Toți ne amintim de când eram mici: dețineam adevăruri absolute, viața avea o singură formă și tot atâtea înțelesuri. Nu aveam jocuri de putere, nici orgolii și nici ceva de apărat. Acum îmi e dor de inocență, de ținut de mână și discuții care depășeau un minut și încă mă țineau acolo.
Temperaturi care ajung la minus 27 de grade Celsius
Încetinesc pasul: aveam vreo 5-6 ani când mama mi-a povestit de moș Crăciun. Chiar puneam sub brad în Ajun un pahar cu lapte și niște biscuiți, așteptam cadourile și chiar făcuse o obișnuință în a îmi lăsa câte un bilet în care îmi spunea să fiu cuminte. Moșul era prea mare. Măreț. Și îmi doream să îl văd fie și pentru câteva clipe, deși mama îmi explica cum Moșul este doar un spirit.
Ani mai târziu, întâmplarea sau Providența au făcut să ajung în Laponia. Știam că va fi foarte frig și deși sunt născută în creierii iernii, iubesc nespus căldura. Așadar, urma să fac echipă cu temperaturile de sub Cercul Arctic: multe straturi din lână, plasturi termici și în gând cu cea mai frumoasă declarație: că îmi doresc să fiu iar copil.
Ca fluturele care se aruncă în neon, am ajuns în Laponia, după 3 ore și jumătate de zbor: zăpadă pretutindeni, ca odinioară la noi. Minus 5 grade Celsius la aterizare. Dar am prins și mai frig de atât: Minus 27 de grade Celsius.
Am fotografiat fiecare colț, peisaj, brad sau om pe care l-am văzut. Iubesc străinii și iubesc dezinvoltura și relaxarea lor. Îmi place că zâmbesc unui necunoscut pe care îl și salută.
Am ajuns la cazare: o cabană cu sobă în inima pădurii lapone, decorată simplu și firesc, o cabană în stil A-frame unde am simțit că am parte de recuzita unei pelicule. Iar lemnul ars care fumega, îmi aducea aminte de emoția cu care așteptam ca bunicii să îmi încălzească mămăliga cu lapte pe plita sobei.
Cât costă o plimbare cu sania trasă de reni și de husky?
Apoi a început explorarea asemenea lui Willy Fog: plimbarea cu sania trasă de reni și de husky. Eram înconjurată de mulți copii care râdeau și se bucurau ingenuu când l-au văzut pe Vette, cel mai vârstnic ren. Am uitat să vă spun: în Laponia trăiesc mai mulți reni decât oameni, și ca să vă dau un ordin de mărime, în această regiune trăiesc 200 de mii de reni și 185 de mii de oameni.
Ca să vă faceți o idee, ca turist în Laponia, poți opta pentru mai multe activități specifice, iar excursia cu renii sau husky, e una dintre ele. Prețurile diferă, pornesc de la 70 de euro de adult și pot ajunge până la 100 de euro, în funcție de lungimea traseului. Unii copii au acces gratuit, în alte pachete, plătiți și pentru cei mici. De aceea, e foarte important, în cazul în care vă faceți itinerariul singuri – să faceți o documentare în prealabil, să vedeți care este cea mai bună perioadă de vizitat, care sunt obiectivele turistice și să aflați tips&tricks de la alții care au vizitat deja și de la care puteți obține sfaturi prețioase, precum urmărirea indicelui pentru auroră boreală.
Renii sunt foarte prietenoși, chiar timizi. Îi puteți mângâia și chiar hrăni cu mâncarea oferită de îngrijitori.
Întâlnirea cu Moș Crăciun
Am ajuns și la cel mai important moment: ne pregăteam de întâlnirea cu Moș Crăciun. Plecarea se face fie cu mașina personală, fie cu autocarul din centrul stațiunii Levi până în Rovaniemi, adică în satul moșului. Adică un drum de o oră și jumătate.
Și am ajuns. Cum să vă spun? Moș Crăciun e dragostea vieții oricărui copil. Parcă intri într-o poveste: lumini, decorațiuni, elfi și spiriduși pretutindeni. O mare de oameni din toate colțurile lumii adunați laolaltă. Mi-aș fi dorit să iau în brațe tot.
Casa Moșului este o casă din lemn decorată ca în filmul Jack Frost, cozy și primitoare, un loc unde te simți acasă dacă ai familia lângă. Primești bon de ordine ca sa traversezi tunelul și să ajungi la el. În casă sunt multe magazine, dar să vă așteptați că sunt prețurile piperate. Traversezi tunelul, pe pereți sunt scrisori de la copii de pe tot globul și în toate limbile. Iar în capătul tunelului, înainte de a îl vedea pe moșul, vezi un orologiu imens, a cărui pendulă oscilează doar între 3 timpi: timp normal, timp regulat și.... timpul Crăciunului.
Ce am uitat să vă spun, este că veți găsi și oficiul poștal al moșului, adică locul unde ajung scrisorile sau locul de unde puteți să trimiteți cărți poștale acasă. Așa am aflat că aici ajung anual 500 de mii de scrisori din 200 de țări și că sunt îndeplinite 20 de milioane de dorințe anual. Și tot acolo am întâlnit doi tineri japonezi care veniseră în luna de miere.
A urmat întâlnirea cu moșul și când l-am zărit, mi-a făcut cu mâna. Știu, veți spune că asta se întâmplă cu fiecare copil sau adult pe care îl întâlnește, dar momentul acela a fost al meu, un fel de acum mereu și pentru totdeauna. Atunci aș fi vrut să fac echipă cu timpul, să îi spun cât de mult îl prețuiesc și cât de mult îi mulțumesc pentru toate câte m-a învățat. Și pentru tot ce mi-a oferit.
Ce își doresc copiii?
L-am întrebat ce își doresc copiii? M-a emoționat că mi-a spus că sunt copii care îi cer să nu se mai certe părinții lor. Am rămas cu asta.
Am plecat însă de la Moș cu gândul că fiecare dintre noi are nevoie de povești care să conțină trei adevăruri: a scriitorului, cititorului și a celui care a trăit.
Și cea care a trăit întâlnirea asta unică, vă spune că timpul a fost încremenit. Parcă eram în Cronicile din Narnia când timpul a luat alte proporții și dimensiuni. Dar asta înseamnă Crăciunul, nu?
În loc de concluzii, vă spun că mie îmi place să călătoresc de când mă știu: prin mintea mea, a oamenilor pe care am învățat să îi ascult, prin povești, prin știri, prin muzică și cărți. Și de când sunt călător pe drum, pentru prima dată acum în Laponia, mi-am oferit luxul de a merge spre mine, de a fi iar copil. Și nu e un gând naiv. Am învățat în această vacanță că orice om poate sta departe de “trebuie”. Și că scriu cu final fericit pentru că doar așa mă pot convinge că se poate întâmpla. Și viața. Mai ales ea. Pe care să o lăsăm să vină cu tot ce ne cuprinde. Mai ales de sărbători.
P.S.: Responsabilul de la raionul de karme să vină, vă rog să aranjeze. Mai vreau să trăiesc din nou așa. Și să mai ajung odată acasă la Moș Crăciun.
