Ramurile de măslin sau de salcie, copacul lui Iuda, arbustul Spina Christi, crinul sau urzicile. Sunt câteva dintre plantele care conțin o simbolistică aparte în Săptămâna Patimilor, dar și în Duminica Sfintei Învieri. Unele dintre ele pot fi văzute și în Grădina Botanică din București.
Florile patimilor, ale dreptății și ale speranței
Copacul din imagini este „Cercis canadensis” sau „Copacul lui Iuda”, în limbaj popular. L-am descoperit, aici, pe aleile Grădinii Botanice din București. Legendele biblice asociază acest copac cu Iuda Iscarioteanul. Se spune că de un astfel de pom s-ar fi spânzurat apostolul după ce L-a trădat pe Iisus. Florile roz care apar pe trunchi și pe ramuri ar simboliza rușinea și regretul.
Simbolistica florală din Săptămâna Patimilor este, însă, mult mai complexă. Scrierile biblice amintesc momente precise din viața și faptele Mântuitorului, când florile, frunzele sau fructele anumitor copaci transmit un anumit mesaj. Din acest punct vedere, cel mai puternic simbol este cel legat de un arbust spinos. Din crengile acestuia se spune că ar fi fost improvizată coroana de spini a lui Iisus.
Prof. Dr. Paulina Anastasiu, Grădina Botanică a Universității București: Interesanți sunt spinii pe care această plantă îi prezintă, sunt grupați câte doi: unul este orientat către sus, către vârful ramurei, iar celălalt, al doilea, este curbat spre spate, astfel încât dacă se agață de - să zicem - un tegument, intră și nu mai iese cu ușurință. Este o modalitate cumplită de a pedepsi pe cineva pentru că nu vorbim de un spin accidental, agăți un spin, doi. Dar dacă e să folosești o coroană întreagă de spini, atunci poate fi extrem de dureros.
Tot în registrul simbolic al patimilor, urzicile au fost asociate, cel puțin în tradiția populară ortodoxă, cu Joia Neagră și cu momentul biciuirii lui Iisus.
Vasile Bănescu, teolog: Christos ajunge în mod evident total inadecvat și ilogic într-o astfel de situație, dar răutatea oamenilor poate provoca și astfel de suspendări ale logicii și ale firescului. Trece mai întâi printr-un supliciu, care este biciuirea. Această biciuire, în care condamnatul era legat de un stâlp de piatră și era biciuit cu un bici - nu obișnuit, ci un bici de ale cărui curele erau prinse bucăți de plumb. La asta, tradiția a adăugat, nesemnalându-se acest lucru în Evanghelii, inclusiv biciuirea cu urzici. Nu avem o dovadă în sensul acesta, nu contează, e o tradiție.
În iconografia religioasă a patimilor lui Hristos și apoi a Învierii, salcia, ramurile de măslin și crinul apar ca simboluri ale dreptății, ale renașterii și nemuririi sufletului.
Măslinul este considerat sacru, pentru că pe un munte cu astfel de arbori, în Grădina Ghetsimani, venea să se roage Iisus și tot aici a fost arestat. Pentru credincioși, Muntele Măslinilor este loc de pelerinaj.
Vasile Bănescu, teolog: Într-un om religios, această dorință de a vedea, de a atinge, de a vedea cu ochii lui, cu ochii lui Toma, ca să spun așa, inițial sceptic, este proprie și este absolut firească. De aceea cred că combustia unui pelerinaj este exact aceasta: a atinge, dorința de a merge, de a vedea, de a atinge cu mâna. Ne amintim de gesturile creștinilor care ating cu mâna piatra din Sfântul Mormânt, de a ajunge în Biserica Învierii de la Ierusalim.
Crinul de Paște, așa cum este numit în tradițiile populare, simbolizează puritatea și speranța. Legendele spun că floarea ar fi apărut în Grădina Ghetsimani după ce Iisus a fost sacrificat pe cruce. În prezent, crinii albi sunt aleși pentru slujbele și decorațiunile religioase din perioada sărbătorilor Pascale.
