Sute de copii din Ferentari primesc o șansă la o viață și la educație. Aduși din comunitățile dezavantajate, cei mici învață despre ce trebuie să mănânce, despre empatie și respect. Este locul în care prind încredere în ei și își dau voie să viseze. Voluntarii au reușit ceea ce autoritățile nici nu visează: să treacă de la abandonul școlar la admiterea în liceu într-o proporție foarte mare.
„Casa Bună”, o asociație care și-a propus să dea o șansă copiilor săraci
Matematică, lectură, sport și nutriție. Asta învață cei mici la „Casa Bună”, o asociație care și-a propus să dea o șansă copiilor săraci, din cel mai sărac cartier al Capitalei.
O insulă de bunătate într-un loc care poate să pară uitat de lume și de autorități.
Valeriu Nicolae: „Copiii ăștia vin din familii foarte defavorizate, cu probleme foarte mari și noi eram fericiți dacă reușeam să-i ținem în școală până prin clasa a șaptea, a opta. Am făcut noi un studiu prin 2010 și descoperisem că dacă reușim să ținem copiii măcar până în clasa a opta, șansele de a intra la pușcărie sunt de nouă ori mai mici.”
Din 12 elevi, opt au intrat la liceu
Doar anul acesta, după sute de ore de meditații gratuite cu copiii din clasa a opta, din 12 elevi, opt au intrat la liceu. Luiza este unul dintre ei. Mihaela, mama ei, o aduce la centru de mai bine de șapte ani. Ea știe cât de importantă este școala pentru viitorul copiilor ei, pentru că nu a avut parte nici de școală, nici de viață decentă. Pentru copii a decis să se mute din Ferentari.
Mihaela Vasilica, mama Luizei: „Ferentari e o zonă mai atipică. Acolo îți trebuie foarte multă voință, foarte mult curaj să stai acolo ca copil, pentru că e foarte multă mizerie, sunt foarte multe droguri, foarte multă prostituție. Dacă nu ești un om sau un copil echilibrat, o iei pe arătură.”
Mihaela nu a putut să îi dea decât un acoperiș deasupra capului, haine, mâncare și dragoste. Pentru Luiza, „Casa Bună” e o a doua casă. Așa a ajuns la liceu și chiar mai mult, la liceul pe care și l-a dorit.
Luiza: „Am recuperat și sunt fericită că și ei sunt mândri de mine și că am ajuns unde am ajuns. Nu credeam în mine înainte și eu, fiind mai neagră, profesorii nu erau cu mine și de partea mea.”
Cei mici sunt discriminiați
Copiii ajung aici cu o stimă de sine foarte scăzută. Voluntarii spun că cei mici sunt discriminați și arătați cu degetul în comunități și la școală.
Corina Alexandra Olteanu, voluntar: „Nu au fost niciodată încurajați. Tot timpul au fost stigmatizați și atunci pasul cel mai important pentru noi și pentru ei este să le redăm încrederea în ei și automat este foarte important ca ei să vadă că toți suntem egali. Nu este nici o diferență între noi și ei.”
Cea mai nouă inițiativă este „Grădinița Bună”. Specialiștii spun că educația și integrarea trebuie să ajungă la copii înainte ca aceștia înceapă școala, înainte de a se termina cei șapte ani de acasă.
