Ziua Internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor este marcată anual pe 25 Noiembrie. Comemorăm de fapt asasinarea celor trei surori Mirabal, activiste care au fost omorâte de ofițerii regimului din anii '60 ai Republicii Dominicane. În România, numărul victimelor violenței domestice este în creștere. Raportările sunt însă foarte puține.
Față de anul trecut, numărul violențelor a crescut cu mai mult de 20%. Însă față de 2020, raportările aproape s-au dublat în 2022.
Numărul cazurilor de violență domestică este mai mic decât în alte țări europene, unde una din 3 femei acuză violențe domestice. ONG-urile implicate în combaterea violenței cred că de fapt este vorba despre o raportare mult mai mică în România. De multe ori, româncele bătute nu anunță pe nimeni de frică sau de rușine.
În primele 9 luni ale acestui an au fost înregistrate peste 66.000 de cazuri de violență domestică. Organizatiile care se ocupă de protejarea femeilor spun că încă există o percepție gresită cum că abuzul se petrece doar în comunitățile dezavantajate.
ANDREEA RUSU, directoare executivă FILIA: în fiecare an, cazurile sunt cam 50/50 În mediul rural, mediul urban. sunt inclusiv femei directoare, judecatoare care trec prin astfel de situații.
În România a fost introdus sistemul de monitorizare cu brățări electronice a abuzatorilor. Măsura se aplică doar în câteva județe. Până în prezent s-au înregistrat peste 15.000 de ordine de protecție împotriva agresorilor.
Și Liliana a cerut un ordin de protecție împotriva soțului ei după ce a stat într-o căsnicie abuzivă timp de 14 ani. Ce a determinat-o să scape?
LILIANA DOBRE, victimă a violenței domestice: Fetele mi-au spus: „Mami, fă ceva și hai să plecăm de aici”. Mai ales cea mare. Îmi dădea telefoane și la munca și vorbeam mai mult codat cu ea.
Toți vecinii știau de abuzurile la care e supusă, dar nici unul nu a acționat.
LILIANA DOBRE: Nu s-a băgat niciunul dintre vecini din cauză că le era teamă de el. Au fost care au bătut la ușă și au întrebat ce se întâmplă cu mine, dar eu am evitat să le tot spun. Dar și-au dat seama prin ce trec.
Specialiștii din ONG-uri spun că în România încă se practică blamarea victimelor. Totul provine din educație.
ANDREEA RUSU, directoare executivă FILIA: Totul pleacă inclusiv din zicalele pe care le avem noi în popor, nu? Rufele murdare nu se spală în public, bătaia este ruptă din Rai, nu iese fum fără foc. Avem fel și fel de zicale pe care le spunem din generație în generație, care să blameze victimele și să normalizeze violența, dar inclusiv să scuze agresorii.
La fel ca în Europa, statisticile arată că mai mult de o treime dintre femeile din întreaga lume au fost lovite la un moment dat al vieții lor.
