Primul Centrul de Recuperare și Educație împotriva Adicțiilor pentru Adolescenți și Tineri (C.R.E.A.A.TI.V) a fost realizat de Asociatia ZI de BINE împreună cu Spitalul De Psihiatrie Voila. Aici sunt salvate vieți, puși pe picioare adolescenți și ajută familii. Este însă singurul astfel de centru din România.
În emisiunea „România lui Vitalie, Melania Medeleanu, președintele Asociației „Zi de bine”, a evidențiat că este „o nevoie acută de centre de recuperare pentru adolescenți care se confruntă cu astfel de adicții”.
„Nu exista nici măcar unul în România. Mie nu mi-a venit să cred. Am dat search pe Google, căutând spital cu spital astfel de centre. Constatarea că nu există a fost absolut surprinzătoare pentru mine.
În momentul în care am auzit răspunsul pe care l-a primit un părinte disperat: «l-am avut în spital o lună de zile, a ieșit, mi l-a adus înapoi, au scos substanța din corp, mi l-au dat înapoi acasă, ce să fac? unde îl duc?» Răspunsul pe care l-a primit acest părinte a fost: să aștepți să facă 18 ani pentru că nu există astfel de centre în România.
Pentru mine răspunsul ăsta a fost determinant. Dacă nu există, înseamnă că trebuie să-l facem. Și s-a împlinit un an de când există un astfel de centru”, a povestit Melania Medeleanu.
Melania Medeleanu, despre primul centru de reabilitare a minorilor cu dependențe: „Ne-am dorit să fie spații în care copiii să nu se simtă într-o închisoare”
Inițiatoarea proiectului a precizat că aproape 100 de copii au fost tratați la centrul din Voila, la un an de la inaugurare, în februarie 2024.
„Știți foarte bine, reputația pe care o au spitalele de Psihiatrie. Cum arată când intri într-un spital de Psihiatrie, ne-am dorit ca locurile să arate cu totul altfel. Ne-am dorit să fie spații în care copiii să nu se simtă într-o închisoare, ci mai degrabă să simtă că e un spațiu prietenos și cald care îi primește acolo.
Ce se întâmplă acolo spectaculos la Voila este că, pe lângă faptul că există un tratament medicamentos absolut necesar, nu e doar atât. Acolo copiii au parte de psihoterapie, de terapie individuală, terapie de grup. În cadrul acestui program pe termen lung, ei au parte de o mulțime de activități în care află de unde vine durerea pe care au încercat să o acopere, află care sunt punctele lor forte, așa încât la capătul acestui program, când se vor întoarce într-un mediu în care probabil că se vor întâlni din nou cu substanța, să aibă mai multe instrumente să spună un «NU» hotărât”, a punctat Melania Medeleanu.
Primul centru de recuperare a copiilor cu dependențe, realizat cu o investiție de 100.000 de euro
Inițiatorii proiectului spun că acest centru printr-un parteneriat public-privat a înființat datorită unei investiții de aproape 100.000 de euro.
„Investiția acolo nu a fost cu mult mai mare de 100.000 de euro. 100.000 de euro poate pare mult, dar la nivelul unui buget al Ministerului Sănătății este aproape nimica toată. Nu e o investiție uriașă. Nu e o investiție care nu se poate face. În orice spital de Psihiatrie cu componentă pediatrică, acest proiect se poate replica.
Când a venit domnul ministru Rafila în martie anul trecut să înțeleagă ce facem, a spus că e un model de bune practici. Tare m-aș bucura dacă aș vedea replica acest program în alte centre de Psihiatrie cu componentă pediatrică din țară. Nevoia e uriașă în continuare”, a mai menționat Melania Medeleanu, fostă jurnalistă.
Medic psihiatru: „Adicțiile reprezintă o boală cronică, inclusiv la copii”
Dr. Irina Minescu, medic primar de Psihiatrie Pediatrică și managerul spitalului de Psihiatrie Voila a atras atenția că vârsta la care copiii încep să consume substanțe interzise a scăzut până la 13 ani.
„Ne confruntăm cu copii, de la 14-15-16 ani avem cele mai multe internări. Practic, ce am reușit să facem la Spitalul de Psihiatrie Voila a fost nu doar un spațiu, ci ne-am dorit foarte mult să oferim un program terapeutic.
Am început metodic cu ajutorul celor de la «Zi de bine» ne-am format echipa. Am participat la cursuri cu psihologii, cu asistenții, tot personalul secției, inclusiv infirmierele și bracardierii, astfel încât abordarea acestei patologii psihiatrice să fie una unitară din partea întregului personal al secțiilor de psihiatrie pediatrică și să fie una corectă față de aceștia”, a explicat medicul psihiatru.
Cum sunt ajutați copiii să lupte împotriva dependențelor
„Adicțiile reprezintă o patologie, o boală cronică, inclusiv la copii. Ne confruntăm din ce în ce mai mult cu recăderi la copiii care pleacă de la noi, tocmai din cauza lipsei de suport social în cadrul sistemului public medical, un suport real după ce pleacă de la noi.
Pe lângă medicamente uneori necesare, pentru că vorbim de anxietăți, de depresii la acești adolescenți, de tulburări de conduită, îi implicăm într-un program terapeutic complex care înseamnă și un program structurat”, a afirmat managerul spitalului de Psihiatrie de la Voila.
Cursuri și activități pentru recuperarea copiilor cu adicții, la spitalul de la Voila
„În fiecare zi, ei participă la o anumită activitate. Luni au oră de film, marți au oră de sport, miercuri au oră de lectură, joi - meloterapie, vineri - terapie și lucru manual.
Pe lângă aceasta, ei au ședințe individuale cu cei doi psihologi pe care am reușit să-i angajăm la secțiile de copii în acest an și de terapii de grup. La terapii de grup, abordarea este cea din practica interviului motivațional unde încercăm să descoperim și să le aducem în vedere date despre situațiile de risc la care se vor expune după externare, despre ce înseamnă craving-ul sau pofta de drog.
Anul acesta ne-am propus să extindem aceste terapii cu terapii de grup în care ei să-și exerseze și să învețe abilități sociale, pentru că vorbim despre copii.
Am avut foarte multe cazuri de fete de 13-14 ani care ele s-au trezit la viață într-un mediu de consum, de relații nepotrivite pentru vârsta lor. Am constatat că sunt extrem de curioase la aceste terapii unde le dezvoltăm abilitățile, le arătăm că există și alte surse de bucurie, nu doar drogurile”, a mai spus dr. Irina Minescu.
Medic psihiatru: „Majoritatea copiilor pe care noi i-am internat sunt copii care nu au impuse niște limite clare în familie”
„Majoritatea copiilor pe care noi i-am internat sunt copii care nu au impuse niște limite clare în familie. Sunt copii care se duc către aceste anturaje în virtutea vârstei, de a experimenta, și a curiozității vârstei. Uneori ei nu aveau oră de întors acasă și atunci când ești la ora 22 pe stradă la 15-16 ani, sigur că pasul către această lume a consumului de substanțe este unul mic. Așadar o relație bună cu adolescentul tău este principalul lucru.
Părinții se învinovățesc de multe ori și nu cred că e cazul să o facă 100%. Vinovăția ulterioară nu te ajută foarte mult pentru că în societatea noastră, părinții sunt cam singuri.
Accesul la aceste substanțe este foarte facil și pentru a crește un copil, este nevoie de un stat întreg. Întreaga societatea ar trebui să fie în cunoștință de cauză și să aibă grijă de cel de lângă el”, a mai explicat dr. Minescu.
Lecția de succes din Islanda: investiții în sport și centre comunitare pentru a lupta cu dependența de droguri
Melania Medeleanu a evidențiat că, alături de experții asociației și cei ai spitalului, a studiat modelul pus în practică de Islanda, țara care s-a confruntat cu o rată de consum a drogurilor în rândul tinerilor de aproape 50% în urmă cu 36 de ani.
„De curând, împreună cu doamna Minescu ne-am întors din Islanda, am studiat modelul islandez care este celebru în lume. În 1989 rata de consum în rândul tinerilor în Islanda era la 49%. De câțiva ani se menține constant la 6%.
Ce au făcut islandezii: investiția în sport - săli de sport. Și pentru că nu își permite toată lumea să facă un abonament pe un an să-și înscrie copilul la sport, ce fac statul islandez este că subvenționează jumătate din valoarea abonamentului pe un an întreg. Desigur, trebuie să fii prezent de fiecare dată ca să primești banii ăștia.
Până seara, copiii făceau sport, sport care să le crească reziliența, sport prin intermediul căruia copii să învețe spiritul de echipă, să învețe că au nevoie de o viață sănătoasă dacă vor să facă performanță.
Pe de altă parte, pentru tineri și adolescenți au creat centre comunitare în care copii să vină să facă voluntariat, să se joace, să facă board games, să-și descopere abilitățile. Un soi de Palatul Copiilor în care să-și facă prieteni, dar sub supravegherea unor adulți”, a mai spus Melania Medeleanu.
Modelul islandez, replicat în Remânia
„Noi la «Zi de bine» ne-am deschis porțile centrului comunitar pentru astfel de activități. E pur și simplu minunat să-i vezi cum vin cu idei. Au vrut studio de podtcast și le-am făcut studio de podcast. Facem acum ateliere de debate (dezbateri).
În materie de prevenție, să mergem prin licee cu foști consumatori de droguri care să-și spună povestea și în felul ăsta să-i speriem pe copii. Nu funcționează! Copiii ce văd? Un fost consumator de droguri care a supraviețuit. Deci, se supraviețuiește. Nu e așa de dramatică situația...
Ce funcționează peste peer to peer education. Dacă adolescenții au o problemă nu se vor duce la un adult, se vor duce la un prieten.
Dacă faci un proiect precum este Keep in touch prin care 150 de adolescenți, profesori și consilieri școlari din 6 licee bucureștene participă la acest program în care sunt învățați despre stimă de sine, să aibă încredere în propriile forțe, să recunoască semnele depresiei, să recunoască semnele consumului de droguri și apoi ei se vor întoarce cu aceste cunoștințe în liceele din care provin. Vor fi această resursă pentru ceilalți copii”, a detaliat președintele Asociației „Zi de bine”.
Medic: „Trebuie să se mediatizeze acest concept: dependența este o boală”
Dr. Irina Minescu a punctat în „dependența este o boală psihică”, dar una ce poate fi tratată în cazul în care sunt luate măsuri din timp.
„Trebuie să se mediatizeze acest concept: dependența este o boală. (...) Nu toți ajungem dependenți. Depinde de persoana noastră, de ce moștenim biologic, depinde de mediu și de substanță. Dependența rămâne o boală cronică cu recăderi și unii dintre noi au ghinionul să devină dependenți.
Grav este că dependența la vârste tinere are un impact mult mai copleșitor pentru că este întreruptă dezvoltarea normală și armonioasă a potențialului adolescentului. Apar modificări organice, cerebrale în circuitele neuronale și adolescentul nu se mai dezvoltă la potențialul maxim.
Dependența este o boală psihică. Ea în rândul adolescenților destructurează întregul sistem al lor, în familie apar certuri, sunt dați afară din școală, apare această stigmatizare pentru că lumea se sperie.
Dependențele se pot trata, se pot vindeca. Este una dintre bolile cu succes terapeutic foarte mare, abordată corect medicamentos și psihoterapeutic.
În schimb, doar singură internare într-un singur centru din țară care uneori poate să fie 500 de kilometri de domiciliul copilului nu rezolvă problema. E doar începutul rezolvării problemei”, a concluzionat ea.
