În Bucureștiul de altădată, adică în Micul Paris, sărbătoarea Paștelui împrumuta uneori și tradiții venite din Marele Paris, în special în bucătărie.
Bucătarii șefi se întreceau în rețete care, chiar dacă nu erau mereu sofisticate, respectau câteva dintre principiile bucătăriei franțuzești. Apoi, aristocrații aveau și obiceiul actelor caritabile din preajma Paștelui. Nu lipsea nici obiceiul mângâierii mielului, pentru noroc și belșug, tot anul.
Ce făceau românii în Săptămâna Mare în secolul XX
Plimbări în parc, petreceri cu lăutari, strângeri de fonduri pentru familiile nevoiașe și, desigur, pregătirea bucatelor pentru ziua de Paște. Sunt parte din programul din Săptămâna Mare, din Micul Paris, așa cum era numit Bucureștiul în prima jumătate a secolului XX.
Calea Victoriei și Parcul Cișmigiu era prin locurile preferate ale bucureștenilor. În preajma Paștelui, erau organizate întâlniri caritabile, pentru că în Săptămâna Mare, faptele bune erau o constantă.
Adrian Majuru, istoric: "Era o serie de întâmplări cotidiene pentru o strângere de fonduri. Societăți de binefacere vindeau diverse lucruri, tematic, evident, pentru a strânge fonduri să ajute copii, cu precădere, pentru școală, pentru îmbrăcăminte sau alimente. Ocazional organizau întâlniri mai puțin restrânse, nu le pot numi neapărat baluri sau serate. Pentru că aveau totuși mai multă intimitate, legată de această sărbătoare, tot în scopul de binefacere."
”Mâncări” de sărbătoare
Pe străzile din București, puteai auzi "ia cu mielul, cu noroace", o tradiție încă de actualitate. Dădeai un bănuț, atingeai mielul și aveai noroc tot anul.
La început de secol XX, în familiie aristocrate din Micul Paris, bucatele pentru Paște erau gătite fie după rețete sofisticate de inspirație franțuzească, fie urmând rețetarul autohton. O carte de bucate, foarte apreciată în epocă, era cea semnată de Constantin Bacalbașa, celebru ziarist și la fel de celebru gastronom: "Dictatura gastronomică, 1501 feluri de...mâncări", cum erau numite mâncărurile în limbajul de la acea vreme.
Mielul și berbecul se găteau nu neapărat după rețete prețioase, ci mai degrabă respectând tehnici simple, dar aplicate perfect.
Chef Liviu Lambrino a gătit, de exemplu, un berbecuț după rețeta lui Iosif Strassman, bucătarul familiei regale a României, în prima jumătate a secolului XX.
Detalii despre rețeta interbelică pregătită de Chef Lambrino aflați sâmbătă, 15 aprilie, într-un reportaj Euronews Special.
