Jumătate dintre români consideră că era mai bine pe vremea lui Nicolae Ceaușescu și că regimul a fost bun pentru țară. O spun chiar și cei care n-au trăit în comunism, potrivit unui sondaj INSCOP.
Istoricul Adrian Cioroianu a vorbit la Euronews România despre ce înseamnă, de fapt, această nostalgie a românilor după comunism și de ce unii tineri sunt de părere că regimul era bun pentru țară, deși nu au trăit în acea perioadă.
Adrian Cioroianu, istoric: „Eu aș simplifica puțin, spunând că, pe de o parte, este semnul unei societăți care îmbătrânește. Asta e, media de vârstă în România, nu durata medie a vieții, media între nou născuți și pensionari, a crescut foarte mult, am trecut de 40 de ani, deci vârsta medie în România e trecută de 40 de ani. În aceste condiții, 50% dintre acei repondenți își regretă mai curând propria tinerețe. E impropriu spus că regretă comunismul - să ne înțelegem - nicio țară din lume n-a ajuns la comunism, nici măcar Coreea de Nord astăzi nu are pretenția că e în comunism, noi eram pe drumul spre comunism și poate că unii au nostalgia acestui drum pentru că nostalgia vinde”.
„Deci, la un capăt este îmbătrânirea societății și regretul față de tinerețea de altădată, față de egalitatea în acea tinerețe, și - pe altă parte, trebuie s-o recunoaștem - este eșecul învățământului de astăzi pentru cei mai tineri, care, mai direct spus, o bună parte dintre ei habar nu are cum trăiau bunicii, nu li se mai spune nici în familie, nici la școală și învață de pe TikTok”.
„Generația care n-a mai trăit cu bunicii”
Istoricul Adrian Cioroianu spune că o comparație între societatea de acum și cea de dinainte de '89 nu e ușor de făcut, deși pare așa pentru mulți.
Adrian Cioroianu, istoric: „E ca și când ai descrie o girafă unui om care nu poate să vadă. Cum poți să îi explici unui tânăr care are astăzi 25 de ani dacă el nu a aflat din familie nimic, dacă nu a deschis nicio carte, dacă are o oră de istorie la școală, ce să facă un profesor într-o oră de istorie pe săptămână?”.
„Cred că este și generația care n-a mai apucat să trăiască cu bunicii, structura familiilor noastre s-a schimbat. Eu am trăit în casă cu bunicii, aflam povești de pe vremea regilor de la ei (...), de aici incapacitatea unora de a-și imagina cum a fost atunci. Ce află e că era mai multă egalitate, unii cred că era mai multă dreptate, făceam cu toții aceleași concedii. Astăzi, când vezi că tu n-ai bani nici să te duci la Băile Olănești și alții îți trimit fotografii din insule exotice, ai un sentiment de jenă. (...)”
„Eu am amintiri destul de clare despre vechiul regim, am făcut liceul atunci. De câte ori mergeam spre Turnu-Severin, ca să ne luăm blugi sau gumă de mestecat sau, părinții, țigări, mă uitam spre Dunăre și îmi imaginam cum aș putea trece Dunărea în Iugoslavia... (...) În rest, era o lume schizoidă, pe care - repet - tinerii nu și-o pot imagina. (...) Libertatea contează pentru cei care au pierdut-o sau care știu cum e să nu o ai. Celor care s-au născut în libertate li se pare că e de la sine înțeles, e ca aerul”.
