Experții continuă să analizeze cazul furtului coifului dacic din muzeul olandez Drents, din Assen. La două zile după ce hoții au aruncat în aer, pe 25 ianuarie, un perete al muzeului și au plecat cu obiecte de patrimoniu românesc, anchetatorii încă nu au găsit vinovații. Autorii „par profesioniști”, după cum spun experții. Însă ceea ce surprinde este cum de acei hoți au reușit să depășească securitatea acelui muzeu.
În direct la Euronews România, experții au dat primele verdicte și chiar au sesizat unele puncte surprinzătoare în declarațiile directorului muzeului. De precizat că analiza experților invitați la Euronews a fost făcută doar pe baza informațiilor disponibile în mass-media, fără a avea acces la alte detalii din anchetă.
Vulnerabilitățile muzeului Drents din Olanda. Cum a fost posibil furtul coifului dacic
Aurel Catrinoiu, expert în securitate, președintele Asociației Naționale a Evaluatorilor de Risc la Securitatea Națională: „Am analizat datele existente în media, pentru că nu am avut acces la niciun dosar, ce au declarat Poliția olandeză, directorul muzeului, etc. M-a frapat cel mai mult declarația directorului muzeului olandez, că a renovat și a spus că are sisteme de alarmă de ultimă generație. Când am văzut imaginile, ele sunt alb-negru. Nu știu dacă oare le-au filtrat și le-au făcut ei așa, dar cert e că nu aveau de ultimă generație, sunt convins, din ce am văzut în media, nu am altele.
A mai afirmat că nu a avut pază pe timpul nopții, iar poliția olandeză a confirmat că nu era personal de pază. În toată literatura de specialitate, practicile europene sunt în felul următor: în muzee cu exponate valoroase, cum e și cazul aici, trebuie să aibă redundanță de măsuri, adică minimum două, dacă nu trei. Ce înseamnă asta? Exponatele cele mai prețioase se protejează, o dată, într-o variantă în care sunt transportate noaptea într-o cameră de tezaur sau seif, dacă permite - iar acum, ele au fost lăsate acolo pe timpul nopții.
Apoi dacă le las în sală, sala trebuie să fie extrem de bine securizată, cu întârziere, să nu-mi ia sub 5-10 minute, adică timpul de acțiune să fie mai îndelungat, ca să ai o reacție. Aici au fost între două și trei minute. S-au dus direct, știau că ușa dă direct în sală și de acolo a fost principala vulnerabilitate. S-a ales prost sala, nu știu de ce, condițiile tehnice de acolo nu le știu, poate era cea mai propice pentru eveniment. N-am găsit date că poliția a ajuns, s-a specificat că sistemul e conectat la poliția locală. (...)
Din punct de vedere al securității, noi avem muzee mult peste acel muzeu, cu observația că am văzut doar la TV acele măsuri. La Muzeul Național, avem pază militarizată, ceea ce e mult peste companii private, avem video detecție și unele exponate chiar se mută în tezaur. (...)
Nu sunt infailibile măsurile, au o limită, dar pot deveni infailibile, însă investiția, de multe ori, depășește ceea ce protejează, valoarea obiectului. Și nu rentează. Cu cât gradul de protecție e mai mare, hoții se documentează și găsesc o breșă cât de mică pe care n-ai putut să o acoperi, pentru că e foarte costisitor.
Dar mai avem un aspect neclar pentru mine. Compania de asigurare știu că face audit de securitate prin experți independenți. Eu nu știu ce audit au făcut. Ori puneau o poliță imensă să nu-ți permiți să o închei, ori spuneau: 'repară acolo, mută, fă'. Deci au o intervenție majoră, mai ales în Olanda, unde poliția nu dictează nimic vizavi de protecție, toate sunt pe companie, răspunderea e undeva pe asiguratori, ei decid, ei certifică produse, sunt avansați pe asta. La noi, sistemul e diferit, poliția răspunde și de protecție, verificăm sistemele, dăm un aviz pe sistemele tehnice de protecție, dacă are pază, dăm un acord...
E curios, dar e un lucru important care trebuie introdus în ecuație, o situație neclară, o clauză neclară în contract va permite companiei de asigurări să nu despăgubească. (...)
La aceste obiective, paza înarmată este indispensabilă. De ce? Dacă o avea în acel muzeu și era în dispecerat și urmărea camerele live și sistemul era modern, cu detecție de mișcare, exista alertă că se apropie cineva de zidul exterior. Nu conta că era un paznic, suna la poliție: 'avem o tentativă de jaf'. Ei au tăiat grilajul și după aia au pus explozibil. Sunt trei minute esențiale acolo. Poate ajungeau (n.r.: polițiștii) și nu mai dădeau foc mașinii, sau nu se pierdeau urme, erau în spatele lor și șansele erau mult mai mari de a-i prinde."
De ce au fost expuse în Olanda obiecte din patrimoniul românesc
În tot acest context, multă lume se întreabă cum de au ajuns obiecte din patrimoniul românesc să fie expuse în Olanda.
Ioana Ciocan, director Art Safari: „Ne face să ne întrebăm oare cât de siguri putem să fim în acestă epocă, când pare că nu ținem pasul nici cu atacurile cibernetice, dar nici cu inventivitatea hoților care au avut acest timp record în care au acționat. Asta mă face să mă gândesc la cel mai lung timp de acțiune a unui furt din lume, adică furtul de la Boston, de la Isabella Stewart Gardner Museum, unde hoții au trecut - deghizați drept polițiști - de paznici, i-au legat și, timp de 81 de minute, au putut să fure cele 13 pânze care însumează 500 de milioane de dolari, care nu au fost găsite niciodată, din 1990 până acum, iar SUA oferă o recompensă de zece milioane de dolari dacă cineva află ceva.
Unele obiecte nu se găsesc, altele se găsesc, de exemplu Mona Lisa, sau cele opt lucrări care au fost extrase de la Bruckental, în 1968, dintre care patru au fost recuperate.
Ar trebui să ne întrebăm ce caută acel coif acolo? De ce n-a stat coiful la el acasă? Știu că pare foarte greu de crezut, dar și orașele mici au muzee mari. Din păcate, țările care sunt la începuturile democrației, care au trecut prin episoade dictatoriale cumplite, cum suntem noi, găsim cele mai mari bugete, cele mai mari expoziții la centru, adică la București. Acest muzeu din Olanda are o istorie îndelungată, este înființat acum 170 de ani și este specializat în expoziții de arheologie, ba chiar în expoziții de arheologie nișate, pentru popoare care nu sunt celebre în lume, cum ar fi aurul din Armenia, sau aurul din Georgia, sau cel din România.
Este un muzeu pe care am avut onoarea să-l vizitez, am putut să vizitez inclusiv extensia de 2.000 de metri pătrați. Mi-ar plăcea să ne gândim de ce expunem și de ce este important. Care este rolul muzeelor? Muzeele schimbă mentalități, se luptă cu prejudecățile. Și bine am făcut că trimitem lucrări în afară, pentru că oamenii pot să afle lucruri interesante despre români, află că vorbim o limbă latină, că nu vorbim rusă, pot să afle că avem un filon francofon extrem de important, dar și o istorie marcantă în ceea ce privește civilizația dacică atât de admirată.
Deci putem să aducem în vedere că suntem o țară importantă, cu o contribuție la cultura universală, iar acest lucru se poate realiza doar dacă patrimoniul românesc părăsește granițele. Și când vrem să trimitem niște lucrări în afara granițelor, bineînțeles că vrem să trimitem cele mai bune lucrări, nu lucrări obscure."
Unele muzee sunt dotate chiar și cu șanțuri antitanc
Felix Marcu, doctor în istorie, managerul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei: „Ceea ce știu este că inclusiv Muzeul de Istorie Naturală a României are niște reguli foarte stricte, ca alte muzee din Europa. Întotdeauna se solicită un raport, un așa-numit facility report, se cer niște condiții, sunt anumite tipuri de vulnerabilități, pe anumite categorii.
Cel mai important risc este cel de primul tip, la care nimeni nu se așteaptă, dar care este prevăzut în toate asigurările făcute, așa cum este și în acest caz, unde s-a făcut așa-numita asigurare nail-to-nail, sau cui-la-cui, adică aduci obiectul și îl pui în același cui din care l-ai luat, în aceleași condiții, adică fără să fi suferit degradări de orice fel.
De aceea, principalele condiții țin de conservarea pieselor, de temperatură, de microclimat, de lumină, de cum trebuie expuse, iar cele mai importante condiții sunt cele de securitate, care sunt puse de absolut orice muzeu și sunt sigur că, în contractul cu muzeul din Olanda, au fost prevăzute aceste condiții.
Se întâmplă extrem de rar ca acest tip de riscuri să intervină, adică o dată la 100 de ani să fie așa ceva. Nu știu o statistică precisă, dar eu nu țin minte să se fi întâmplat un asemenea furt.
Întotdeauna, acel facility report este adaptat în funcție de riscurile pe care le întâlnim. În construcțiile noi, în special în depozite sau spații expoziționale, se prevăd măsuri maxime de securitate, să se asigure condițiile maxime de securitate, chiar dacă par absurde. De exemplu, am văzut un depozit construit lângă Copenhaga, pentru muzeul național danez, unde în jurul depozitului au fost construite șanțuri antitanc. Sau alte muzee care nu au ziduri exterioare, cum a fost acum.
Vulnerabilitatea a fost singurul zid exterior al clădirii. Bineînțeles că toți sperăm să nu se întâmple, mai ales cu rapiditatea cu care s-a petrecut și acest atac, era extrem de dificil și de prevăzut, și de contracarat, mai ales că, din ceea ce pare, au fost niște profesioniști."
- Patru piese din aur, din tezaurul dacic, coiful de la Coţofăneşti și trei brățări dacice, au fost furate după ce hoții au aruncat în aer un zid al muzeului.
- Furtul a avut loc în dimineața de 25 ianuarie, în penultima zi a unei expoziții temporare unde au fost trimise peste 600 de artefacte de la muzee din România.
- Polițiștii olandezi spun că autorii jafului asupra Muzeului Drents ar fi folosit o mașină furată, miercurea trecută, din orașul Alkmaar, iar autoturismul avea numere de înmatriculare sustrase din Witmarsum.
- Vehiculul a fost văzut în trafic, la scurt timp după spargerea din Muzeul Drents. Imdiat după jaf, a fost găsit incendiat, relatează publicația olandeză Rtvdrenthe.nl.
- Trei hoți ai fost filmați de camerele de supraveghere. Au tăiat gratiile, iar apoi au aruncat în aer zidul.
