campania ”Pescuitul, în coadă de pește”.
Peștele e atât de puțin, încât se vinde înainte de a fi pescuit
La malul mării, ziua începe cu primele raze de soare care alungă întunericul. Sub lumina noii zile, pescarii își împing bărcile pe apă ca să adune plasele aruncate cu o seară înainte.
”Reporter: E bună captura?
Pescar: Este, este.
Reporter: Ce ați prins?
Pescar: Chefal”.
Diana Sobaru, jurnalist Euronews România: ”M-am echipat și eu, am cizme din cauciuc, o să mergem cu barca aceea. Haideți să vedem ce găsim!”.
Ilie Brîndău este pescar de când se știe și nu-și imaginează viața altfel decât pe malul mării, la pescuit. În zorii zilei, după ce a adunat captura de chefal, pornește iar la drum pentru a verifica plasele cu scrumbie.
Ilie Brîndău, pescar: ”Măi, să faci ce îți place, că dacă nu faci ce-ți place... Că dacă nu ți-ar plăcea, n-ai sta aici nici două zile”.
Plasele lăsate peste noapte în apă sunt scoase mai mult goale decât pline.
”Hopa, vine o scrumbie. Și aia mâncată de cormoranii noștri protejați. Ne mănâncă peștele din plase”, spune unul dintre pescari.
Doritorii de pește sunt destui, așa că telefonul sună încontinuu. Captura nu e niciodată suficientă pentru toată lumea.
Ilie Brîndău, la telefon cu un client: ”Am luat aproape o scrumbie din 200 de metri de plasă. Uite, mai vine ceva.
Client: ”Oprește-mi și mie zece scrumbii”.
Discuție reporter-pescar:
Reporter: ”Ce e aia?
Pescar: Limbă.
Reporter: Aveți pește de dat la toți clienții care vă sună?
Pescar: Nu, care sună primul. Primul venit, primul servit. Asta e dintotdeauna.
Reporter: Câte kilograme v-ar fi trebuit ca să dați la toată lumea?
Pescar: Cred că și 2-300 de kilograme”.
”Dacă vrei să n-ai nimic, fă-te pescar!”
Chiar dacă a doua plasă scoasă din mare pare să fie cu mai mult pește, după aproape trei ore petrecute pe apă, captura abia acoperă fundul unei lăzi. Doar șase scrumbii și câțiva puieți de calcan, care sunt trimiși înapoi în mare.
Discuție reporter-pescar:
Reporter: ”Ăsta e vestitul calcan de Marea Neagră?”
Pescar: Da, care n-are nici dimensiunea adecvată și nu putem să... Îl eliberăm, îi dăm drumul, că n-ai ce să mănânci din el”.
România are alocată o cantitate de 75 de tone de calcan în acest an, care, dacă va fi colectată, ar trebui să acopere cererea. Doar că optimismul e ceva ce le lipsește pescarilor în ultima vreme.
Pescar: ”Dacă vrei să n-ai nimic, fă-te pescar! Decât să fii sărac, mai bine să n-ai nimic. Pește ca pește, bine că am avut de muncă”.
Când e sezon la șprot, pescadoarele ies în larg doar la comandă
Spre digul de sud de la Midia, un pescador plecat după șprot se întoarce la mal.
Diana Sobaru, jurnalist Euronews: ”Au stat câteva ore pe mare pescarii, la bordul acestui pescador, și iată că au venit cu acestă captură. Șprot, a început sezonul la șprot. Nu e mult, dar e ceva, după câteva ore petrecute pe mare”.
În lipsa unor spații de depozitare amenajate, pescarii recunosc dezamăgiți că țin pescadoarele mai mult pe uscat. Fără locuri în care să adune captura, peștele n-are cum să ajungă și în magazine. Așa că sunt perioade în care șprotul, spre exemplu, se pescuiește doar la comandă.
Marin Constandache, pescar: „Nu ieșeam, stăteam la mal, asta este problema. De muncă este, pește este, oameni nu sunt”.
Reporter: ”Nu aveți unde să-l depozitați”.
Marin Constandache, pescar: ”Păi, nu avem, dacă nu avem curent, unde să-l depozităm aici?! Trebuia făcută piața de pește, portul pescăresc, să tragă vapoarele acolo, să descărcăm, să luăm gheață, combustibil, să aibă o macara. Bineînțeles, contracost, normal. Asta este, asta-i viața”.
Dan Gheorghe Giurgiu, pescar: ”Nu mai e ce a fost, nici nu își permiți să te duci să stai degeaba pe mare, să alergi după alt pește, pentru că mănâncă mult motoarele, nu-i ca pe asfalt. Din ce în ce mai rău”.
Că e din ce în ce mai rău se vede și din statisticile oficiale. În 2023 cantitatea de pește capturat din mare a fost cea mai mică din ultimii patru ani.
Laurențiu Mirea, președintele Federației Organizațiilor de Pescari de la Marea Neagră: ”Suntem așa, ca un bolnav resuscitat, trăim de pe o zi pe alta și nu știm unde este viitorul. Acum patru ani de zile realizam 12 mii de tone, anul trecut am făcut trei mii de tone. Dacă o ținem în ritmul ăsta o să vedem pescarii români la Marea Neagră în poze, în filmări și în materiale artistice”.
Cât a mai rămas din flota de pescuit de la Marea Neagră, câți pescari mai trăiesc efectiv din această meserie, de ce nu avem infrastructură, porturi și adăposturi pescărești sau piață de desfacere pentru pește proaspăt, de ce găsim în magazine pește de import când avem și mare, și deltă, și lacuri, de ce la alții se poate și la noi nu. Sunt întrebări la care căutăm răspunsuri în episoadele următoare din campania ”Pescuitul, în coadă de pește”.
