Nicu Covaci este Phoenix, Nicu Covaci rămâne etern. Acestea sunt convingerile cu care rămân colegii și apropiații, artiștii și cineaștii, oamenii de cultură și cetățenii obișnuiți, după ce fondatorul trupei Phoenix s-a stins din viață, la 77 de ani.
- Nicu Covaci, în documentarul "Phoenix: Povestea", în regia lui Cristian Radu Nema (2022): "Phoenix a fost, inițial, o gașcă de băieți răi și credeam, cu multă convingere, în bine. Ca Phoenixul să renască și să trăiască, el trebuie să ardă".
Ce lasă în urmă Nicu Covaci, liderul trupei Phoenix
Fanii au caracterizat excelent ceea ce a însemnat Nicu Covaci și Phoenix: "Înseamnă, pentru noi, cântecele și muzica din tinerețe, muzica cu care am crescut în liceu și apoi în facultate. De fapt, dacă mă gândesc, înseamnă primele muzici pe care le auzeam la ai mei, înseamnă și Mugur de fluier, înseamnă Cantafabule, înseamnă multe lucruri.
Regret enorm că omul ăsta s-a dus. Apoi, când am citit cartea lui Covaci, mai înseamnă foarte mult un fel de statement de libertate, la momentul respectiv, un statement pe care nu mă așteptam să-l aud în vremurile respective".
Bogdan Răileanu, scriitor: "Eu am ascultat muzica formației Phoenix în liceu, în anii 94-96 și era o muzică pe lângă restul muzicii folk, care explodase după anii 90 și încă a avut câteva festivaluluri de folk, Phoenix rămăsăse totuși ca un punct de referință în ce ascultam noi și era o muzică eroică ce reflecta un trecut."
Radu Nema: "Ei sunt de același nivel cu Beatles, cu Rolling Stones"
Prezent în studioul Euronews România, Cristian Radu Nema și-a așternut emoțiile copleșitoare atunci când a vorbit despre legendarul Nicu Covaci. A vorbit la prezent și la viitor, nicidecum la trecut.
Cristian Radu Nema: "Ideea este că nu îmi permit să numesc trist momentul, pentru că este o bucurie și o șansă pe care noi trebuie să realizăm că o avem, ca români, că îl avem pe el. Este o bucurie că realizăm și mai mult și vom realiza și în continuare și mai mult despre personalitatea pe care o are și o va avea. Pentru că el creează bucurie și în momentele acestea și va crea prin toată opera pe care ne-a dat-o nouă, românilor.
Lucrurile acestea sunt niște lucruri pământene, că a fost în Spania, sau Germania, sau că a fugit în 77 și s-a întors în 90. El va rămâne, prin arta pe care a dat-o și prin ceea ce a transmis, dincolo de coordonatele fizice.
Despre Phoenix nu se poate vorbi ca despre foști sau actuali colegi, pentru că Phoenix este un fenomen care a început aparent în anii 62, dar el e dintotdeauna, e un fenomen. Au fost niște etape de creație de anumită factură, de o anumită intensitate. Etapa anilor 60, cu Moni Bordeianu, care a fost boomul, a fost scânteia. Chiar spunea Moni Bordeianu că 'dacă nu eram noi, degeaba, nu mai puteați să fiți voi, cei din 70 sau alții'.
Și Moni era foarte mândru de ceea ce s-a născut atunci, pentru că ei sunt părinții Phoenixului, Moni Bordeianu și Nicu Covaci. Deci nu se poate folosi expresia foști sau actuali membri. Sunt cei care au dat naștere Phoenixului și au făcut ca acest fenomen cultural să existe și să fie într-o permanență. Sunt niște discuri care nu vor fi niciodată egalate, niște creații pe care oricând le poți pune în linie cu niște creații internaționale. Lumea spune că ar fi niște Beatles dacă ar fi născuți acolo, sau că ar fi niște Rolling Stones. Nu. Sunt în linie cu ei. Și nu este o părere a mea, este o justificare cu argument, sunt de același nivel cu Beatles și cu Rolling Stones."
Nicu Covaci, omul sau legenda?
Întrebat ce anume l-a marcat din tot ceea ce a reprezentat Nicu Covaci, Radu Nema a dat un răspuns emoționant: "Faptul că, pe cât de zeu era, pe atât de om era. Pe cât de divinizat era și pe cât de - la propriu - aproape că îngenuncheau sau plângeau oamenii din jurul său, pe atât de...îi strângea în brațe pe fiecare. Aceste două atribute, să meargă în tandem într-un om, e foarte greu.
În general, dacă ești foarte mare sau foarte apreciat, uiți să știi că stai și mai ciocnești o bere cu cineva, sau îi strângi mâna cuiva. Iar umanitatea pe care el a avut-o și ceea ce a transmis el, a transmis datorită umanității pe care a avut-o. Și umanitatea lui era direct proporțională cu personalitatea lui culturală și spirituală. A fost foarte spiritual, el a înțeles de ce creează, el nu a creat din punct de vedere muzical, el a creat pentru a da. El mereu spunea că o bucurie împărtășea o bucurie dublă.
Și eu, și toți cei care au fost sub acest brand sau se intersectau cu acest brand din zona muzicală sau din altă zonă, ei au o personalitate astăzi pentru că s-au intersectat cu Phoenix. Eu mărturisesc asta, cariera mea în domeniul cinematorafiei este marcată profund de premiera filmului de acum doi ani.
Și dacă ne uităm la cei care au avut legătură cu numele Phoenix, fie în anii 70, sau în Germania, fie anii 2000, că sunt sau nu din domeniul muzical, ei au astăzi o identitate pentru că au lucrat acolo, au fost acolo, au compus acolo. Phoenix nu reprezintă niște albume, niște concerte, ci o stare pe care o avem în noi, românii, la nivel identitar. Mi-a plăcut mult să spun asta."
Sicriul cu trupul neînsuflețit al lui Nicu Covaci va fi depus la Filarmonica din Timișoara săptămâna viitoare. Iar la Casa de Cultură va fi organizată o expoziție foto dedicată artistului.
Covaci a influențat, prin muzica sa, generații întregi. În anul 1974, când trupa a fost interzisă de către comuniști, artistul decidea să părăsească România. Avea să revină în țară, pentru a-i ajuta și pe colegii săi de trupă să plece peste granițe. Momentul respectiv ar putea deveni oricând subiectul unui film.
