De mici, fetele știu că trebuie să fie sensibile, iar băieții puternici. Fetele trebuie să învețe să fie empatice, iar băieții nu au voie să plângă niciodată. Altfel li se spune că se comportă ca o fată. Experții spun că tot ce fac stereotipurile de gen este să îngrădească oamenii, iar rezultatul este de multe ori inegalitatea între femei și bărbați. România e codașă la acest capitol, iar educația de gen, nici nu intră în discuție, deși exemplele din alte țări europene arată că asta ar fi una dintre soluții.
Geanina are 24 de ani și este subofițer operativ în cadrul ISU București Ilfov. Pe scurt, am vrea să îi spunem pompieriță, dar nu ar fi corect în limba română. De mică a visat să fie polițistă sau militar, meserii care sunt considerate tipic masculine.
Geanina Rădulea, subofițer operativ principal ISU București-Ilfov: „Am auzit vorbe. Nu ai ce căuta acolo. Ești femeie. Aia e meserie de bărbați. Nu te compari cu un bărbat. Și le-am arătat că se poate.Adică două mâini, două picioare am și eu. Care-i diferența? La forță? O gândesc altfel și acționez altfel.”
Geanina a făcut caiac canoe timp de opt ani și a absolvit facultatea de sport. Toată viața ei a fost într-o continuă mișcare. Și dacă vreodată obosește, continuă. Viața altora depinde de ea.
Geanina Rădulea, subofițer operativ principal ISU București Ilfov: „De când m-am angajat am observat câtă lume are nevoie de noi. Am zis ăsta e scopul meu în viață. Nu mă văd făcând altceva. Vreau să ajut cât de mult pot. Vreau să fiu acolo pentru oricine are nevoie de îngrijiri medicale și pe partea de incendii și pe partea de smurd.”
Comandantul ei spune că nu a fost niciodată vreo diferență între ea și restul colegilor bărbați. În teren, la dezastre, trag cot la cot și se protejează unul pe altul. S-a integrat repede, iar acum, băieții ei, așa cum îi numește, sunt o a doua familie.
Lt. col. Chiojdoiu Alexandru Florin, comandant detașament Obor: „Prezența unei femei în cadrul unei structuri în care predomină bărbații este un lucru foarte bun. Nu a fost nicio diferență, avantajul dumneaei fiind constituit și de faptul că a urmat o facultate de educație fizică și sport. Fizicul o ajută în cazul intervențiilor și atunci nu a fost niciodată nicio diferență între ea și restul colegilor bărbați.”
Dar Geanina este prima femeie cu care au lucrat, așa că au fost nevoiți să facă mici ajustări.
Lt. col. Chiojdoiu Alexandru Florin, comandant detașament Obor: „Noi, până în anul 2020 neavând femei, nu am avut decât dormitoare în care se aflau bărbați. Și am fost nevoiți să amenajăm un spațiu căruia să îi dăm destinația de dormitor pentru femei.”
Geanina nu a fost susținută de toată lumea din jurul ei, dar părinții i-au fost alături și au învățat-o să aibă încredere în ea însăși. Nu au ghidat-o într-o direcție anume, ci au lăsat-o să aleagă ce simte în viață.
Dar de mici, copiii sunt încurajați să cadă în stereotipuri specifice genului lor, iar jucăriile nu îi ajută cu nimic să iasă din asta.
Conversație într-un magazin de jucării din București:
Vânzătoare: „Lego Duplo ar fi, că e și pentru fete și pentru băieți.”
Reporter: „Ce e pentru băieți, ce e pentru fete?”
Vânzătoare: „În partea aia sunt pentru băieți. Pistoale, mașini, patrula cățelușilor, Sonic, din astea.”
Vânzătoare: „Și pe partea asta sunt pentru fete. Păpuși, seturi de machiaj, pentru bucătărie.”
Barbie în bucătărie, Barbie la cumpărături, bebeluși sau kituri de machiaj. Marile companii de electrocasnice au început să facă și fiare de călcat sau aspiratoare pentru copii.
Și deși unele dintre ele au băieți în imaginile de pe cutii, jucăriile sunt puse tot la raionul pentru fete. În schimb, jocurile de inteligență, știință sau acțiune sunt la raionul pentru băieți.
Experții spun că astfel de jocuri doar îngrădesc gândirea copiilor și îi încurajează să dezvolte trăsături stereotipice.
Miruna Pantel, expert în egalitate de gen Asociația Filia: „Vedem de exemplu acest stereotip. Băieții nu plâng. Și le spunem foarte des băieților „ce mă tu ești bărbat, cum să plângi? Hai, fii dur, nu mai plânge că ești băiat, băieții nu plâng.” Și poate părea așa prostie pe care o spui, poate părea un lucru minor. În același timp avem rate îngrijorătoare de suicid în rândul bărbaților, mai mari decât în rândul femeilor, pentru că încă de mici îi deconectăm de la emoții.”
Marian și Roxana Hurducaș sunt împreună din 2017 și au doi copii. Un băiat și o fată. Îi învață că nu trebuie să cadă în stereotipurile impuse de societate.
Roxana Hurducaș, antreprenoare: Îi zic „uite, puneți tricoul acesta verde sau albastru, ți l-am cumpărat, e frumos.” „Nu, că e de băieți.” „Nu există culori de băieți, culori de fete. Există culori cu care-ți stă bine, culori cu care nu-ți stă bine. Marian are tricou roz? Marian nu ți-e rușine să porți tricou de fetiță? Nu este tricou de fetiță, este o culoare care îmi place. Este o culoare cu care îmi stă bine.”
Marian Hurducaș, antreprenor: În contextul nostru ar putea fi ciudat că ce vine dinspre societate, din afara curții noastre, literalmente este mai ușor de acceptat pentru copil decât ceea ce vede acasă. Ajungi să internalizezi ceea ce vezi acasă ca fiind soluția cea mai bună. Dar cred că e un detaliu pe care n-ar trebui să îl scăpăm din vedere, devii mediu în care trăiești. Iar un copil în preadolescență trăiește în două medii. Trăiește în mediu de acasă și trăiești în mediul de la școală unde are colegi care se comportă cum se comportă probabil majoritatea societății, pentru că noi facem notă discordantă din toate punctele de vedere.
Și în relația de cuplu, Marian și Roxana nu își împart treburile conform așteptărilor societății. Cel mai important pentru ei este să comunice deschis și să se ajute unul pe altul. Nu e vorba de cine a făcut mai mult, sau dacă au făcut egal treburi în casă.
Marian Hurducaș, antreprenor: „La mine nu există ideea că ea trebuie să spele vasele. Nu. Am terminat de mâncat și m-am dus și mi-am spălat vasele. Nu este mâncare făcută? Nu este obligată să-mi facă mie mâncare. Pot să-mi fac și eu. Îmi este destul de greu să înțeleg de ce ar trebui Roxana să-mi calce mie cămăși. Am nevoie de cămașă, e foarte simplu. Mă duc în dulap, iau cămașa, scot fierul de călcat și îmi calc. Așa e atât de simplu.”
În ciuda acestui lucru, Roxana simte în continuarea presiunile societății.
Roxana Hurducaș, antreprenoare: „Chiar dacă realitatea situației noastre este asta pe care o povestește Marian, există două perspective care sunt adânc înrădăcinate sau care provoacă efecte asupra mea ca femeie. Primul este ce-am văzut acasă, este ce am văzut la părinții noștri, la bunicii noștri, unde femeia făcea mâncare, avea grijă de copii, călca hainele. Asta însemna să fi gospodină. Inconștient nu mă simt o bună gospodină dacă nu am făcut mâncare, chiar dacă el, săracul, niciodată nu-mi cere de mâncare. Chiar dacă niciodată nu zice „n-ai făcut, n-am ce să mănânc”. Inconștient mă învinovățesc. Nu am fost o femeie adevărată. O gospodină adevărată le face pe toate.”
În România, femeile sunt cele care fac majoritatea treburilor din gospodărie. De exemplu, conform Barometrului de gen, aproximativ 80% dintre femei spală haine, vase, calcă sau fac curățenia, pe când doar aproximativ 20% dintre bărbați aleg să facă astfel de treburi. Aproximativ 70% dintre români consideră că bărbatul este capul familiei și aproape 60% dintre români cred că femeia ar trebui să se ocupe de treburile din casă și de copii. Însă experții ne spun că astfel de stereotipuri fac mai mult rău decât bine.
conf. univ. dr. Oana Băluță, sociolog: „În România, ce se încurajează prin intermediul stereotipurilor de gen este implicarea într-o pondere mult mai mare a femeilor în creșterea și îngrijirea copiilor. Doar că există și tați. Aceste stereotipuri de gen de fapt promovează tații absenți.”
Tații pot să își ia 10 zile libere pentru îngrijirea copilului atunci când se naște, plus încă o perioadă, dacă fac cursuri de puericultură. Au posibilitatea de a intra în concediu paternal, însă nu în același timp cu mama. Și când vine vorba de cine stă acasă și cine merge la muncă, de cele mai multe ori bărbatul continuă să lucreze, iar femeia are grijă de copil.
Ionela Băluță, cercetătoare studii de gen: „În momentul în care o femeie stă acasădoi ani, eventual încă doi ani pentru al 2-lea copil, e foarte greu să te mai întorci la locul de muncă, să te reintegrezi. Plus că și după doi ani infrastructura publică, creșele sunt aproape inexistente, exceptând câteva mari orașe.”
Lipsa creșelor din România înseamnă de multe ori că mamele rămân acasă cu copiii. Ultimele date arată că în România sunt aproximativ 370 de creșe. Peste 24.000 de copii sunt înscriși, însă în țara noastră sunt aproximativ 560.000 de copii cu vârste între 0 și 3 ani.
În ciuda acestor lipsuri, ministrul Familiei și Egalității de Șanse, Natalia Intotero, spune că e datoria femeilor să se impună.
Natalia Intotero, Ministrul Familiei și Egalității de Șanse: ”E foarte important ca femeile să fie determinate și să nu se gândească din prima că pleacă așa pe o poziție de inferioritate. Dacă sunt harnice, dacă muncesc, dacă sunt determinate, nu au nicio inferioritate în fața bărbaților.”
Reporter: „Dar credeți că e vorba de o lipsă de determinare sau de lipsă de resurse? Pentru că dacă ai un copil, cineva trebuie să aibă grijă de el. Noi avem foarte puține creșe în România. Dacă într-un cuplu bărbatul are un job, câștigă mai bine, este inevitabil că femeia va ajunge să rămână acasă.”
Natalia Intotero, Ministrul Familiei și Egalității de Șanse: „Nu neapărat. Eu vreau să vă dau exemplu la noi la la minister chiar avem în momentul de față singură persoană care se află în concediu de creștere a copilului și este un tătic.”
Reporter: „Realitatea ne arată că femeile sunt cele care rămân de cele mai multe ori acasă cu copilul, motiv pentru care nu avansează în carieră și nu se pot dezvolta pe plan profesional.”
Natalia Intotero, Ministrul Familiei și Egalității de Șanse: „Aveți dreptate, însă faptul că deja am făcut pași, acești pași ar trebui să fie cunoscuți în așa fel încât să îndrăznească mai multe femei.”
Alte guverne nu s-au bazat doar pe determinarea femeilor, ci au implementat măsuri concrete care să le ajute în acest sens. Concediul paternal. De mai bine de 20 de ani, Islanda oferă ambilor părinți un an liber plătit pentru a avea grijă de copii. Bineînțeles, în același timp.
Kristín Ástgeirsdóttir, cercetătoare în egalitate de gen din guvernul Islandei: „Această măsură cu concediul pentru tați a început în anul 2000 și a avut un efect foarte bun. Știți, auzim din afară, „Doamne, asta amenință familia.” Dar nu e deloc așa. Legăturile dintre părinți și copii, în special dintre tați și copii sunt mult mai puternice.”
Lipsa resurselor din România înseamnă de multe ori că femeile devin dependente de veniturile bărbaților și rămân în relații chiar dacă acestea devin abuzive. Astfel se creează un cerc vicios, spun experții. Asta a pățit și Ana. În ciuda abuzului, i-a fost frică să plece. Avea doi copii mici de care trebuia să aibă grijă. Casa în care locuia era a bărbatului și doar el câștiga bani.
Ana, supraviețuitoare: „Partea aceasta materială să-i spun, m-a determinat să mă reîntorc. L-am iertat gratuit, fără o discuție foarte matură, pentru că nu stătea, nu era disponibil întotdeauna către o discuție matură. Se enerva și pleca și treptat observam că acestea erau tiparele. Două mari variante ori pleca, ieșea, se ducea la diverse activități, ori răbufnea către mine și venea amenințător și de multe ori chiar lovea.”
În 2023 au fost înregistrate peste 100.000 de cazuri de violență domestică. Și astea sunt doar cifrele raportate. Numărul real este mult mai mare, spun experții. Mai mult, aceștia cred că până când siguranța femeii nu va deveni o prioritate pentru politicieni, lucrurile nu se vor schimba, iar politicile publice vor rămâne doar pe hârtie fără un buget adecvat.
Miruna Pantel, expert în egalitate de gen Asociația Filia: „Din punctul nostru de vedere, e o problemă foarte mare. Momentan este efectiv bugetarea și alocarea resurselor, pentru că de multor centrele despre care vorbim și de care este nevoie mult mai mare, sunt județe întregi în care nu există vreun adăpost, multe centre care funcționează în cadrul unor ONG-uri și cumva este responsabilitatea statului șă facă mai mult și să bugeteze.”
Una din trei femei din jurul nostru va fi supusă la un moment dat unei forme de abuz fizic, sexual sau emoțional. Statistica este valabilă la nivel global, nu doar în România, indiferent de nivelul de educație sau de măsurile implementate.
Marusa Gortnar, Directoare de cercetare a Institutului European pentru Egalitate de Gen: „Vedem inegalitățile structurale din societate, care, în anumite cazuri nasc comportamente violente. Femeile sunt văzute în continuare în societate ca fiind mai puțin valoroase decât bărbații. De asemenea, Europa nu e o excepție. Nu putem să spunem că violența are loc doar în anumite grupuri din societate sau doar asupra anumitor oameni, fie că nu sunt educați sau că au adicții. Se întâmplă peste tot, până și în cele mai bune familii.”
Indexul egalității de gen este calculat de la 1 la 100 și are în vedere mai multe criterii cum ar fi accesul la sănătate, la poziții de putere, joburi, sănătate, educație și bani. Țara noastră este penultima, cu 53.7 puncte, pe când țări precum Suedia, Danemarca sau Olanda au depășit 75 de puncte. Islanda este o țară exemplu la nivel global când vine vorba de egalitate. A depășit 90 de puncte.
Kristín Ástgeirsdóttir, cercetătoare în egalitate de gen din guvernul Islandei: „Noi am folosit cotele. Și acest aspect a fost foarte dezbătut, dar a avut rezultate foarte bune. Avem cote la toate consiliile, comitetele, fie că este vorba de radioul de stat, de școli, orice. Este 40-60. Trebuie să fie 40% fie femei, fie bărbați.”
Deși femeile înseamnă aproximativ jumătate din populație, în parlamentele din Europa reprezintă doar cel mult o treime, conform Consiliului European. Directivele europene vor să schimbe asta, atât în parlamente, cât și în companii. Până în 2026, companiile mari trebuie să se asigure că măcar 40% dintre directori sunt femei. Câteva multinaționale din România au început să implementeze conceptul.
Teodora Trandafir, reprezentant companie: „A fost deja integrată în aproape toate activitățile. Dacă pornim de la recrutare, procesele de recrutare până la procesele de realizare a produselor, campaniile promoționale pe care le avem și ajungând chiar la lanțul de aprovizionare. Ajută foarte mult și contribuie la creșterea economică, ajută la dezvoltarea noastră a tuturor. Sigur că pornind de la dezvoltarea business-ului și direcțiilor noastre ne ajută să știm și să venim în întâmpinarea nevoilor consumatorilor noștri.”
Atunci când există un echilibru între femei și bărbați, datele ne arată că și profitul companiilor este în creștere.
Ionela Băluță, cercetătoare studii de gen: „Se arată foarte clar că în companiile unde există mai multe femei la conducere a crescut, de fapt, profitul, uneori și cu 20%. În parlamentele unde există mai multă diversitate, mai mult reprezentare a diverselor grupuri de populație. Au crescut și s-au diversificat politicile publice, care pe termen lung produc în primul rând o mai mare solidaritate socială, o mai mare susținere pentru democrație, dar și creștere economică.”
Pe de altă parte, în parlamente, conceptul de fifty fifty, adică 50% femei, 50% bărbați, aduce o mai mare reprezentare a dorințelor oamenilor, spun experții.
Jana Degrott, One Young World Ambassador și Cofondator We Belong: „Toată lumea merită această reprezentare. Vorbim de femei, dar în Europa mă gândesc de asemenea la grupurile minoritare. Mă gândesc la oamenii ca mine. Eu am două identități. Sunt pe jumătate. Tatăl meu este alb, mama mea este de culoare. Tot timpul m-am simțit europeană, pentru că acesta este un loc de îmbinare a celor două continente. Și este important ca oamenii ca mine sau asemănători mie să se simtă reprezentați.”
De cele mai multe ori, România este fie prima în clasamentele negative, fie ultima în cele pozitive. Așadar, țara noastră este prima din Uniunea Europeană la numărul de decese cauzate de cancerul de sân sau cancerul de col uterin. Tot primii suntem și la numărul de mame minore sau femei care ajung pe mâinile traficanților. Experții spun că la baza schimbărilor ar sta educația. Cel puțin asta ne arată exemplele din alte țări europene care stau mai bine ca noi la toate aceste capitole.
conf. univ. dr. Oana Băluță, sociolog: „De la un punct încolo, după 2016 și mai ales după 2020, modul în care s-a discutat despre educație sexuală a fost dominat de discursurile ultraconservatoare și de discursurile acestea care alimentează inclusiv teorii ale conspirației cum că dacă discuți despre educație sexuală, promovezi o noțiune de paie pe care o cunoaștem cu toții ca fiind ideologia de gen, care este un construct discursiv menit să inducă frică și panică morală.”
Într-un răspuns oficial pentru Euronews România, Biserica Ortodoxă Română declară că susține exclusiv educația sanitară autentică, în spiritul firescului.
Răspuns oficial B.O.R. „Biserica pledează pentru promovarea maternității și paternității asumate liber, pentru familia naturală compusă din mamă, tată și copii. Mama este femeie, tatăl este bărbat. Educația sanitară/ sexuală onestă și adecvată vârstei se referă prioritar la informarea tinerilor în legătură cu riscurile multiple ale începerii unei vieți sexuale precoce și dezordonate care conduce la consecințe tulburătoare. (...) Biserica Ortodoxă și toate celelalte culte religioase din România pledează ferm pentru disocierea programelor școlare de orice tip de ideologie, inclusiv „ideologia de gen".”
Până femeile vor ajunge să fie pe picior de egalitate cu bărbații, e drum lung. Studiile ne arată că egalitatea la nivel global va fi atinsă în anul 2154, asta dacă păstrăm ritmul de acum și nu dăm înapoi.
