Descoperim azi județul Neamț, locul în care poveștile prind glas, iar turiștii sunt cuceriți de frumusețea peisajelor, de diversitatea bucătăriei moldovenești și de legătura puternică a localnicilor cu istoria.
În ziua în care a fost buluc de politicieni și autorități la inaugurarea primului tren electric cumpărat de România în ultimii 34 de ani, am primit și confirmarea lor că ”România pierde trenul”.
Dacă vreți ca în aceeași vacanță să vedeți și litoralul, și Delta Dunării și folosiți trenul ca mijloc de transport, înarmați-vă cu răbdare. Veți avea nevoie. Un traseu de 180 de kilometri durează peste patru ore pe calea ferată.
Săraci, abandonați de autorități și fără perspectiva unui viitor mai luminos, pescarii din Delta Dunării dispar încet, dar sigur. Au mai rămas puțin peste o mie înregistrați oficial, iar numărul lor scade de la an la an.
Peste 80% dintre podurile și podețele pe care trec trenurile la noi în țară au nevoie de lucrări de reabilitare și n-ar rezista la asemenea viteze. Ba unele ar trebui închise și dărâmate, atât de vechi și degradate sunt.
Din ce în ce mai puțin, peștele din Delta Dunării ar putea rămâne doar o amintire. Cantitățile pescuite din lacuri și de pe canale sunt pe zi ce trece tot mai mici, iar pensiunile și restaurantele reușesc cu greu să le ofere clienților preparatele autohtone atât de apreciate.
Într-o țară codașă la atragerea de fonduri europene, chiar și banii obținuți se duc... pe apa sâmbetei. Două exemple elocvente vin de la Tulcea și Năvodari unde proiecte, anunțate pompos și inaugurate cu tăieri de panglici, au murit în fașă. Vorbim de Bursa, respectiv Piața de Pește.
Are balta pește, dar nu prea ne pricepem să-l și pescuim. Anul trecut, România a scos din Marea Neagră abia trei mii de tone de pește, de patru ori mai puțin decât în anii de dinainte de pandemie, spun organizațiile de pescari.
