A trecut un an de când o echipă Euronews a vizitat prima școală din mediul rural care face parte dintr-un program pilot. Școala din Curcani, unde lucrurile se învață altfel. Prin practică și compasiune. La doar 50 de km de Capitală, în acest sat în care, de multe ori, copiii cei mari au grijă de cei mici, elevii au o șansă la un viitor, pentru că există dascăli dedicați, dascăli care vor să îi ajute pe elevi să se dezvolte cu adevărat.
Jurnalista Euronews Maia Bondici a vizitat din nou școala gimnazială din Curcani. A regăsit tehnologie cum rareori vezi prin școlile din România și o mână de profesori care modelează în continuare viitorul țării.
”În urmă cu un an ne aflam în Curcani. Un sat care poate să pară uitat de lume, dar în inima căruia se află un loc plin de magie. O școală unde copiii învață la limba și literatura română cu ajutorul lui Harry Potter, iar la fizică, viteza se măsoară alergând prin clasă. Acum am revenit. Tragem linie și facem bilanțul”, spune Jurnalista Euronews Maia Bondici.
Cum au evoluat copiii învățând prin metode alternative?
Viforel Dorobanțu, Director: Ce e de remarcat este prezența mai mare a elevilor la școală. Pentru că stilul în care se predă acum de 2 ani, de când avem această pilotare îi atrage mai mult la școala și pentru noi asta e foarte important, pentru că nu mai stau dincolo de gardul școlii.
Ce s-a schimbat într-un an? Aici, la Curcani, clasele sunt mai dotate decât în majoritatea școlilor din orașele României. Table digitale, laptopuri, stații de tablete mobile, totul ca fiecare elev să învețe pe înțelesul lui. Deci s-ar putea peste tot în țară, nu doar la sat.
Viforel Dorobanțu, Director: Faptul că ei se pot duce la tabla digitală, la tabla interactivă și pot să miște ecranul, să vadă conținutul exact cum doresc ei e fundamental pentru ei, pentru că văd învățarea dincolo de caiet, de manual, de bancă, de tabla în stil vechi, și, până la urmă, asta ar trebui să ne mâne în luptă, să revenim noi cu picioarele pe pământul lor, și nu ei pe pământul nostru.
Dorința de schimbare a venit atunci când directorul a observat că felul în care se predau materiile nu avea logică. În clasa a 6-a copiii învățau la fizică teorii matematice de clasa a 7-a. Iar la engleză foloseau gramatica pe care încă nu au studiat-o la limba română. Așa că profesorii au început să colaboreze.
Fizica, matematica și chimia au acum o coerență pentru elevi. La fel și româna și limbile străine. Peste 80% dintre profesorii din Curcani și-au schimbat modul de predare. Dar, poate mai important decât atât, dascălii au căzut de comun acord că un lucru este mai presus de orice: empatia.
Viforel Dorobanțu, Director: Dacă într-o zi ai venit cu tema nefăcută, okay, foarte bine, 2, stai jos. NU. Am început și profesorii încearcă să înțeleagă lucrul ăsta, că este fundamental să știi de ce nu și-a făcut tema aia. Poate acasă are o problemă deosebită, nu și-a făcut-o nu că n-a vrut, ci că s-a întâmplat ceva acasă.
La limba română, ora începe cu o întrebare crucială: Cum vă simțiți voi astăzi?
Valeria Neagu, Profesoară de Limba Română: Este important, pentru că de acolo știu cum să gestionez ora. Dacă un copil vine cu niște frustrări de acasă, vine cu niște probleme, sau pur și simplu în clasă pentru că avem situații de bullying. Sau sunt situații în care ei se simt singuri sau triști, e clar că trebuie să pornesc de acolo. E clar că trebuie să îi înveselesc cumva.
După ce elevii au citit Domnul Goe, înțelegerea textului se face cu ajutorul internetului. Copiii vizionează și celebrul film, iar apoi începe cu adevărat greul. Se spune marinar, marinel sau mariner?
Valeria Neagu, Profesoară de Limba Română: Am făcut un pact cu ei și am hotărât să facem două ore fizic în clasă, unde nu neapărat doar scriem, putem să ne și jucăm, putem să ieșim și la tablă, să facem tot felul de activități în grupe și două ore pe săptămână să venim la tabla inteligentă, unde nu venim cu caiet, nu venim cu pix, venim doar cu telefonul și învățăm mult mai bine.
Valeria Neagu a primit premiul pentru profesorul anului din mediul rural. Vara trecută a observat că majoritatea copiilor nu mergeau în tabere sau excursii. Nu aveau cum. Așa că atelierul de literație i-a salvat pe mulți dintre ei de la o vacanță petrecută în casă. Dar câți profesori fac asta în ziua de astăzi și, mai mult decât atât, merită?
Valeria Neagu, Profesoară de Limba Română: Bucuria din ochii lor, faptul că au făcut și altceva în afară de a sta pe telefon sau pe strad, sau în casă, singuri, de cele mai multe ori, a merit tot efortul.
Pentru mulți copii, matematica poate să aducă și o doză de anxietate, dar nu și la orele profesorului Vasile Barbu. Când nu înțelegi, tot ce trebuie să faci este să întrebi.
Barbu Vasile, Profesor de Matematică: Felul în care se face azi matematica, din păcate, e ancorat în niște reguli și cutume de pe vremea mea. Faptul că am schimbat un pic la programe, am schimbat structura în planul cadru, a fost așa o schimbare de esență pentru că ceea ce se studiază la matematică, e de fapt ceea ce s-a studiat cu zeci de ani în urmă.
Deși materia pentru evaluarea națională este aceeași, modul de predare este cu totul altul
Când vremea le permite, orele de matematică se țin în aer liber, nu doar în fața tablei. Dar asta nu schimbă cu nimic rezultatul final.
La Curcani, tendința de abandon sau absenteism se reduce în fiecare an. Copiii nu mai sunt evaluați prin teze, ci pe parcursul anului prin portofolii, pentru că nu știi niciodată dacă un copil are o zi proastă sau nu, spune directorul. Tehnologia de ultimă generație, prezentă în fiecare clasă, îi ajută pe copii să se dezvolte. Iar catalogul este electronic.
Ora de fizică începe cu muzică de relaxare. Magnetismul se înțelege cu ajutorul tablei 3D, iar exercițiile se transcriu de pe ecran direct în folderul din telefoane.
La școala din Curcani elevii sunt încurajați să viseze. Orice copil poate să devină orice. Ștefania are 13 ani și vrea să fie doctor pediatru, dar pasiunea ei este acum desenul.
Ștefania, elevă: Îmi place foarte mult arta. Îmi place să fac portrete, peisaje și orice e legat de desen. Pur și simplu am început să mă uit pe tutoriale și mi-a plăcut.
Într-un an s-au schimbat multe aici, în Curcani. Însă știți ce a fost cel mai frumos lucru pe care l-am văzut? Acela care nu s-a schimbat deloc. Copiii. Am văzut aceleași fețe pe care le-am întâlnit în trecut. Aceleași chipuri fascinate, zâmbitoare, concentrate. Aceiași copii, doar cu un an mai mari, care luptă să vină la școală, deși poate viața nu le este ușoară tot timpul.
Și până la urmă, nu despre asta este vorba? Să îi aduci pe copii la școală? Să îi ajuți să crească mari, cum poate fiecare. Curcani rămâne un loc fascinant, unde profesorii nu renunță niciodată. Nu atunci când este vorba despre viitorul elevilor.
