Suntem într-o perioadă în care discutăm, poate mai mult decât de obicei, despre produsele românești.
Și, de cele mai multe ori, impresia generală e că aceste produse sunt realizate, cap-coadă, aici, în România, din materie primă exclusiv românească.
Însă nu e chiar așa mereu. Există, spre exemplu, produse alimentare care au obținut inclusiv certificarea europeană a calității și sunt promovate ca produse tradiționale, asta chiar dacă implică și materie primă provenită din altă țară.
Eticheta de ”Produs în România” nu înseamnă că nu există nimic străin în procesul de fabricație. De cele mai multe ori, la raft este un mix între intern și extern.
Ce spun specialiștii
”Să nu uităm că România nu este o țară în care se cultivă condimente exotice și nici fructe exotice și totuși trebuie să ne bucurăm de beneficiile lor nutritive, gustative. Așa că n-aș arunca așa de ușor cu piatra într-un produs care conține curcuma, pentru că nu e nu e românesc, pentru că conține curcuma.
Da, deci e foarte fină delimitare aceasta. Produsul care este creat este rezultatul operei intelectuale a unui cercetător din România, pus în practică de către niște lucrători, ambalat, folosind logistica pe care o are pentru a ajunge produsul la cumpărător, indiferent de zona de desfacere, că este într-un la un chioșc din piață sau într-un raft dintr-un super-market.”, a declarat Gabriela Berechet, specialist în tehnologii alimentare.
Există însă și produse promovate ca fiind tradiționale românești și care au obținut inclusiv certificarea europeană a calității. Ba mai mult decât atât, eticheta europeană vorbește inclusiv despre apartenența geografică a respectivului aliment.
Avem astfel, produse recunoscute european cu Indicație Geografică Protejată, Specialitate Tradițională Garantată sau Denumire de Origine Protejată, produse despre care Euronews a vorbit în campania ”Gustă România”. Printre ele, telemeaua de Ibănești.
Telemeaua de Ibănești este singurul produs alimentar din România care are certificarea europeană Denumire de Origine Protejată. Lucru care înseamnă că atât materia prima, respectiv laptele, cât și întregul proces de fabricație se întâmplă într-o regiune bine delimitată.
În același timp, Salamul de Sibiu, care acum are etichetă europeană cu Indicație Geografică Protejată, are și influențe din afară, încă de la începuturi.
Un italian și un german au fost cei care au pus cap la cap procesul tehnologic. Filippo Dozzi deschide prima fabrică de salam de Sibiu la Sinaia, în 1910. La Mediaș, făcea același lucru Josef Theil.
Acum sunt mai mulți producători acreditați să facă salamul de Sibiu după rețeta tradițională, însă nu doar cu materie primă din țară. România nu poate acoperi în totalitate cererea de carne de porc, astfel că aduce din alte țări.
