Mircea Cărtărescu, proaspătul câștigător al premiului FIL, una dintre cele mai valoroase distincții din lumea literară, a vorbit la Euronews România despre ce înseamnă lumea literară în prezent și despre munca depusă pentru a ajunge la acest premiu.
Autorul a spus că toate premiile sunt rezultatul unei munci modeste de 30 de ani, centrată pe sine, deși menționează că ajutorul din partea altor persoane, printre care se numără traducătorii și editorii săi, a fost nelipsit.
Când se poate simți un autor împlinit?
„Nu știu dacă pot să mă consider astfel, când ești împlinit, în general, nu prea mai ai ce face, eu nu sunt împlinit, sper că mă voi împlini și de acum încolo. Mai am câteva cărți de scris și câteva lucruri de zis. Satisfacția scrisului tău, satisfacția lucrului bine făcut, ca să zicem așa, din punctul tău de vedere. Când scriu o pagină care îmi place, lucrul ăsta nu mi se întâmplă în fiecare zi, într-adevăr, atunci mă simt împlinit. Simt că mi-am plătit biletul pentru această viață. Contează relația ta cu scrisul tău, cu publicul tău, cu ideea de artă și frumusețe. ”
Implicarea statului în dezvoltarea artiștilor
Vă mai bazați astăzi pe un ajutor din partea statului român?
„Este mult spus statul român, nu am așteptat niciodată un astfel de ajutor și, în general, artiștii nu trebuie să se bazeze pe ajutorul statului. Statul își vede de ale lui, mai ales într-o țară ca a noastră, nu prea are el chef de chestii uni culturale sau artistice sau literare. Niciodată nu am așteptat ceva de la stat, de la instituții și așa mai departe. Într-un fel, e păcat că se întâmplă așa, e păcat că nu există, sau eu nu văd, o implicare a acestor instituții. Scriitori români nu se găsesc în manualele școlare, ceea ce este mare păcat, manualele școlare se opresc la scriitori de acum 100 – 150 de ani. E ca și când toți oamenii în viață ar fi, de fapt, morți pentru educație, pentru cultura românească de astăzi și așa mai departe.”
Mircea Cărtărescu a vorbit și despre importanța literaturii în viață și despre cum cititul te poate face un om mai bun.
„Cititul, deși nu mai e la fel de important, îți dă avantaje în plus. Omul care citește este altfel decât omul care nu citește. Toate acestea te fac mai interesant, mai complex interior și aș spune eu, sper să nu mă înșel, un om mai bun din toate punctele de vedere. Un om care are mai mare empatie, mai mare înțelegere pentru semeni și cu care se poate vorbi altfel. Eu am început să apreciez oamenii mai mult după inima lor, decât după intelectul lor.”
