Politicile de „stânga” din SUA și România au în comun doar eticheta, dar abordează diferit viziunea asupra statului și cetățeanului.
În Statele Unite, ceea ce este considerat stânga are tendința de a susține programe sociale mai extinse, însă păstrează o distanță față de ideea intervenției de stat.
În România, stânga este văzută ca având o mai mare implicare a statului în economie și în susținerea categoriilor vulnerabile, ceea ce contrastează puternic cu principiile liberale din SUA.
”Nu cred că se pot compara și orice comparație ne-ar duce la niște vicii de interpretare și de analiză. Ce înseamnă stânga în România? Nu are legătură cu stânga americană, de exemplu. Ca să dau doar un exemplu cunoscut, sistemul de educație și de sănătate aici. Obama a făcut asigurările de sănătate mai mai ieftine și mai accesibile cetățenilor americani și rezidenților americani.
Este o reformă care nu e o reformă de stânga, este o reformă cumva normală pentru o societate. În continuare plătim asigurări private, dar reforma respectivă n-a mai dat voie marilor companii farmaceutice să crească prețurile. N-a mai dat voie companiilor. N-a mai dat voie companiilor de asigurări să refuze persoane cu condiții preexistente, de exemplu dacă cineva suferea de diabet sau pur și simplu putea fi refuzat de la avea o asigurare privată, ceea ce este un impact uriaș pentru o familie și una din măsurile pe care le-a luat actuala administrație a fost să dea voie sistemului medicare să negocieze prețurile la medicamente și să pună o limită la 35 dolari pentru insulină.
A fost o mare deschidere pentru grupuri largi de populație. Eu am făcut educație publică în România, universitate publică. Probabil nu mi-aș fi permis niciodată să fac educație aici. Și atunci politicile pe care, să zicem, le susțin democrații considerați de stânga sunt de fapt de extindere a accesului la sistemul public. Și atunci, cum ați spus și dumneavoastră, ceea ce vedem noi din România, de dincolo de ocean, ca fiind stânga americană, de fapt, este mult mai la dreapta decât tot ce se întâmplă în România. Un singur lucru mai vreau să precizez diferența aceasta provine din modul în care societatea americană se raportează în sine la stat.
Relația dintre stat și cetățean în America, indiferent că vorbim de viziuni mai spre stânga americană sau mai spre dreapta americană, este una în care individul e în centru, intervenția statului rămâne una redusă, toate doar să sprijine individul, iar accentul rămâne pe drepturi și libertăți individuale, pe încurajare a inițiativei private, a oportunităților. Lucru diferit în România. Cred că în România avem încă de lucru la relația dintre stat și cetățean și la modul în care înțelegem. ”
