România a fost singura țară din Europa de Est în care, în 1989, trecerea de la regimul comunist la democrație s-a făcut cu vărsare de sânge. Justificarea: așa-zisa prezență a teroriștilor care ar fi luptat pentru menținerea regimului la putere, timp în care peste o mie de oameni au fost uciși.
Adevărul despre Revoluție a rămas o problemă pe care nicio comisie și nicio anchetă nu a soluționat-o până acum. Dosarul a ajuns în august în instanță, după ce judecătorii au cerut procurorilor să refacă ancheta în repetate rânduri. Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus sunt acuzați de infracțiuni contra umanității. Mai exact, procurorii spun că din dorința de a-și consolida puterea politică, Ion Iliescu și Gelu Voican Voiculescu au indus în eroare opinia publică sistematic prin apariţii televizate și prin comunicate de presă. Inculpat este și fostul general Iosif Rus, în calitate de comandant al Aviaţiei Militare.
Dan Voinea este primul procuror care a început ancheta în 1996 în dosarul Revoluţiei
Dan Voinea este primul procuror care a început ancheta în 1996 în dosarul Revoluţiei, un titlu generic pentru mii de dosare penale în care au fost investigate crimele din decembrie 1989.
Acum, Serviciul Român de Informații desecretizează dosarul intern al Revoluţiei din 1989, cel aferent implicării cadrelor Securității în evenimentele de acum 33 de ani.
„Am și cerut aceste informații, nu numai de la SRI, pentru că imagini din timpul Revoluției au fost luate și de studio-urile de film de la Armată, de la Interne. În zilele din decembrie 1989, mai ales după 17 decembrie, cam toate serviciile de informații au avut obligația să culeagă informații din stradă și au facut-o în modul lor specific, făcând și filme, fotografii, pentru a-i identifica pe cei care instigau la revoltă, care se afișau ca fiind anticomuniști. Niciuna din aceste instituții nu a pus la dispoziția parchetelor aceste materiale informative, de care era mare nevoie”, a declarat fostul procuror militar Dan Voinea, care a instrumentat inițial dosarul Revoluției din 1989, la Euronews România.
Întrebat dacă ar fi avut loc un deznodământ mai rapid în proces, în cazul în care desecretizarea ar fi avut loc mai devreme, el a răspuns că „ar fi scurtat foarte mult timpul de anchetă”.
„Este vorba și despre jurnalele acțiunilor de luptă, pe care toate unitățile militare erau obligate să le țină, evenimentele sunt notate, sunt notate care au fost efectele, cine a dat ordinele, cine le-a executat. În toate instituțiile importante ale statului român au fost aranjate dispozitive militare cu ordine care veneau de la structurile de conducere, care s-au afișat atunci ca fiind structuri de conducere. Se poate găsi și ordinul de tragere. Avem starea de necesitate, instaurată de Ceaușescu și în baza acestui ordin comandanții unităților militare au preluat ordinul și au trebuit să ordone foc acolo unde erau grupuri de manifestanți anticomuniști. Ordinul se regăsește în acte oficiale și, în special, în jurnalele acțiunilor de luptă. Și militarii și-au notat cine i-a obligat să tragă, ai răspunsuri, nu trebuie să mai cauți martori”, a mai adăugat Voinea.
Acesta a mai adăugat și că „interesele politice au ținut aceste dosare pe loc, pentru că administrația care a făcut represiune pe timpul lui Ceaușescu este cea care a făcut represiune și după fuga lui Ceaușescu”.
„Erau aceleași personaje implicate în represiune și atunci interesul nu a fost să fie demascate aceste activități criminale ale lor și așa se explică că până în 1995 toate dosarele privind victimele de la Revoluție și Mineriadă au fost clasate. După clasare nu s-a mai lucrat în ele, până când a venit Emil Constantinescu la conducere, care a reluat promisiunea că se va face dreptate victimelor și au fost atunci infirmate toate soluțiile de clasare și reluată cercetarea. Nu mă încântă comunicatul, faptul că vor să desecretizeze. Pun la dispoziție o anchetă făcută de o comisie parlamentară. Și mie mi-au cerut date și le-am dat. Nu se stabilește nimic în legătură cu responsabilii direcți ai represiunii. Nu știu cât le e de folos acum procurorilor să le folosească. E bine să le ia și să cerceteze din ce motiv nu s-au predat informațiile la timp parchetelor, pentru că este vorba de infracțiuni. Au fost acțiuni criminale aproape de cum le făceau naziștii”, a mai spus fostul procuror.
Dan Voinea a mai precizat că „nu a avut aceste dosare timp de 11 ani”
Dan Voinea a mai precizat că „nu a avut aceste dosare timp de 11 ani, fiindu-i înmânate de procurorul general în anul 1995, ca urmare a demonstrațiilor pe care le făceau asociațiile victimelor la Parchetul General”.
„Este vorba de infracțiuni care sunt contra umanității, imprescriptibile, răspunderea penală poate apărea oricând la o persoană care este încă în viață. Așa se întâmplă și cu foștii naziști. Organele judiciare sunt obligate să meargă înainte cu aceste dosare până se lămurește. În cultura juridică a românilor nu există empatie pentru victime. În mod normal, statul de drept se bazează pe faptul că victima nu are voie să-și facă dreptate singură, există Poliție, Parchet, ori nu l-au făcut, că n-a existat interesul politic s-o facă. Victimele au niște drepturi care nu pot fi rezolvate decât printr-o hotărâre definitivă. Este important ca un asemenea dosar să fie definitivat”, a mai menționat acesta.
Întrebat și cine a ordonat să se tragă în civili, Voinea a explicat că „până la data de 22 decembrie absolut toate instituțiile militare au fost angrenate în această represiune, dar și Gărzile Patrotice, iar după această dată a fost scoasă din nou Armata în stradă, fiind mai multe unități implicate”.
Tot el a adăugat că sunt orașe în care s-au aflat numele autorilor faptelor, precum Cluj, Timișoara și Sibiu, și că victimele și-au primit drepturile.
Fostul procuror a mai precizat faptul că în tot acel timp el a încercat să-și facă datoria, fiind mai apropiat de asociațiile care reprezentau victimele.
„Am avut și ajutorul a 21 de ofițeri de poliție, criminaliști, cu care am încercat să ducem la bun sfârșit fiecare dosar. Nu s-a mai putut, nu e cazul să vă spun prin ce am trecut și eu. Plecam numai la 12 noaptea din Parchet. Munca asta de anchetă, zi de zi, este epuizantă, dar nu are sfârșit câteodată. Pe ce am făcut eu sunt mulțumit, dosarul Timiș, Cluj, Sibiu, dosare grele. A rămas Bucureștiul, pentru că atunci l-am chemat pe Iliescu să-i prezint materialul pentru Mineriadă și a venit cu trei avocați. I-am prezentat jurnalul acțiunilor de luptă. M-au reclamat la Kovesi. Dosarul a fost luat printr-o decizie a Curții Constiuționale, care nu ne-a mai dat dreptul să cercetăm și am plecat la pensie. De asemenea, dosarul Mineriadei este rezolvat, e terminat, nu mai ai ce să faci”, a conchis Dan Voinea.
