Războiul are multe povești nespuse. La un an de când au fugit din calea bombelor și au intrat în România, prin vama Siret, refugiații cu deficiență de auz se întorc cu gândul la voluntarii care i-au ajutat, pentru câteva luni. Îi îmbrățișează cu dor, prin semne, din țările europene unde s-au stabilit.
„Ești un om extraordinar, ne-ai ajutat foarte mult, ai făcut multe pentru noi, nu vom uita niciodată, mulțumesc foarte mult că ne-ai fost alături!”, a spus Anna.
Când a început războiul, Anna s-a refugiat la Botoșani. Pentru ea și toți cei care au ajuns sub același acoperiș, voluntarii au făcut tot ce le-a stat în putere ca să le fie mai bine. După câteva săptămâni petrecute în țara noastră, Anna s-a stabilit în Elveția.
Daniel Hliban, director ANSR Botoșani: „Primii care ne-au sărit in ajutor au fost chiar surzii din județul Botosani, care au venit, au oferit sprijin material, financiar, ei au fost primii interpreți pentru că persoanele surde au o abilitate specială de a comunica între ele, indiferent de diferențele foarte mari care sunt între limbajul mimico-gestual dintr-o țară sau alta.”
Peste 300 de ucraineni cu deficiențe de auz s-au refugiat în România
În țara noastră, peste 300 de ucraineni cu deficiențe de auz s-au refugiat la Asociația Națională a Surzilor din România. Câțiva muncesc astăzi în țara noastră, dar restul au ajuns în vestul Europei. Valentina trăiește acum în Franța.
Daniel Hliban, director ANSR Botoșani: „Din păcate, nici județul Botosani nu e chiar atât de oferrant și atunci o parte din cei care au rămas în România s-au deplasat spre Brașov sau Iași, unde au putut să se integreze.”
Dintr-o cameră de câțiva metri pătrați a pornit totul. Acolo au stat și peste 50 de refugiați, într-una din primele nopți de război.
Invazia Rusiei în Ucraina a schimbat viețile a aproape trei milioane de persoane cu dizabilități, potrivit Națiunilor Unite. Din păcate, mesajul lor este valabil și după 12 luni de război.
