Acum 35 de ani, Timișoara era sub asaltul tancurilor. Timișorenii ieșiseră din nou în stradă, deși cu o zi înainte 62 de persoane au fost ucise și 188 au fost rănite în represiunea forțelor comuniste. Protestele au continuat și s-au extins în toată țara.
Procurorul militar care a semnat rechizitoriul din Dosarul Revoluției române din decembrie 1989 a fost invitat la Euronews România, la „Vocile care contează”.
„Acțiuni organizate de aparatul politico-militar al lui Iliescu”
Cătălin Ranco Pițu, fost procuror-șef la Secția Parchetelor Militare, a lansat o carte, „Ruperea blestemului” în care vrea să demonstreze că evenimentele din decembrie 1989 au fost, de fapt, „acțiuni organizate de aparatul politico-militar al lui Iliescu”.
„Sunt identificate toate cazurile de deces din Timișoara. Au făcut-o, în primul rând, procurorii care au lucrat în dosarul numit „Timișoara”, mult mai devreme decât am făcut-o eu în dosarul mare al Revoluției. Practic, procurorul militar Romeo Bălan este cel care a identificat fiecare situație de omor din Timișoara din acele vremuri. Fiecare situație este analizată în detaliu. Cauzele deceselor sunt elucidate complet.
De asemenea, sunt probate și toate situațiile în care au existat răniri de persoane. Mă refer la Timișoara. Strict”, spune procurorul.
De altfel, în dosarul intitulat generic „Timișoara” au fost pronunțate condamnări multiple. Inclusiv șeful Securității, Iulian Vlad, a fost condamnat pentru represiunea din Timișoara. Tot pentru Timișoara a fost condamnat și fostul general Stănculescu, ministru al apărării la un moment dat și alți generali. Au făcut cea mai mare parte a perioadei de de penitenciar, conform legii care era în vigoare atunci, mai spune Cătălin Ranco Pițu.
„Întreaga represiune existentă la Timișoara a făcut obiectul de cercetare într-un dosar penal”
„N-au făcut până la epuizarea condamnării, dar erau anumite momente în care putea interveni eliberarea condiționată. Cert este că au stat la închisoare foarte mult timp. La fel este valabil și pentru cei mai mulți șefi ai Securității din Timișoara care pe bună dreptate au fost condamnați pentru represiune. Au fost și cei de la armată, mult mai târziu, pentru că există niște explicații în acest sens. Cert este că dosarul „Timișoara” este sub imperiul a ceea ce se cheamă autoritate de lucru judecat. Pentru că întreaga represiune existentă în acele zile la Timișoara a făcut obiectul de cercetare într-un dosar penal dus până la capăt până la Curtea Supremă de Justiție, cum era intitulată atunci instanța supremă în statul român.
Cine sunt vinovați
Vinovăția este împărțită în mod egal, între Ministerul de Interne, aici incluzând și Departamentul Securității Statului, dar și Ministerul Apărării Naționale. Pentru că cine a trăit acele momente, și eu le-am trăit ca adolescent, având o vârstă de 16 ani, oricine știe că masiv, în stradă au fost scoase atât cadrele armatei care au primit misiunea să le facă față timișorenilor aflați în număr mare pe străzi, dar și principalul organ de ordine publică, adică Ministerul de Interne, cu scutierii pe care i-am văzut personal încă în seara de 16 decembrie.
Trupele de securitate au fost aduse din țară, numeroase forțe care s-au alăturat celor de pe plan local și care, împreună cu cele din garnizoana Timișoara, au săvârșit represiunea împotriva revoluționarilor timișoreni. Vinovăția aș împărți-o în mod egal, pentru că au fost cu toții în stradă sub comanda lui Nicolae Ceaușescu”, a mai spus procurorul.
Procurorul a vorbit și despre planul lui Ceaușescu:
”Trebuie spus acest lucru, chiar dacă el pentru o perioadă de timp a fost plecat în Iran, a efectuat o vizită oficială de lucru chiar când la Timișoara erau în desfășurare evenimente revoluționare. Elena Ceaușescu rămăsese responsabil numărul doi în în Partidul Comunist la acea vreme.
„Ceaușescu era în Iran. Spera să găsească liniște la Timișoara până se întoarce”
Însă ordinului lui Nicolae Ceaușescu la momentul când a plecat din țară a fost ca, până se întoarce, să găsească liniște în Timișoara. A avut încredere că miniștrii apărării, adică generalul Vasile Milea și ministrul de interne Posternicu, vor face această ordine, inclusiv cu ajutorul tuturor militarilor care li se subordonau. Inclusiv generalul Iulian Vlad avea partea lui de responsabilitate pentru a face liniște în Timișoara. Acest lucru nu a fost posibil. Asta l-a enervat cumplit pe Ceaușescu în clipa în care s-a reîntors în țară și a constatat că la Timișoara nu este liniște, așa cum el era convins că va fi, moment din care personal conduce represiunea împotriva revoluționarilor timișoreni”.
Timișoara, primul oraș liber
La 20 decembrie, Timișoara a fost proclamat primul oraș liber de comunism al României:
„Sunt foarte multe de spus despre Timișoara. Este un moment unic și pentru oraș și pentru România. Am am fost acolo. Întâmplarea face că locuiam chiar în centrul orașului, cu părinții mei la vremea respectivă și, ca martor ocular al multor evenimente, pot să spun că ceea ce s-a întâmplat la Timișoara a reprezentat o adevărată revoluție în adevăratul sens al cuvântului.
La 20 decembrie, Timișoara a fost proclamat primul oraș liber de comunism al României. La vremea respectivă, în perimetrul cuprins între Operă și Catedrală, probabil că îl cunoașteți, erau cam 150.000 de timișoreni. Asta însemna jumătate din populația orașului, dar și în alte părți, populația era entuziastă, se sărbătorea o victorie împotriva sistemului. Armata fraternizase deja în 20 decembrie cu revoluționarii timișoreni, astfel încât acea euforie nu poate fi uitată.
Eu cred că a fost o întâmplare că s-a întâmplat la Timișoara. Putea exista acea explozie, acea scânteie oriunde în țară, cu câteva zile mai devreme. Ceea ce inițial a fost un protest absolut nesemnificativ în fața parohiei lui Laszlo Tokes, s-a transformat de la oră la alta, de la o zi la alta, într-o adevărată revoluție. Iar caracterul de masă al mișcării revoluționare exista deja în 18 și 19 decembrie, zile care au fost marcate inclusiv de decese în rândul revoluționarilor”.
