Pe 8 octombrie este Black Friday, ziua reducerilor. Potrivit unui studiu de piață, 6 din 10 români care au auzit de acest eveniment spun că intenționează să plaseze o comandă. Comercianții se așteaptă să vândă într-o singură zi cât într-o lună întregă.
Pe lângă televizoare, telefoane, electrocasnice sau cadouri de Crăciun, sunt scoase la vânzare mii de bilete de avion la reducere, 230 de mașini sau un total de 10 kg de aur.
Însă cum privim această febră a cumpărăturilor, din punct de vedere al comportamentului? Cumpărăm pentru necesitatea dată de preț sau doar ca să ne simțim bine?
Black Fdiday, din perspectiva finanțelor comportamentale
Adrian Mitroi, profesor de finanțe comportamentale: „Toată lumea visează și speră. Așa facem cumpărăturile pentru că, la nivelul economiei comportamentale, știți la ce ținem noi foarte mult? Este o valoare extrem de importantă. Este vorba de echitate, pentru că ne place să fim tratați corect. Asta contează foarte mult.
Și de aici, spiritul acesta de competitivitate, de a nu scăpa oportunități. Pentru că sunt pe net toate egale pentru toată lumea, ți se pare că ai o șansă. E o decizie de preț, nu de calitate, nici de ceva spectaculos, ci doar una de preț. În economia comportamentală, suntem sceptici în această atitudine de cumpărare, doar după preț. Prețul nu este suficient. E o sărbătoare a buzunarului. Vorbim toți pe la colțuri că prețurile au fost crescute ca să aibă de unde să le reducă, așa avem percepția.
Deci este o sărbătoare a retailerilor, nu a noastră. Este despre ei. Ei vor să-și înnoiască stocurile, ei împing niște produse înainte, probabil că au marja aia grăsuță dacă își permit să reducă cu 20-30%. De unde reduc? Și eu stau să mă gândesc: păi înseamnă că asta e marja ta uzuală? Mai ales că Black Friday este despre achiziții substanțiale.
În economia comportamentală, acest gen de achiziții le amânăm. Sau sfatul principal este să amâni să cumperi. Să o faci doar atunci când ai absolută nevoie. Aici este cheia: e sărbătoarea lor sau a mea, care vânam și așteptam doar prețul?"
- În România, primul Black Friday a fost în 2011.
Cumpărăm pentru că avem neapărat nevoie?
Adrian Mitroi, profesor de finanțe comportamentale: „Am făcut la studenți un mic chestionar. Și întrebarea mea a fost: uite televizorul ăla, știi că sunt vreo șapte, opt cifre despre televizorul ăla. Ești sigur că vorbim despre același produs, ești sigur că nu a mai apărut ceva mai nou? Deci te uiți un pic în perspectivă, să ți se pară că este un deal. Un deal bun trebuie să-l simți toată săptămâna, nu doar pe moment, nu e o achiziție intempestivă. Și sigur sunt oferte acolo.
Este presiunea pe ei, vine de la competitivitatea pieței de retail. Dar, atenție, e decizie de preț! Nu este nici de calitate, nici de oportunitate și nici de necesitate. Acum, toți avem deodată nevoie de un electrocasnic? La cursul comportamental investițional, prețul poate fi prea mare față de ce crezi tu, sau prea mic. Dacă decizia ți-o bazezi doar pe un preț prea mic, atunci nu este o decizie suficient de bine informată.
Decizia de preț prea mare - adică să nu cumpăr - este probabil mai bine informată. Și sunt cele două dileme: prețul mare te ține deoparte, iar prețul mic nu ar trebui să fie singura motivație pentru care cumperi, pentru că tu ai scăpat de niște cash care s-ar puea ca, peste o lună și jumătate, să fi dorit să-l ai pentru altceva. Și din nevoia mea ca și consumator, recomandarea este să nu crezi neapărat că prețul este suficient. Este o sărbătoare a prețului, dar nu neapărat a calității, a necesității și a eficienței."
Cea mai mare greșeală pe care o facem de Black Friday
Adrian Mitroi, profesor de finanțe comportamentale: „Cea mai mare greșeală? Cash-ul. Stai cu cash-ul și aștepți o oportunitate. Eroare. Cash-ul nu are ce să caute în buzunar. Cash-ul trebuie pus la lucru. Îți plătești o datorie și deja este foarte bine. Cât te costă datoria aia? 10%? Ai plătit o datorie, ai economisit, pe porțiunea aia, 10%. E ca și cum ai făcut o investiție foarte profitabilă. La titluri de stat, iei 6% pe un an.
Și atunci, recomandarea este să pui cash-ul la lucru. Ori îți plătești datoriile, ori îți iei un titlu de stat, ori un depozit la trei luni. Și luna următoare îți faci un alt depozit la trei luni. Pentru că vine luna ianuarie, cu facturile acelea neprietenoase.
Ai un card de credit, pentru că te-ai îngrijit să fii foarte atent cu finanțele tale, l-ai plătit la timp și cardul ăla de credit îți va da confortul. Când vei prinde o ocazie, pui în coș acolo. Și dacă te gândești, este deja un indicator. Dacă nu știi ce crezi despre un lucru, uită-te la tine cum faci lucrul acela, cum reacționezi. Și dacă tu te uiți la tine și te vezi ezitând un pic, înseamnă că ceva nu e în regulă acolo, tu ai alte informații.
Avem două reguli simple în economiile comportamentale. Prima: când ceva e prea bun să fie adevărat, iar a doua: mai bine mă gândesc de două ori, îți pare rău pentru ce ai cumpărat.
Cum este în America? Păi în America, când eram acolo, țin minte că așteptam aceste grozave scăderi. Și erau cravatele Trump, cu un pic de aur, la un dolar. Incredibil. Acum 20 și ceva de ani. Cum putea să fie un dolar? Niște cravate lungi și cu niște culori impozante. Nu înțelegeam atunci cine este personajul și ce caută culoarea aceea. Am venit cu ele aici, la serviciu, toate fetele erau încântate. Și ce făceau ele? Întorceau pe partea cealaltă să vadă ce marcă era.
În America, sunt două modalități prin care poți să faci bani, ca retailer: ori ai marjă mare și ai rotație mică a produsului, sau marjă mică și rotație mare, adică vinzi mult. Și fiindcă e o țară foarte inovativă, importă foarte mult, de pe toate meridianele - lucruri ieftine, lucruri noi, tehnlogie - pentru ei este mai importantă rotația decât marja de profit. Să vindem. Și ei vând și în pierdere numai ca să-și golească rafturile și să vină cu altceva.
E hipercompetitivitatea aceasta a consumatorului american, care nu e ca românul. Românul este isteț, stă pe gânduri un pic, se gândește de câteva ori. Să știți că este adevărată vorba: suntem prea săraci să cumpărăm lucruri ieftine.
Și trăim în lumea digitală. Acolo este glamour, asta e important, ține de cum te simți tu, te ajută în multe lucruri atitudinea asta pozitivă. Ăsta este trendul, ai subiect de discuție la birou, pe telefoane. Și este scuzabil, acceptabil să cheltui mai mulți bani pe ceva care te ajută să te simți bine. Este acest fever factor.
Dacă nu exagerezi cu niciunul din lucrurile astea, dacă nu devine în detrimentul finanțelor tale, există partea bună a consumatorului modern. Educatorul zero este buzunarul. Mai ales că ești responsabil. Dacă trebuie să iei credit ca să cumperi un lucru, răspunsul este: dacă nu știi ce crezi despre un lucru, uită-te ce faci pentru lucrul acela. Și e clar că este o decizie intempestivă și clar legată de preț. Sfatul meu este ca prețul să fie doar o componentă în decizie."
