Diferențele dintre femei și bărbați la locul de muncă se adâncesc atunci când femeile devin mame. Sociologul Marta Domínguez Folgueras explică de ce este nevoie pentru a contracara această tendință și cine face cel mai mult pentru a îmbunătăți situația.
Plafonul de sticlă este deseori considerat ca fiind punctul de referință al inegalității de gen pe piața muncii.
Economista Pauline Grosjean, în cartea sa Patriarcapitalisme (Seuil, 2021), a arătat că anii 1980 au fost marcați de un progres economic extraordinar pentru femei. Până la sfârșitul acelui deceniu, acestea deveniseră, în medie, mai educate decât bărbații și intraseră în profesii din care fuseseră excluse anterior.
Dar există în continuare un plafon de sticlă - o barieră invizibilă care împiedică femeile să se ridice în vârf - în special în profesiile cele mai prestigioase și mai bine plătite. Grosjean a argumentat că structura culturii de gen care interacționează cu structurile economice existente anterior este cea care face ca inegalitățile să persiste.
Impactul maternității asupra diferențelor salariale între femei și bărbați
Decalajul de gen la locul de muncă se accentuează și mai mult atunci când o femeie devine mamă. Sociologul Marta Domínguez Folgueras, de la Observatoire de Sociologique du Changement (OSC) a vorbit despre unele dintre caracteristicile acestei perioade.
"Maternitatea este o etapă foarte importantă în timpul căreia se mărește diferența dintre sexe, deoarece unele femei încetează să mai lucreze", a declarat ea pentru Euronews.
"Femeile care s-au dedicat carierei sunt mai predispuse decât bărbații să renunțe la locul de muncă pentru a avea grijă de copiii lor. Unele își schimbă locul de muncă, altele merg cu jumătate de normă. Ele nu pot dedica același timp pieței muncii, în timp ce nu vedem acest lucru în cazul bărbaților. Unele studii arată chiar că bărbații au tendința de a câștiga salarii mai mari atunci când vine vorba de creșterea copilului." , a mai adăugat aceasta.
Concediul parental sau munca cu jumătate de normă
Cercetările sociologilor sugerează că femeile care trec la un loc de muncă part-time sfârșesc prin a pierde mai mult din punct de vedere salarial decât cele care pleacă dintr-un loc de muncă cu normă întreagă pentru un concediu marental pe termen scurt.
"Am făcut cercetarea în Spania", a explicat Domínguez Folgueras.
"Atât femeile, cât și bărbații pot lua concediu parental acolo. Dar noi am analizat femeile. Ele pot lua un concediu parental complet, dar acesta nu este plătit - în timp ce unele aleg să lucreze cu jumătate de normă. Am constatat că acestea sfârșesc prin a pierde mai mult decât dacă ar lua concediu parental complet. Da, nu mai lucrează, dar își iau un concediu scurt - de șase luni sau un an."
Unde în Europa este cel mai bine să fii o mamă care lucrează?
Politica țărilor UE de sprijinire a mamelor care lucrează diferă foarte mult de la o țară la alta.
"Țările scandinave sunt considerate, de obicei, cele mai grijulii cu femeile, deși acolo nu există o egalitate totală", spune Domínguez Folgueras.
"Dar acolo sistemul pare să funcționeze mai bine, este mai flexibil. Acolo, de exemplu, părinții își pot lua câteva zile de concediu sau câteva săptămâni când doresc, dar nu neapărat pentru o perioadă lungă de timp, în același timp. Iar aceste concedii sunt plătite. Iar în țările în care vacanțele sunt plătite, bărbații nu ajung să câștige mult mai mult. Iar pierderile sunt, în general, distribuite mai aleatoriu. Țările care au cele mai bune rezultate sunt cele care se gândesc la participarea forței de muncă feminine, la diferențele de gen etc.".
În Regatul Unit, concediul de maternitate durează un an, deși nu este plătit integral. Iar în alte câteva țări, concediul este mai întâi plătit integral, iar apoi plățile sunt reduse. Ultimele săptămâni ar putea să nu fie plătite deloc. Acest lucru încurajează femeile să își ia concedii mai scurte, dar, în același timp, le oferă posibilitatea de a lua concedii mai lungi, dacă resursele le permit.
Demografie și maternitate
Multe țări europene au probleme demografice. Ar fi logic să presupunem că astfel de țări urmăresc o politică mai bună de sprijinire a maternității.
Dar Dominguez Folgeras spune că nu este cazul: "Este dificil să se ajungă la o astfel de concluzie. Așadar, unele țări din Europa cu rate de natalitate mai mari - cum ar fi Franța - au o politică destul de bună. Dar în țările cu rate de fertilitate foarte scăzute, cum ar fi Italia, un sprijin atât de generos nu este disponibil. Iar în țările scandinave, cu o rată relativ ridicată a natalității, există, de asemenea, o politică foarte bună de sprijinire a maternității."
Impactul muncii de acasă
Pandemia și lockdown-ul au adus cu ele o utilizare sporită a muncii online de la domiciliu, iar acest lucru a stârnit multe discuții despre faptul dacă acest lucru poate contribui la crearea unui mediu mai bun pentru mamele care lucrează.
"Bineînțeles, dacă lucrezi de acasă, atunci cel puțin nu pierzi timp făcând naveta la serviciu, iar asta îți face viața de părinte puțin mai ușoară", a declarat Dominguez Folgeras pentru Euronews.
"Dar unele studii arată că bărbații și femeile au condiții de muncă diferite atunci când lucrează de acasă. De exemplu, în timpul COVID, bărbații au fost mai predispuși decât femeile să lucreze într-o cameră separată, iar femeile au fost mai predispuse să stea în aceeași cameră cu copiii lor. Acest lucru înseamnă că este mai probabil ca ei să fie întrerupți și distrași."
Decalajul se micșorează
În ciuda inegalităților persistente, Dominguez Folgeras a declarat că decalajul se reduce.
"Avem date destul de bune care arată că, în ultima jumătate de secol, femeile s-au schimbat, petrec mai puțin timp cu treburile casnice și mai mult timp cu munca plătită", a spus ea.
"Iar bărbații au crescut ușor timpul pe care îl dedică muncii neplătite. Astfel, decalajul se micșorează. Dar acest lucru se datorează în principal schimbărilor în comportamentul femeilor. Aș spune că domeniul în care asistăm la cele mai multe schimbări este îngrijirea copiilor. Bărbații sunt acum mai implicați în îngrijirea copiilor."
Dar este nevoie de mai multă muncă, mai ales când vine vorba de atitudini înrădăcinate.
"Există multe alte lucruri care afectează inegalitatea", a continuat Folgeras. "De exemplu, angajatorii îi pot trata diferit pe angajați dacă aceștia petrec mai mult timp cu familiile lor. Așa că întreaga societate trebuie să se schimbe cu adevărat".
