Peste jumătate dintre barierele aflate la trecerile la nivel cu calea ferată din România ar trebui schimbate, modernizate sau desființate cu totul. Doar că nu se întâmplă nimic, iar în sute, poate mii de locuri din țară, încă există angajați care învârt o manivelă ca să ridice sau să coboare o barieră, ca-n urmă cu zeci de ani. Promisiuni că lucrurile se vor schimba există, ca întotdeauna. Termene concrete n-avem încă.
Urmăriți un nou episod din campania Euronews ”România pierde trenul”.
Dacă viteza medie a unui tren de călători este sub 50 de kilometri la oră, adevăratul test al răbdării e marfarul, care ajunge să circule și cu 10-15 kilometri la oră. Dacă șina se intersectează cu vreun drum și nu există semnalizare, atunci viteza coboară și mai mult. Infrastructura veche, lipsa banilor și mai ales a interesului au făcut ca după Revoluție numărul pasajelor construite pentru a evita interacțiunea dintre tren și mașină să fie unul extrem de mic. Cam același ”spor” au avut autoritățile și când vine vorba de amplasarea de bariere electrice.
Ionuț Săvoiu, secretar de stat în Ministerul Transporturilor: ”Pe liniile principale ca să poți să dezvolți o viteză de parcurs normală standardelor de operabilitate evident trebuie să ai treceri la nivel, deci barierele vor deveni istorie”.
Până să devină istorie, barierele încă sunt o realitate extrem de tristă
Și ce pare că nu se vede din birourile Ministerului Transporturilor e faptul că, în teren, sunt destui angajați CFR care n-au nevoie să meargă vreodată la sala de sport, pentru că oricum fac suficientă mișcare ridicând și coborând bariera de la manivelă.
Discuție reporter – angajat CFR:
R: ”În cazul dumneavoastră, ce trebuie să faceți, ca activitate?
A: Să asigur paza barierei, când trece trenul.
R: Și pază, și când trece trenul?
A: Acum nu avem activitate pentru că se lucrează la linie.
R: Dar când trece trenul trebuie să dați de manivelă și să lăsați bariera?
A: Sigur că da!
R: Și după aia să o ridicați.
A: Da!
R: Mă uit că manivela, și ea săraca, este și ea de pe vremea…
A: Astea sunt condițiile deocamdată!”.
În timp ce de la București se visează pasaje supraterane și treceri la nivel cu calea ferată, în România reală lucrurile sunt neschimbate de zeci de ani.
Discuție reporter – angajat CFR:
R: ”Lucrați de multă vreme în zona asta?
A: Da, de 30 de ani.
R: S-a schimbat ceva?
A: Nu, deocamdată, de acum încolo.
R: Aveți toaletă, aveți apă?
A: Apă ne aducem fiecare.
R: De acasă?
A: De acasă! Cumpărăm
R: Dar nu aveți aici. Dacă vreți să vă spălați pe mâini, spre exemplu...
A: Nu.
R: Nu există. Și toaletă?
A: Toaleta ca la țară.
R: Nu este obositor să lucrezi 30 de ani în condițiile astea?
A: Și ce să fac? Unde nu e obositor? Pe șantier nu este obositor?! În agricultură nu este obositor?! Este obositor peste tot.
R: Dar să lucrezi în condiții de acum 50 de ani, 60 de ani?
A: Noi mai avem câțiva ani până la pensie, nu mai putem schimba noi mare lucru, schimbă cine vine de aici încolo ce este de schimbat”.
Cristian Popa, jurnalist Euronews: ”O concluzie dureroasă, mai schimbă cine mai vine...”.
Ca în urmă cu 50 de ani, angajații trebuie să iasă din adăposturile care abia se mai țin în balamale, la “defilare” când trece trenul, ascunși după o plasă din sârmă pentru a se proteja.
Discuție reporter – angajat CFR:
R: ”Treaba asta pentru ce este?
A: Acolo se stă la defilare, pentru protecția noastră”.
Cristian Popa, jurnalist Euronews: ”Teoretic suntem în secolul vitezei și angajatul CFR trebuie să stea, cum spunea, la defilarea trenului, în acest loc, tocmai pentru a se proteja dacă există pietre care sar sau obiecte. Dar ceea ce este interesant este manivela aceasta. Săraca, este de zeci de ani. Practic, omul trebuie să vină și să tragă de ea, iar în momentul în care trage de manivelă, barierele se coboară și șoferii se opresc. Apoi, după ce a trecut trenul, bariera se ridică manual, în așa fel încât să permită circulația rutieră. În alte părți toate lucrurile astea se întâmplă apăsând un buton”.
De zeci de ani în același loc, în același sistem, oamenii s-au obișnuit cu răul și nu mai cred că va mai fi și bine la un moment dat.
Discuție reporter – angajat CFR:
A: ”Nu se va face nicio schimbare, pentru că noi mergem din rău în mai rău. Îmi pare foarte rău! Și eu am copil, și eu am nepoți și am pornit de jos și ne dorim să fie mai bine și pentru nepoți. Copiii mei au fost plecați, nora și fiul meu, 13 ani în străinătate. De ce veniți în țară?! De ce veniți în țară?! Că nu puteți sta! Și au venit. Și ca să faci ceva...împrumuturi, împrumuturi și împrumuturi. Ce să se facă în România?!”.
Discuție reporter – Liviu Bucșa, impiegat de mișcare:
R: ”Unde vedeți CFR-ul peste 10 ani? Sincer.
A: Nu știu. Dacă managementul nu se schimbă, adică să ne ajutăm… nu știu! Dacă este totul ok, exact cum ziceam, managementul în tot domeniul, e ok, dacă nu, eu nu văd.
R: Și care sunt șansele?
A: Foarte mici!”.
Așa că oamenii nu văd altă variantă decât să se mulțumească cu ce au
Iar șefii din Transporturi știu problemele, dar nu știu și cum să le rezolve.
Discuție reporter – Liviu Bucșa, impiegat de mișcare:
”Spre exemplu, acum această barieră e singura care se mai poate pune, conform directivelor europene în țară. Cele care sunt mai vechi sau unde nu există barieră, doar indicator, nu mai avem voie să le punem, că așa a zis Uniunea Europeană. Trebuie să pui barieră”.
Ionuț Săvoiu, secretar de stat în Ministerul Transporturilor: ”Nu am cifrele în față, trebuie să fiu sincer cu dumneavoastră, dar sunt convins că la nivelul întregului sistem feroviar există un număr de sute de puncte unde fie e nevoie de introducerea de noi treceri la nivel și există probabil unele care nu vor mai fi necesare pentru că se face un pasaj sau un pasaj denivelat”.
Cristian Popa, jurnalist Euronews: ”Pe aici nu se trece! Sau cel puțin așa ar trebui să arate semnul ăsta, care este atât de vechi încât cine știe câte generații au venit cu câte o sârmă, să-l monteze și să-l pună în așa fel încât șoferii să își dea seama că pe aici trece trenul”.
Ca de obicei, planuri și intenții există. Bani pentru investiții...nu prea
Ionuț Săvoiu, secretar de stat în Ministerul Transporturilor: ”Avem un program, în momentul de față, insuficient finanțat, am înțeles că sunt circa 11 milioane disponibile pentru un număr de treceri la nivel să devină treceri la nivel automate, acolo unde există trafic, unde sunt condiții improprii și pot genera incidente și accidente feroviare”.
Mihai Crăciun, specialist în domeniul feroviar: ”Sistemul feroviar românesc este unul primitiv. Dacă se modernizează, numărul trenurilor va crește. Oamenii care sunt disponibilizați de la bariere nu rămân fără muncă. Este nevoie de foarte mulți oameni în sistemul feroviar, dacă el ar funcționa la parametri normali moderni. Care ar însemna un trafic de cel puțin de zece ori mai mare decât este astăzi. Deci nu ar fi o problemă socială dacă problema ar fi gândită”.
Conform reprezentanților Ministerului Transporturilor, din cele peste cinci mii de bariere care există pe calea ferată de la noi, doar puțin peste 1.500 au protecție civilă, respectiv semnale acustice și sistem automat de coborâre-ridicare.
