În lumea satului, există un cuvânt care definește foarte bine obiceiurile, tradițiile și chiar rutina de zi cu zi: rânduiala.
Aceasta este cu atât mai prezentă în preajma sărbătorilor. Între Crăciun și Anul Nou, rânduiala culinară este foarte importantă. Pentru că bucatele care sunt puse pe masa de sărbătoare au un rost și o poveste. De la răcituri, la friptură de iepure, afumături și tocane delicioase, toate sunt pe masa românilor, din satele cu tradiție.
Ce înseamnă, cu adevărat, mâncarea tradițională la români
Relația românului cu masa de Revelion este, trebuie să recunoaștem, marcată de supremația imbatabilă a salatei de boeuf. În toate variantele sale contestate și interpretate în fel și chip. La restaurant, acasă, în vizită sau în vârf de munte, nu există An Nou fără acest platouaș adorat.
Însă, dacă privim masa de Revelion a românului din perspectiva rural versus urban, diferențele sunt majore. Pentru că la sat, oamenii încă mai păstrează tradiții în adevăratul sens al cuvântului. O masă românească neaoșă, așa cum s-a conturat ea în tradițiile populare, este asemeni unui cerc care se deschide în ziua de Crăciun și continua până la 2-3 zile după Anul Nou. Nu lipsesc răciturile, o friptură zdravănă cu murături și, cum altfel, sarmalele.
Răzvan Voiculescu este coordonatorul proiectului fotografic și cinematografic ”Bucătăria hoinară”. Timp de 12 ani, a călătorit de-a lungul și de-a latul României, pentru a descoperi poveștile culinare ale oamenilor din sate, cătune, locuri adesea inaccesibile, dar unde tradiția gastronomică s-a păstrat. Mai mult decât atât, pare că sfidează complet timpul. Iar mămăliga este, cum altfel, elementul cheie, nelipsită nici măcar în zilele de sărbătoare.
Greu de crezut, dar până și despre masa de Revelion s-au născocit legende și superstiții: ce e bine să mănânci și ce NU e bine să mănânci. Fără a fi rodul statisticilor realizate de un grup de cercetători britanici, se spune că, de Anul Nou, este bine să mâncăm…pește, pentru că, iar aici cităm legenda, ”aşa cum peştele înoată prin apă, așa vei înota şi tu prin toate necazurile din anul care vine”.
Chiar și despre răcituri, adică despre piftie, se spune că textura ei gelatinoasă îți ușurează traiul din noul an.
Să revenim însă la masa noastră de Revelion: cum arată ea…cât mai autentic românească? Să fie cu fripturi și cârnați, murături și sarmale, slănină, ceapă și burduf?
Mircea Groza este unul dintre cei mai îndrăgiți arheologi culinari din România, renumit culegător de rețete vechi și susținător al mâncării tradiționale. La trecerea dintre ani, spune domnia sa, nu se poate fără carne bine pregătită, carne die sărbătoare, cum mai este numită la sate.
Fie că le numim sarma sau…piroșcă, topală sau tocană, cotoroage sau piftie, mâncărurile cu tradiție, spun istoricii culinari, sunt din ce în ce mai căutate și reinterpretate. Deși, realitatea din teren s-ar putea, uneori, să ne surprindă.
Oricum ar fi, noi vă dorim s-aveți masa îmbelșugată, dar să nu uitați de…cumpătare. La mulți ani!
