"Campionii nu se nasc în sălile de sport. Campionii sunt făcuți din ceea ce au mai adânc sădit în ei: o dorință, un vis, o chemare". Este un citat celebru din fostul mare pugilist Muhammad Ali, din anii '70.
În contextul Jocurilor Olimpice 2024, acest citat capătă deodată o valoare specială. Totul se rezumă la campioni, iar România are și ea campioni la această ediție a Jocurilor Olimpice de la Paris 2024. David Popovici este unul dintre ei.
Înotătorul de 19 ani a luat aurul la 200 de metri liber și bronzul la 100 de metri liber, iar diferențele față de adversari au fost ridicol de mici. De exemplu, în proba de 100 de metri liber, locurile 2, 3, 4 și 5 au fost despărțite de câte o sutime de secundă. Tocmai despre această sutime de secundă a vorbit chiar David Popovici, iar declarația sa va rămâne cu siguranță în istorie: "Cred că cei de acasă nu-şi dau seama cât de mult poţi să munceşti pentru o sutime. Muncești ani de zile pentru o sutime!"
Detaliile date de un psiholog sportiv despre David Popovici
Această muncă, la cel mai ridicat nivel posibil, presupune și o putere cognitivă pe măsură. La Euronews România, în cadrul emisiunii Vocile care contează, psihologul sportiv Corina Goreac a explicat de unde vine această putere a lui David.
Corina Goreac, psiholog sportiv: "Această putere a lui vine din pregătirea disciplinată pe care el a făcut-o de-a lungul anilor. Este extraordinar să vorbească atât de frumos, este un exemplu pentru noi toți.
Să știți că mentalul este folosit sută la sută în sport, nu există sport în care să folosești 90% sau 70%. Orice fac sportivii, 100% este mental, la fel cum 100% este fizic. Dar ei au nevoie de susținere în această zonă, pentru că se întâlnesc cu nenumărate dificultăți, când corpul și mintea sunt vulnerabile. Și atunci au nevoie de cineva care să-i ghideze pentru a susține acest efort continuu."
Sportivii apelează la diverse metode, care pot părea simple, dar care au o eficiență dovedită. Psihologul sportiv Corina Goreac a explicat în ce constau unele ședințe de pregătire.
Corina Goreac, psiholog sportiv: "Sunt ca ședințele de terapie, de 50 de minute, în care discutăm pentru a crește acest eu și încrederea în sine. De asemenea, sportivii mai fac mini-antrenamente mentale individuale, undeva pe la 5-15 minute în fiecare zi, în care au un obiectiv.
Fie că este vorba despre o concentrare, fie că este vorba despre meditație, sunt multe elemente pe care ei le combină astfel încât să-și poată ține psihicul la un nivel echilibrat. Sunt joculețe pe care le fac, de concentrare, pentru a da deoparte niște stimuli care nu sunt relevanți. De exemplu, se pot pune două radiouri sau două telefoane unde sunt melodii, iar ei sunt învățați să asculte fie o melodie, fie cealaltă, alternativ. Este un joc de concentrare auditivă.
Se pot face jocuri de concentrare vizuală, să pot să-mi presetez privirea, să-mi setez privirea într-un anumit loc. De asemenea, se fac joculețe de pregătire mentală asupra gândului, ce gândesc într-un anumit moment, ce îmi spun, ce directivă îmi dau atunci?"
Sportul fără copilărie sau copilăria fără sport
În tot acest context, pentru a reliefa și mai mult cât de greu este să faci un sport de mare performanță, ne vin în minte sacrificiile pe care le fac sportivii, care renunță oarecum la copilărie sau la uzanțele adolescenței.
Corina Goreac, psiholog sportiv: "Trebuie să crezi mult și trebuie să creadă și cei de lângă tine. Nu este suficient să crezi doar tu, este greu, trebuie să creadă toată familia, toată societatea. Mai ales în perioada adolescenței, gândiți-vă că apar tot soiul de atracții, copiii ar vrea să călătorească, să descopere lumea, lucruri noi, să aibă parte de distracții.
Când ești sportiv de performanță, trebuie să refuzi și să spui nu. Refuzul este foarte greu, pentru că este contrar unei nevoi de dezvoltare. Acești copii sunt niște copii extrem de responsabili, care acționează responsabil și acum, ca adulți. Gândiți-vă că trebuie să fie înțeleși, societatea trebuie să-i înțeleagă și să le ofere toată susținerea de care au nevoie și noi toți trebuie să fim mai responsabili cu ei.
Este implicare cu măsură (n.r.: a părinților). Este o implicare logistică: am nevoie să mă duci la antrenament, am nevoie să mă iei, să-mi cumperi echipament, să vii cu mine la competiții sau să nu vii cu mine. Și aici se oprește implicarea părintelui. Pentru că, dacă merg mai departe prin a pune presiune, acolo măsura a fost depășită. Și presiunea asupra copilului îl poate determina mai târziu să abandoneze.
Sunt și eu la Jocurile Olimpice, în calitatea mea de pasionat de sport, am venit pentru a urmări anumite competiții, cele de canotaj, natația, gimnastica. La unele am putut să particip direct, iar pe celelalte le urmăresc la TV, pentru că le introduc după aceea în munca pe care eu o efectuez cu sportivii de performanță.
Cu unii am lucrat. La tenis de masă, cu Edi Ionescu, am avut o intervenție extrem de scurtă. El este un băiat extrem de inteligent, care a avut nevoie, tocmai pe lucruri de concentare, să înțeleagă ceva. După aceea, parcursul lui a fost fulminant.
Când vedeți concentrarea, gândiți-vă că el trebuie să fie concentrat pentru a face o anumită lovitură, a vedea mingea și a anticipa, a ajunge acolo un pic mai devreme. Nu reușești niciodată să fii, într-o competiție sau într-o activitate profesională, sută la aută concentrat. Important e să nu ai decalaje mari, să revii cât mai repede în momentul în care ți-a fugit mintea, ți-a fugit privirea, să nu rămâi foarte mult decuplat de activitatea sportivă, de meci, de antrenament și să revii cât mai rapid.
Ceea ce observați, în schimb, la Djokovic este ceva extrem de greu ceea ce trebuie să facă, pentru că meciurile sunt lungi. Și să rămâi în starea aceea de oboseală, cu resursele care se epuizează și în tensiunea respectivă, cu meci de 3-4 ore, este colosal."
Țară, țară, vrem psihologi sportivi!
O vorbă veche spune că un talent neșlefuit este un talent irosit. Iar dacă ne gândim câte talente s-au irosit, ne ducem automat cu gândul la faptul că România nu dispune de suficienți psihologi sportivi. Ce s-ar întâmpla dacă noi am lua modelul celor "de afară"?
Corina Goreac, psiholog sportiv: "Este la și alții (nr.: partea de psihologie sportivă), este esențial. Suntem câțiva care putem să prindem și deschiderea unor antrenori sau cluburi. De exemplu, la fotbal, în afară, o echipă poate să aibă doi sau trei psihologi.
Noi suntem norocoși dacă avem un psiholog. Vă dați seama care este diferența. Avem nevoie de psihologi pentru echipă, și nu de unul singur, dacă vorbim de o echipă de fotbal. Mai avem nevoie de un psiholog pentru staff, intervenția psihologică este diferită.
Tot dintr-o lipsă de deschidere (n.r.: nu se întâmplă așa ceva la noi), dintr-o teamă, pentru că trebuie să introduci încă un om în echipă. Și trebuie să cunoști meseria asta a psihologului sportiv, să știi cum te poate el ajuta, ca să știi și ce să-i ceri.
Dacă nu avem educație în acest domeniu, nu putem să promovăm această resursă, să aducem această resursă în sporturile individuale sau în cele de echipă. Este și o problemă financiară, dar poate să fie și o problemă mentală, în sensul în care eu nu știu ce face psihologul sportiv, eu cred că dacă am obținut niște rezultate, sunt un foarte bun psiholog, eu, ca manager, sau antrenor. Există această sintagmă: antrenorul este primul psiholog. Sunt două meserii diferite.
Poate să fie o intervenție și mai devreme de vârsta de 12 ani, dar este mai degrabă în zona de poveste și a creșterii stimei de sine. Nu ne concentrăm pentru intervenția direcționată spre sportivul de performanță, ceea ce înseamnă performanța, aceea este după 15-17 ani, când se fac și niște salturi cognitive la copii. Dar noi adaptăm intervenția psihologică în funcție de context, în funcție de sport individual sau sport de echipă și vârsta sportivului."
Ce îl face pe David Popovici special?
Corina Goreac, psiholog sportiv: "David este foarte responsabil, este extrem de carismatic, se vede foarte bine că este foarte citit, lucrat în zona aceasta. Depune foarte mult efort și sunt sigură că, în stafful său, există o persoană cu pregătire psihologică ce îl susține și îl ghidează.
Avem nevoie de sportivi compleți. Un sportiv, cu cât este mai citit, mai educat, cu atât este mai inteligent, înțelege sportul pe diverse paliere, el va reuși să stăpânească mai bine meseria acționând din direcții diferite.
Să știți că sportivii de înaltă performanță sunt extrem de inteligenți. Dacă ar avea un pic mai mult timp, dacă ziua ar avea mai mult de 24 de ore și ei ar reuși să-și facă toate temele sau să învețe la toate materiile, ar obține performanțe foarte bune. Dar este această limitare a timpului. Nu au când. Și atunci, ei se specializează, dar, cognitiv, sunt extrem de inteligenți."
