Germania este printre țările model când vine vorba de măsurile luate în lupta cu schimbările climatice. În ciuda acestui fapt, țara a decis anul trecut să redeschidă centralele pe cărbune. Decizia a fost luată pentru a reduce dependența europenilor de gazul rusesc. O echipă Euronews a fost în Germania, la una dintre cele mai mari centrale de lignit care s-au redeschis anul acesta. Aflați și poveștile oamenilor care au fost nevoiți să se mute pentru a lăsa loc minelor.
În Janschwalde se află a treia cea mai mare centrală de cărbune din Germania. În 2018, două din cele șase unități au fost închise ca parte din procesul de tranziție spre energie verde. În 2022 însă au fost repuse în funcțiune. Motivul? Guvernul German se temea de o eventuală criză energetică care să lase țara pe întuneric.
Karsten Smid, expert în energie Greenpeace: ”Această teamă a fost neîntemeiată. Nu am avut o pană de curent, rezervoarele de gaze naturale s-au umplut treptat și am putut asigura în continuare aprovizionarea cu energie fără a fi nevoie să implicăm centralele pe cărbune. În acest an, și acesta este un lucru pe care îl criticăm, urmează să intre în rețea ca rezervă noi centrale pe cărbune. Asta în ciuda faptului că nu avem nevoie de acest lucru și că rezervoarele de gaz sunt pline.”
UE vrea zero emisii cu efect de seră până în 2050
Țintele Uniunii Europene pentru toate statele membre impun ca până în 2050 să nu mai avem emisii de gaze cu efect de seră. Pentru asta, toate centralele pe cărbune ar trebui să fie închise.
Într-un răspuns oficial pentru Euronews România, guvernul german spune că măsura de a le redeschide este una temporară și că nu schimbă cu nimic țintele țării. Mai mult, Germania vrea să atingă ținta de zero emisii până în 2045.
În 2023, aproape 60% din energia produsă în Germania a provenit din surse regenerabile. Și aproximativ 30% de la centralele pe cărbune. Experții de mediu spun că existau alternative mai prietenoase cu mediul pentru a furniza energie.
Karsten Smid, expert în energie Greenpeace: ”Germania se află pe drumul cel bun în ceea privește aprovizionarea cu energie și anume aprovizionarea din surse regenerabile. Eu sunt sigur că doar până la sfârșitul lunii martie, aceste centrale pe cărbune brun (lignit) vor fi folosite ca soluție de rezervă, după care vor fi definitv dezactivate. Orice altă abordare ar fi complet de neînțeles și din punct de vedere legal nu ar putea fi aprobată.”
Lignitul, printre cele mai periculoase tipuri de cărbune
Rene Schuster, expert de mediu Grune Liga: ”Lignitul are trei probleme principale. Prima este faptul că lignitul este o sursă de energie care are cea mai mare emisie de dioxid de carbon pe kilowatt oră. A doua problemă este aceea că noi, aici în zonă, avem mari probleme cu apa din cauza exploatărilor miniere, care scot apa din pânza freatică, cauzând astfel probleme pentru sute de ani. Pentru că atunci când apa vine înapoi este modificată din punct de vedere chimic. Echilibrul hidrologic a fost aici practic dat peste cap. Cea de-a treia problemă este bineînțeles faptul că din cauza acestor mari exploatări miniere mulți oameni au trebuit relocați.”
În urmă cu mai bine de 50 de ani, peste 3000 de persoane și-au pierdut casele pentru ca această mină să poată să fie construită.
Un sat a fost ras de pe fața pământului pentru a se construi mina
Horno, un sat vechi de peste 600 de ani în care locuiau 350 de oameni, a fost ras de pe fața pământului. Asta pentru a face loc minei de lignit. Sătenii au luptat. Au dat landul în judecată, firma care exploatează mina și chiar și statul. Au ajuns până la Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Însă fără succes.
A fost în mod evident o situație dificilă, pentru că atunci s-au petrecut lucruri care sunt de fapt inumane. Dacă vă puteți imagina, biserica a fost aruncată în aer, cimitirul a fost strămutat și astfel liniștea morților a fost tulburată. Toate acestea sunt de fapt lucruri care în mod normal, în vremurile actuale, nu mai erau necesare.
Thomas luptă de zeci de ani pentru oamenii din zonă care și-au pierdut casele.
Thomas Burchardt, fondator Asociația Klinger Runde: ”Pe vremea aceea a fost o luptă importantă. Un „război” de fapt. Legat de Horno. Trebuie Horno demolat? S-a promis atunci că Horno este ultimul sat care va fi demolat. Asta s-a întâmplat aproximativ în anul 1995. Și dintr-o dată, în anul 2007, a venit de la guvernul landului un studiu care spunea că este posibilă deschiderea a încă șapte noi exploatări miniere și că 25-26 de sate ar putea fi demolate. Asta a fost prea mult. S-a încălcat promisiunea că Horno este ultimul sat demolat.”
Localnicii spun că Horno era un loc plin de natură, viață și istorie. Astăzi este doar parte dintr-o mină care se întinde pe mai bine de 15 km. Întreaga poveste o puteți urmări în acest weekend la Euronews Special.
