"Seceta extremă" care se manifestă în Irak, Siria şi Iran nu ar fi avut loc în absenţa schimbărilor climatice provocate "în principal" de arderile de petrol, gaze naturale şi cărbune, potrivit unui raport publicat miercuri de un grup internaţional de experţi, informează AFP.
Temperaturile ridicate, cauzate de schimbările climatice, au făcut "ca seceta să devină mult mai probabilă - de aproximativ 25 de ori mai probabilă în Siria şi Irak şi de 16 ori mai probabilă în Iran", notează autorii studiului realizat de World Weather Attribution (WWA).
Studiul pune accentul pe "anii de conflict şi de instabilitate politică" din regiune, care au paralizat reacţia celor trei ţări în faţa acestei secete şi care au provocat "o catastrofă umanitară".
În condiţiile actuale, astfel de episoade climatice riscă să se producă cel puţin o dată în fiecare deceniu.
"Seceta nu ar fi avut loc fără schimbările climatice, în principal cauzate de arderile de petrol, gaze naturale şi cărbune", au explicat experţii din cadrul WWA, o reţea specializată în acest tip de analize.
Studiul vizează perioada cuprinsă între iulie 2020 şi iunie 2023, în două zone în care seceta a fost deosebit de gravă: Iran şi bazinul Tigrului şi Eufratului, cele două fluvii legendare care îşi au izvoarele în Turcia şi care străbat apoi Siria şi Irakul.
"Aceste două regiuni se confruntă în prezent cu o 'secetă extremă', conform scării americane de monitorizare", subliniază comunicatul care însoţeşte noul raport.
Potrivit studiului, "schimbările climatice provocate de om au crescut intensitatea unei astfel de secete până la un asemenea grad încât, într-o lume cu 1,2 grade mai rece" - adică în climatul de dinainte de era industrială - "nu ar fi fost considerată ca atare".
"După precipitaţii destul de bune în 2020 şi recolte bune, (au existat) trei ani de precipitaţii slabe urmate de temperaturi foarte ridicate, ceea ce a dus la o secetă cu repercusiuni acute asupra accesului la apă potabilă pentru agricultură", a rezumat Friederike Otto, expertă în climatologie la Institutul Grantham din cadrul Imperial College London.
Un scenariu nu foarte optimist
Într-o conferinţă de presă desfăşurată online, climatologul Mohammad Rahimi, de la Universitatea Semnan din Iran, a lansat un apel pentru o mai bună administrare a resurselor.
"În regiunea noastră, nu am avut niciodată multe ploi, este normal. Ceea ce este nou constă în creşterea temperaturilor", a subliniat expertul iranian, care a participat la realizarea studiului.
"Pierdem o mare parte din precipitaţii din cauza evaporării, iar dacă temperatura va creşte şi mai mult în anii următori, putem anticipa mai multă evaporare şi transpiraţie a plantelor", a pronosticat el. "Nu sunt foarte optimist pentru viitor", a mai spus cercetătorul iranian.
În Irak, unul dintre principalii producători de petrol din lume, sau în Siria devastată de război, jurnaliştii de la AFP constată cu regularitate repercusiunile schimbărilor climatice şi ale acestei secete care afectează populaţiile cele mai defavorizate.
Cele două ţări s-au confruntat în ultimii ani cu o scădere drastică a producţiei agricole, mai ales în regiunile cu recolte bogate de grâu, precum şi cu scăderea debitelor fluviilor, în timp ce poluarea apei a avut un impact negativ asupra pescuitului.
Criza apei din Siria
Până în septembrie 2022, seceta a cauzat în Siria strămutarea a circa 2 milioane de persoane care trăiau în zone rurale, reaminteşte WWA. În Iran, penuriile de apă provoacă "tensiuni" cu ţările vecine, iar recoltele în scădere au dus la creşterea bruscă a inflaţiei alimentare.
În Irak, tensiunile asociate cu repartiţia apei sunt în creştere. În această ţară cu 43 de milioane de locuitori, aproape un irakian din cinci trăieşte deja într-o zonă care se confruntă cu penurii de apă, potrivit unui raport publicat de ONU.
În spatele acestei "crize complexe a apei" din Orientul Mijlociu, o multitudine de factori dezvăluie cauze asociate cu activităţile omului: metode de irigaţii agricole depăşite, creşteri demografice rapide, precum şi "obstacole în gestiunea apei şi cooperarea internaţională", mai ales în ceea ce priveşte administrarea barajelor şi a debitului fluvial între ţările aflate în amonte şi în aval.
Astfel de secete de lungă durată nu mai constituie "evenimente rare", potrivit experţilor: episoadele de acest tip "ar putea să se producă cel puţin o dată la fiecare zece ani în Siria şi Irak, sau chiar de două ori la fiecare zece ani în Iran".
Această frecvenţă ar putea chiar să se dubleze, avertizează oamenii de ştiinţă, "dacă schimbările climatice duc la creşterea cu 2 grade Celsius a temperaturii globale medii peste nivelurile din era preindustrială, aşa cum se va întâmpla cel mai probabil în deceniile următoare, dacă nu se va renunţa rapid la combustibilii fosili".
