România ar putea fi unul dintre statele care să conducă lupta Occidentului în războiul hibrid cu Rusia, alături de Polonia, țările nordice și Marea Britanie, numai dacă decidenții politici de la București reușesc să pună orgoliile deoparte și să ajungă la un consens care să ofere cadrul necesar pentru întărirea siguranței naționale.
În orice caz, Rusia nu se va opri aici, avertizează istoricul elvețian Oliver Schmitt, care predă la Univeristatea din Viena istoria recentă a estului Europei. Specialistul în regimuri totalitare explică, într-un interviu pentru Euronews România, că Rusia ar putea să profite de vulnerabilitatea manifestată în momentul de față de unele mari puteri precum Franța și Germania, și să-și continue astfel intervenția în politica europeană așa cum a făcut-o și în timpul Războiului Rece.
„Dacă se va continua spunând „bine, a fost un fel de incident foarte grav, dar continuăm pe această cale obișnuită”, cred că există riscul că întregul scenariu se va repeta. Pe de altă parte, pentru asta este nevoie de un consens național, o investigație și ilustrare completă. Asta este ce nu s-a întâmplat după Revoluție, dar ar afecta probabil toate partidele politice, toate instituțiile de stat pentru că este evident că sunt parțial subminate de forțe anti-occidentale.
De ce justiția nu a intervenit, de pildă, de ce actori foarte importanți nu au colaborat, nu au comunicat știri și informații extrem de importante, de ce politicienii au tolerat o asemenea situație? Adică sunt foarte multe segmente ale societății și vieții politice românești care au contribuit direct și indirect la situația de astăzi”, a explicat istoricul Oliver Schmitt într-un interviu pentru Euronews România.
Istoricul Oliver Schmitt: „Este un război hibrid și România este o țintă foarte mare”
El a avertizat că „faptul că tancurile rusești nu intră pe străzile Bucureștiului nu înseamnă că Rusia nu atacă România”.
„Lucrurile sunt foarte clare: este un război hibrid și România este o țintă foarte mare și, de aceea, Rusia a investit și sume uriașe și a mobilizat întregul sistem de servicii pentru a submina stabilitatea politică a României și succesul este impresionant. Încrederea este ceva fundamental pentru viața românească și România este o țară care probabil niciodată nu a avut o cultură politică în care încrederea să ajungă la un nivel foarte înalt, comparativ cu Finlanda sau statele de cultură protestantă. Încredere în celălalt cu siguranță a fost distrusă în perioada comunistă. Asta este moștenirea otrăvită a Securității. Pe termen lung, educația și încrederea socială ar trebui să fie un proiect de țară. Se vorbește foarte mult despre proiecte de țară în România, dar cred că eșecul României Educate a provocat consecințe foarte grave pe termen lung”, a spus istoricul.
Polonia, țara cea mai pregătită din Estul Europei pentru un război cu Rusia
Ioana Nicolescu: Există vreo țară europeană care reușește să stabilizeze sau care ar putea să fie un lider pentru ceilalți, ca o locomotivă, să-i tragă și pe ceilalți?
Oliver Schmitt: „Da, cu siguranță Polonia. Este țara cea mai mare care se pregătește de război. Deși există și frământări interne, ei au un consens național, sunt de acord că în cazul unui atac care vine dinspre Rusia, să se apere. În momentul de față, putem observa că s-a desfășurat în ultimii doi ani o tendință foarte interesantă: un bloc nordic s-a format în jurul Poloniei cu țări care sunt foarte puternice din punct de vedere economic. Mă refer la statele scandinave și chiar pentru statele baltice este o chestiune de supraviețuire. Și acest bloc nordic este susținut de un stat extracomunitar, Marea Britanie, dar chiar și de Olanda, care este o forță economică foarte importantă și care a înțeles că numai împreună cu aceste state se poate forma un bloc care se pregătește și este gata din punct de vedere mental să reziste.”
„Avem nevoie și de o pregătire și pregătirea nu trebuie să fie militară, pentru că o armată care nu știe motivele pentru un război nu se va bate foarte bine, adică iarăși educația civică este foarte importantă. Finlanda, pentru mine, este un caz extraordinar. În primul rând este un fel de consens național în ceea ce privește securitatea și politica externă, un nivel ridicat de educație pentru că asta protejează cetățenii împotriva a tot felul de fake news și de instrumentalizări ale istoriei, cum se întâmplă acum în România sau ce s-a întâmplat chiar și în Ucraina.”
„Din păcate, inima Europei, adică cuplul Franța-Germania a lăsat un vid strategic foarte important. În privința celorlalte state mari, Spania și Italia, din păcate, Spania este paralizată pentru motive de politică internă și Italia, deși are o politică care este critică față de Moscova, nu are nici voința, nici potențialul de a juca un rol de conducător în Europa. Forțele pro-ruse au în Franța majoritate în parlament, în Germania de Est au câștigat alegerile regionale. Influența rusească a ajuns la un nivel foarte înalt, iar asta a contribuit la paralizarea voinței politice.”
Ioana Nicolescu: Ce este Rusia astăzi?
Oliver Schmitt: „Este un imperiu în primul rând, un imperiu care crede că are o vocație de a domina nu numai teritoriile pierdute, ci chiar întregul continent. Putin și elita rusească gândesc în categorii istorice care uneori fac referință la istorie medievală, tradiția Rusiei Kievene, dar limba politică pe care conducătorii acestui stat au folosit-o în ultimii cel puțin 500 de ani nu s-a schimbat radical: ideea că „noi suntem înconjurați de forțele occidentale care ne amenință, dacă noi atacăm, ne apărăm. Noi nu am ocupat niciodată un teritoriu străin, preluăm numai ceea ce ne aparține.” Pentru Putin, ceea ce s-a întâmplat în 1989 este pentru el personal o rană foarte adâncă, se simte umilit. De asemenea, nu trebuie să uităm că această țară nu a cunoscut niciodată o fază mai lungă de parlamentarism sau de participare instituționalizată. Până la sfârșit, imperiul țarist nu a avut o Constituție. A avut un parlament pentru puțini ani, dar o constituție nu a avut. Dacă ar fi să facem un calcul câți ani a existat un sistem parlamentar în Rusia, vom ajunge la un maximum de 10 ani în 1.000 de ani de istorie. Este foarte puțin.”
„În momentul de față, mulți europeni nu înțeleg ceea ce este Rusia. După sfârșitul sistemului comunist, nu a dispărut niciodată, și-a schimbat numai hainele. Este o țară fără democrație, fără tradiție democratică, dar în care există un spirit de putere: „Eu nu sunt cetățean, sunt un supus, dar sunt membru al unei nații puternice și celorlalți le este frică de mine. „Deși sunt atât de neputernic, asta îmi dă impresia puterii”. Imperiul rus s-a prăbuțit de două ori și cred că asta ar putea fi o lecție și pentru noi. S-a prăbuțit o dată la începutul secolului al XVII-lea și a doua oară Revoluția rusă. În ambele cazuri, rușii au atacat Occidentul.”
„Cazurile în care adversarii Rusiei au reacționat foarte dur și erau hotărâți să opună rezistență au dus la prăbușirea internă a imperiului rusesc în foarte puțin timp. Noi, în Occident, dezbatem în public despre toate tainele vieții politice, totul este transparent și accesibil, adică rușii știu foarte bine vulnerabilitățile noastre, știu foarte bine ce se întâmplă la noi. Noi, dimpotrivă, știm foarte puțin despre ceea ce se întâmplă acolo, care sunt dezvoltările interne, nu știm cât de stabil este sistemul lui Putin și credem întotdeauna propaganda. Noi cădem în propaganda unei Rusii puternice și asta a fost cazul în timpul Primului Război Mondial. Lumea politică în Europa Centrală habar nu avea despre declinul autorității țarului, despre declinul și prăbușirea care deja însepuse a acestui sistem. Dacă noi putem să tragem o lecție, lecția este foarte simplă: trebuie să rezistăm, trebuie să întărim poziția noastră și trebuie să arătăm Rusiei că nu cedăm și asta cel mai probabil va provoca prăbușirea sistemului care vrea să pară ca fiind foarte puternic. Dacă noi mobilizăm forțele noastre industriale și economice, care sunt superioare Rusiei, toată chestiunea asta ar putea fi rezolvată în foarte puțin timp. Dar lipsește, din motive diferite, această voință politică.”
Problema este că majoritatea țărilor europene și-au pierdut simțul pericolului, avertizează istoricul elvețian.
„Este ceva fictiv, imaginar, care nu există, nu acceptăm realitatea că lângă noi este un război. Întreaga elită românească, atunci când dronele rusești au intrat în teritoriul național, pur și simplu a refuzat să accepte această realitate. Noi, în Austria sau Germania, suntem și mai îndepărtați de această realitate și depunem chiar mai mult efort în a o ignora. Bineînțeles, asta este porfund uman, dar în ceea ce privește elitele politice și mediatice, poate să devină extrem de periculos. Trebuie să ne pregătim pentru un război pentru că în momentul de față chiar și ceea ce trăim astăzi este un război hibrid nedeclarat, dar este un război real”, a concluzionat Oliver Schmitt.
