Muzeul Abandonului spune povestea a sute de mii de copii abandonați în orfelinate, maternități sau spitale, în perioada comunismului.
Decretul de stat din anul 1966, care interzicea avortul, a rescris destinul unei societăți întregi. Trauma abandonului este acum în centrul atenției la un muzeu necesar, care și-a propus să fie vocea copiilor uitați ai istoriei.
Muzeul Abandonului nu este un loc în care, la finalul vizitei, să te simți confortabil. Dimpotrivă. Dar este un muzeu necesar, pentru că spune povestea uitată a sute de mii de copii, victime ale politicilor sociale instaurate de regimul comunist în anul 1966. Atunci, interzicerea avortului prin decret de stat a avut repercusiuni asupra întregii societăți: familii, mame, copii.
Se estimează că între 1966 și 1989, aproximativ 12.000 de femei au murit ca urmare a întreruperilor de sarcină desfășurate în condiții nesigure și ilicite. O altă consecință a decretului 770 din anul 1966 a fost și creșterea numărului copiilor abandonați.
Conceput ca un muzeu exclusiv digital în România, Muzeul Abandonului poate fi vizitat acum și într-un spațiu fizic, în Piața Amzei din București. Este un muzeu care reprezintă, de fapt, vocea copiilor abandonați și care au tăcut timp de decenii. Singura lor identitate era un nume cusut pe un petic de pânză albă.
Oana Drăgulinescu, fondator muzeului: "Muzeul Abandonului este un muzeu dedicat unei traume. Adevărul este că m-a impresionat întotedeauna fratele mai mare al muzeului, War Childhood Museum de la Sarajevo, niște tineri care și-au petrecut copilăria în război și care au vrut să dedice un spațiu ideal acestei idei, iar noi ne-am petrecut copilăria în perioada când erau abandonați foarte mulți copii.
Am numărat peste jumătate de milion de copii din 1966, de când a fost început acest proiect al decretului 770, iar asta înseamnă o cantitate imensă de drame, de suferință și de oameni nevăzuți, cu povești neștiute."
Minori "irecuperabili"
Poveștile copiilor abandonați în maternități și spitale, apoi transferați în instituții care ar fi trebuit să le asigure protecția, sunt expuse în Muzeul Abandonului: printre piese, sunt obiecte recuperate din Căminul Spital pentru minori deficienți irecuperabili de la Sighet, un loc al abuzurilor și al suferinței trăite timp de 30 de ani, de peste 700 de copii.
Oana Drăgulinescu, fondator muzeului: "Aveau aceste etichete cumplite, Căminul Spital pentru Irecuperabili. Să pui unei ființe umane această etichetă de irecuperabil înseamnă să nu-i dai nicio șansă. Sau hăinuțele lor aveau realmente niște ștampile cum este aceasta CDN, care însemna deficienți irecuperabil. Nu au avut nicio șansă, copiii aceștia nu erau iubiți, nu erau stimulați, nu erau strigați pe nume, nu ajungeau să fie integrați social. Avem printre materialele noastre mărturia lui Robi Czucur, un supraviețuitor, care a fost luat în asistență materială și practic salvat de o femeie minunată, care povestea că acest copil la 7 ani nu știa să mestece. Fuseseră hrăniți numai cu mâncare lichidă și atunci toată musculatura destinată masticației nu se dezvolta."
Muzeul Abandonului poate fi vizitat până pe data de 7 septembrie, de miercuri până duminică, iar accesul este gratuit.
