Porțile de Fier nu ne apără de viitură, dar ar putea să ajute la gestionarea debitului Dunării, spune ministrul Mediului pentru Euronews România. În perioada în care întreaga Europă își îndreaptă atenția spre debitele crescute ale Dunării, Sistemul Hidroenergetic Porțile de Fier ajunge din ce în ce mai des în discuție. Recent, Hidroelectrica a transmis că „amenajarea este pregătită pentru preluarea şi tranzitarea viiturii”. Ce rol joacă barajele hidrocentralelor în acest întreg tablou?
Românii din localitățile riverane Dunării se pregătesc pentru eventuale inundații, adună saci de nisip și verifică utilajele pentru a fi gata de intervenție. Autoritățile au intrat în alertă după ce debitul fluviului a crescut brusc, de la 2.300 m³/s la peste 5.000 m³/s, iar prognozele indică o posibilă creștere până la 9.000 m³/s în zilele următoare, adică aproape dublu față de valoarea actuală, potrivit Institutului Național de Hidrologie.
Porțile de Fier nu ne apără de viitură
„Unicat pe Dunăre”, așa descriu specialiștii barajul de la Porțile de Fier 1. Zece mii de oameni au lucrat între 1964 și 1972 pentru construcția acestuia. În momentul de față, barajul are o lungime de aproape 1300 de metri, iar lacul de acumulare, conform ministerului Energiei, are un volum de peste două miliarde de metri cubi: 2,4 miliarde, mai exact. Sună enorm, însă nu este suficient pentru a opri o viitură, spun specialiștii în domeniu.
Dr. Ing. Dan Stematiu, membru al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România: „La prima vedere, controversat că un baraj așa de mare, și cu un lac de acumulare atât de mare, nu face altceva decât să lase să treacă viitura, fără a o putea să o influențeze. În viitura din 2006, care a fost viitura cea mai mare din perioada modernă, am avut un debit evacuat de 14180 de metri cubi pe secundă, iar volumul viiturii a fost 57 de miliarde de metri cubi. Rolul barajului de la Porțile de Fier este extrem de important în navigație, extrem de important pentru hidroenergie, mai puțin efect în domeniul atenuării undelor de viitură. Pe toată zona expusă, pe malul românesc al Dunării, salvarea dacă e să fie, provine de la zona îndiguită. Digurile de la Dunăre au fost întotdeauna un element de apărare. Ele, în principiu, ar trebui să nu aibă nicio problemă, la tranzitarea viiturii de acum”, a spus acesta, la Euronews.
Același lucru este susținut și de specialiștii care au întocmit planul național de management al riscului la inundații. Ei descalifică aceste rezervoare de la a fi folosite pentru a atenua o undă de viitură: „Aceste lacuri nu au volume de atenuare a viiturilor”.
Sunt cele mai puternice inundații din Europa din ultimii 20 de ani, iar autoritățile dau asigurări că situația de la noi nu va semăna cu ceea ce am văzut în ultimele zile în Ungaria. Digurile sunt, așadar, principala linie de apărare.
Ministrul Mediului a anunțat că sunt verificați aproximativ 1200 de kilometri de diguri și spune că a survolat din elicopter mai multe zone expuse riscului. În ceea ce privește barajul de la Porțile de Fier, Mircea Fechet pare mai încrezător decât experții: spune că, în funcție de modul în care sunt gestionate centralele, acestea ar putea atenua din unda de viitură.
Mircea Fechet, ministrul Mediului: Nu în sensul în care ne imaginăm o lucrare hidrotehnică, în care avem o acumulare foarte mare ce ar putea să rețină un volum însemnat de apă. Însă, din modul în care sunt gestionate cele două hidrocentrale putem să atenuăm parte din viitură și putem să ajutăm cumva la modul în care gestionăm un debit foarte mare de apă pe Dunăre. Până la aproximativ 9000 de metri cubi pe secundă, 8700 dacă rețin eu corect cifra, hidrocentrala funcționează în parametri. Nu deversează pe lângă turbine niciun metru cub de apă.
Reporter: Dacă avem un debit de intrare de 8700 de metri cubi pe secundă, debitul la ieșirea din hidrocentrală va fi mai mic?
Mircea Fechet, ministrul Mediului: Nu, va fi tot același.
