Pădurile joacă un rol esențial în lupta împotriva poluării și a degradării mediului. Ele elimină cantități mari de dioxid de carbon, reduc riscurile de dezastre naturale, ajută la moderarea temperaturii aerului și a solului și, în plus, sunt de o frumusețe încântătoare.
Însă, în cea mai mare parte din lume, aceste minuni ale naturii sunt în declin. Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură estimează că 420 de milioane de hectare de pădure, mai mari decât suprafața UE, au dispărut între 1990 și 2020, potrivit Euronews Green.
De ce unele țări europene au atât de puține păduri?
În cadrul blocului comunitar există diferențe masive între țări. Cinci state membre au mai mult de jumătate din suprafața lor acoperită de păduri: Finlanda (66%), Suedia (63%), Slovenia (61%), Estonia (54%) și Letonia (53%).
Țări precum Danemarca (15%), Irlanda (11%), Țările de Jos (10%) și Malta (1%) sunt mult în urmă.
Guvernul danez spune că doar 2-3% din Danemarca era acoperită de păduri în jurul anului 1800, din cauza secolelor de tăieri necontrolate și a defrișărilor pentru agricultură.
Situația este similară în Irlanda, unde, până la sfârșitul secolului al XIX-lea, acoperirea forestieră a țării s-a redus de la 80% în urmă cu 6.000 de ani la aproximativ 1%.
Consumul UE reprezintă aproape 10 % din defrișările globale. Astfel, în timp ce acoperirea forestieră a UE a crescut, blocul a contribuit la defrișări în alte părți.
La începutul acestui an, Parlamentul European a luat măsuri pentru a schimba această situație, votând pentru a se asigura că un număr mare de produse de pe piața UE nu sunt supuse defrișărilor.
Care este situația în România
Suprafața împădurită a României a crescut constant în ultimii ani. Însă avansurile au fost cel mult modice și nu înseamnă că România are, în realitate, păduri mai multe sau mai dese.
Fondul forestier al României a crescut constant în ultimii 15 ani, arată statisticile publicate de Institutul Național de Statistică (INS). Conform acestora, România are în prezent mai bine de 6,6 milioane de hectare de păduri, care acoperă astfel în jur de 29% din suprafața totală a țării.
În fiecare oră, din România dispar aproximativ șase hectare de pădure, conform datelor Greenpeace. Efectele se reflectă în statisticile care plasează România într-un loc fruntaș în topul țărilor cu cea mai proastă calitate a aerului, dar și în creșterea exponențială a suprafeței deșertificate din țara noastră. În perioada 1980-2000, aceasta a crescut de la 39% la 43% din suprafața României, reiese dintr-o lucrare publicată de mai mulți cercetători români în 2020.
Cum au crescut pădurile europene în ultimii ani?
Această creștere a pădurilor europene a avut loc de-a lungul mai multor decenii. Dr. Lindner consideră că în anumite țări, cum ar fi Irlanda, factorii de decizie politică au decis să extindă producția de lemn. În alte țări, cea mai mare parte a conversiei terenurilor către silvicultură a fost, de fapt, un efect al abandonării terenurilor.
"Multe dintre aceste zone au fost folosite în mod tradițional pentru pășunat și pentru o utilizare agricolă mai puțin intensivă. Când acest lucru nu mai era viabil din punct de vedere economic, terenul a fost abandonat și apoi transformat din nou în pădure", explică el.
Cum afectează schimbările climatice pădurile?
În ciuda numărului tot mai mare de păduri, acestea se confruntă cu amenințări tot mai mari din cauza vântului, a incendiilor și a infestărilor de gândaci. Titlurile de presă au fost dominate în timpul verii de incendiile dăunătoare din Mediterana, iar anul 2022 a fost al doilea cel mai rău sezon de incendii de pădure înregistrat vreodată.
Aceste perturbări sunt agravate de schimbările climatice, a arătat un studiu amplu publicat în august. Temperaturile mai ridicate din timpul verii, împreună cu efectele secetelor mai numeroase și mai durabile, facilitează declanșarea și răspândirea incendiilor.
Aceleași condiții permit gândacilor de scoarță să înflorească, să infesteze și să ucidă copacii.
Cercetătorii recomandă un sistem pan-european în timp aproape real pentru monitorizarea și raportarea perturbărilor forestiere.
Aceștia spun că acest sistem ar trebui să combine "observațiile de la sol și teledetecția pentru a ne dezvolta înțelegerea și capacitatea de a răspunde la dinamica perturbărilor".
