Educația prin teatru i-ar putea ajuta pe elevi să învețe cu mai mult interes operele din programa de Bacalaureat, adesea considerate de copii prea învechite și deconectate de lumea în care trăiesc. Asta își propune proiectul „În spatele personajului e un om, în spatele romanului e o lume”, în care sunt implicate cinci licee tehnologice din Ploiești. Săptămâna aceasta, în fiecare seară, elevii joacă în piesele de teatru realizate după patru romane și un basm pe care trebuie să le învețe pentru Bacalaureat.
Educație pentru Bacalaureat prin teatru
Elevii de la Colegiul Tehnologic „Lazăr Edeleanu” au jucat pe scena Teatrului Toma Caragiu din Ploiești piesa adaptată după romanul Moromeții.
Reporter: Cum ți se pare personajul, ce ai învățat despre el jucându-l?
Mario Cristian, elev: Prin unele acțiuni ale lui Ilie Moromete m-am asemănat și eu și din acel motiv am intrat bine în personaj.
Reporter: Ce acțiuni?
De furie.
Reporter: Ți-ai dori să fii actor?
Da, arată foarte bine în plan.
Irina Homoriceanu, director de comunicare al proiectului: Am pornit de la ideea de a-i apropia pe elevii de liceu de citit, de literatură, de cărți, de romanele pentru Bac, pe care ei aproape că nu le mai citesc, și aducându-i mai aproape prin teatru, adică educație prin teatru și am dramatizat cele cinci romane pe care le-am ales: Ion, Moromeții, Enigma Otiliei, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război și basmul Povestea lui Harap-Alb.
Elevii spun că experiența a fost una inedită, iar unii dintre ei chiar se gândesc să aleagă o carieră în teatru.
Reporter: Cum reții replicile, sunt foarte multe și este și un limbaj aparte, un limbaj care se vorbea acum 100 de ani la țară. E diferit de ce vorbim noi de zi cu zi.
Iasmina Neagu, elevă: Da, chiar este limbajul foarte deosebit de cel din ziua de astăzi, dar cu toate astea, citind și repetând foarte mult, am ajuns să îl rețin.
Reporter: Ți-ai dori să devii actriță?
Sincer, da, chiar mi-aș dori, deoarece m-am obișnuit și cu scena.
Reporter: Ce este cel mai greu de gestionat?
Denisa Șerban, elevă: Felul în care trebuie să mă port pe scenă și să vorbesc. Da (n.r. aș vrea să devin actriță), îmi place foarte mult, acest proiect chiar a fost foarte emoționant pentru mine și mă simt foarte bine acum, am și foarte multe emoții. Rămân cu amintiri frumoase.
Ioan Coman, actor: Mulți au rămas surprinși că pot să apară în fața celorlalți colegi de-ai lor și să joace, să spună două vorbe. Cred că teatrul le oferă o anumită siguranță în socializare, adică să învețe să se exprime, să-și spună gândurile și să știe și cum să le spună, adică să se facă auzit.
