Ursul brun a trăit în bătaia puștii de secole, dar o mână de oameni a vrut să îl ajute. Urșii considerați problemă își găsesc liniștea în Zărnești, iar puii care au rămas orfani învață să devină independenți în Munții Hășmaș.
O echipă Euronews România a fost în pădurile în care urșii au primit o șansă la viață, departe de oameni.
Sanctuarul din Zărnești, locul unde urșii orfani primesc o șansă la viață
"Îl vrei sau îl împușc?" Aceasta este întrebarea pe care Cristina Lapis, fondatoarea sanctuarului Zărnești, o aude din partea echipelor care sunt chemate la urșii problemă. Multe animale sunt salvate și aduse la sanctuar.
Totul a început cu Maia, o ursoaică ținută în captivitate lângă Bran, în urmă cu mai bine de 20 de ani. Cristina Lapis a încercat să o salveze, dar Maia nu a supraviețuit.
Cristina Lapis, fondatoarea sanctuarului Zărnești: "Din păcate, sindromul acesta al captivității a făcut-o să-și mănânce labele. În primul rând, laba dreaptă și după aia, laba stângă. Și cu toate intervențiile veterinarilor, nu s-a putut face nimic și mi-a murit în brațe. Și atunci am jurat că o să fac tot ce-mi stă în putință să-mi dau tot ce am, și sănătate, și toți banii, numai să fac în așa fel încât niciun alt urs să nu mai trăiască o asemenea traumă."
Sindromul captivității înseamnă atunci când ursul este atât de obișnuit cu o cușcă, încât și atunci când e în libertate și are la dispoziție o întreagă pădure, el se învârte în același perimetru precum al cuștii în care se afla. La Zărnești sunt peste 120 de urși. Fiecare are povestea lui. Dar câți urși pot să mai ajungă aici ca să nu fie omorâți în sălbăticie?
Cristina Lapis, fondatoarea sanctuarului Zărnești: "Sigur că mai putem primi urși, dar intenția noastră și speranța noastră nu e să primim urși din libertate, pentru că libertatea nu se poate înlocui cu nimic. Aici există un gard electric care le amintește că nu vor mai fi liberi niciodată. Libertatea este un bun pe care noi toți, oamenii și animalele, îl primim la naștere și nu îl putem lua nici animalelor, nici oamenilor nevinovați. Așa este și cu urșii. Faptul că în ultimii ani am primit în jur de 20 de urși a fost pentru a evita să fie omorâți."
În inima munților Hășmaș se ascunde un alt rai pentru puii de urs RĂMAȘI orfani.
Maia Bondici, jurnalist Euronews: "Urșii sunt crescuți în habitatul lor natural. Odată ajunși la adăpost, nu mai au niciun fel de contact cu oamenii, nici măcar cu cei care au grijă de ei. Asta pentru a nu se obișnui cu prezența noastră în apropierea lor."
Tocmai de aceea, urșii sunt hrăniți prin metode speciale.
Dr. Leonardo Bereczky, fondator Bear Again: "Momentan, asta facem cu niște sisteme de funicular, prin care trimitem hrana cu telecomandă și ei o vor găsi în zona țarcurilor. Hrana este întotdeauna una totalmente naturală."
Dar cum ajung ursuleții orfani? Cauza principală este exploatarea forestieră.
Dr. Leonardo Bereczky, fondator Bear Again: "Urșii care se nasc acum, sau care s-au născut în februarie sau ianuarie, sunt prea mici, în perioada asta, pentru a-și urma mama. Dacă ea este deranjată de către un tractor sau un exploatator silvic sau de un om care lucrează acolo cu ceva utilaj, ursoaica nu-și poate căra toți pui, de multe ori."
Odată ajunși la orfelinat, urșii învață să devină independenți. După doi ani, ei sunt eliberați în sălbăticie, iar monitorizările arată că nu se duc niciodată în zonele urbane, aproape de oameni.
