Există un val de reacții amestecate în toată lumea după vestea că patru miniștri ucraineni și-au anunțat demisia din Guvern, pe lângă faptul că, pe alte cinci posturi ministeriale, se află interimari de ceva timp.
Printre demisionari se numără și ministrul de Externe, Dmitro Kuleba, care a condus diplomația ucraineană timp de patru ani și jumătate, devenind ministru de Externe la 39 de ani.
Între timp, o delegație FMI este deja la Kiev, iar surse apropiate discuției spun că Ucrainei i s-ar putea cere să-și devalorizeze mai rapid moneda, să reducă ratele dobânzilor și să consolideze eforturile de creștere a impozitelor pentru acoperirea deficitului bugetar.
Ce semnifică demisia în masă a unor miniștri ucraineni
Mulți se întreabă ce semnifică aceste mutări în tot acest context global. În direct la Euronews, profesorul Sergiu Mișcoiu a explicat cum trebuie interpretate aceste realități.
Sergiu Mișcoiu, profesor la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai: „Cred că trebuie să privim ceea ce se întâmplă la Kiev, la nivelul puterii, cu mai multă relaxare. Există remanieri în toate cabinetele din lume, există în toate cabinetele relații care pot să nu mai fie atât de bune între șeful statului, șeful guvernului și miniștrii săi, după cum putem să avem în multe sisteme o dorință de a roti cadrele.
La fel avem în multe sisteme o anumită oboseală - și Ucraina cred că este cea mai expusă la o astfel de eventualitate - o oboseală mare a celor care îndeplinesc funcții publice. Probabil că unii miniștri, în special dintre cei din zona de înzestrare, nu au performant suficient în ochii președintelui, în condiții foarte dificile. Standardele de performanță în condiții de război nu au nimic de-a face cu cele de performanță în condiții de pace.
În cazul domnului Kuleba, cred că avem de-a face și cu acumularea unui stres în ultimii ani, care depășește imaginația unor oficiali din țări care se află în stare de pace. Kuleba, până acum, a fost peste tot, a fost în toate ipostazele, în toată lumea și a încercat să țină standardul ucrainean foarte sus, din punct de vedere diplomatic. Asta, din punct de vedere uman, poate fi extrem de costisitor.
Sunt convins că, în cazul lui Kuleba, vom avea o continuare a relației de apropiere sinergică cu Zelenski și Kuleba va ocupa poate o funcție importantă în diplomația ucraineană, poate în altă zonă de decizie, care poate va fi mai puțin solicitantă ca cea de ministru de Externe. Cred că ar trebui să fim ceva mai puțin îngrijorați de ceea ce se întâmplă la Kiev.
Nu cred că putem vorbi de perspective amenințate de acest val de demisii. Am văzut reacția de la Moscova a doamnei Zaharova, care este încântată că pleacă Dmitro Kuleba. Îl va lua în colimator și pe următorul ministru de Externe. Acolo, în Rusia, nu discutăm de remanieri decât dacă decide Vladimir Putin și remanierile se termină uneori cu plecarea pe lumea cealaltă a miniștrilor mai degrabă decât cu pensionarea lor sau cu trimiterea în anumite posturi. Iar Serghei Lavrov este, așa cum știm, etern în funcția pe care o exercită, este unul dintre pilonii sistemului putinist de restaurare a țarismului în relațiile externe.
De aceea, nu cred că au fost mișcări importante către pace dinspre Moscova, care este preocupată să câștige teren în Donețk, în condițiile în care se apropie iarna și avansul trupelor va fi mai dificil. Nu cred că a fost vreun interes din partea Rusiei să fie negociată pacea. Ar fi fost forțată Rusia să negocieze pacea dacă, în operații precum cea din Kursk sau cea din Belgorod, să fi câștigat masiv Ucraina teren și dacă ar fi amenințat strategic Rusia. Nu s-a întâmplat asta, cu toată umilința pe care o suportă Rusia pentru că îi este teritoriul invadat.
Oricine ar fi în dispozitivul politicii externe ucrainene, relațiile dintre cele două țări sunt ca relațiile dintre două țări în război, fără speranțe ca procesul de pace să fie curând reluat."
De ce nu a fost arestat Vladimir Putin în Mongolia
Între timp, într-un exercițiu de forță, președintele rus Vladimir Putin a făcut o vizită în Mongolia, țară membră a Curții Penale Internaționale (CPI), care a emis un mandat de arestare pe numele său.
Însă liderul de la Kremlin nu a fost arestat. Ba mai mult, Guvernul mongol a explicat cu mare sinceritate că țara este prea dependentă de Rusia.
Sergiu Mișcoiu, profesor la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai: „Nu a ales întâmplător Mongolia. Vizita în Mongolia are un scop dublu, de a arăta că, în ciuda strădaniilor sale din anii 2000 și până către mijlocul anilor 2010, Mongolia nu se poate replasa datorită prizonieratului său geografic între Rusia și China, într-o logică de alianțe, alta decât logica de alianțe locale și trebuie să se acomodeze cu vecinii săi extrem de puternici.
Și Putin a căutat să se reconfirme că Mongolia este în această situație de dependență față de Kremlin. Și pe de altă parte, a fost foarte convenabil să testeze Curtea Penală Internațională și puterea de exercitare a mandatului de arestare împotriva sa, într-o țară în care nu avea niciun risc, consecința fiind aceea de a spune ulterior că aceste instituții sunt instituții de mucava, fără să aibă un sprijin real din partea popoarelor lumii și deci că ar trebui ca întreaga ordine mondială să fie rescrisă.
Un narativ pe care Moscova îl susține de multă vreme și la care achiesează China, Turcia, mai nou. Acest tip discurs vine cumva să fie confirmat printr-un act minor, care este această vizită în Mongolia, subliniind cât de șubredă este în ochii lui Putin ordinea mondială.
Dar explicația dată de oficialul mongol este una deopotrivă sinceră și care arată că, precum condamnatul la moarte, Mongolia nu poate să facă mare lucru punându-se în calea buldozerului rus. Declarația lui e foarte sinceră, că nu l-au arestat pe Putin nu că am aderat noi la CPI - și citim printre rânduri că Mongolia nu e neapărat convinsă că Putin nu ar merita să fie arestat - însă suntem dependenți de Rusia și nu facem acest lucru pentru că nu vrem să ne stricăm bunele relații cu Rusia, sau ce rămâne din aceste bune relații, în contextul șantajului energetic. Este o declarație corectă, cât de poate de sinceră. Acesta este motivul real pentru care nu a fost arestat Putin la Ulan Bator."
Ce semnifică dorința Turciei de a intra în BRICS
Pe lângă toate aceste evenimente, Turcia a cerut să intre în BRICS. Mutarea este oarecum ciudată, dar totuși de înțeles.
- Alianța BRICS este formată din Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud.
Sergiu Mișcoiu, profesor la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai: „Turcia este, pentru UE, în perioada asta de maturitate post-Maastricht, una dintre erorile majore de politică externă și întotdeauna am spus că o Turcie integrată în anii 90-2000 în UE ar fi dus astăzi la o altă situație, inclusiv în relație cu Orientul Mijlociu, cu Rusia și ar fi proiectat altfel puterea statelor UE la Marea Neagră.
Însă nu s-a dorit în multe capitale europene această extindere cu includerea Turciei, care nu ar fi fost deloc simplă, însă ar fi fost necesară. Acum UE plătește și prețul acestei ignorări deja de decenii a Turciei.
Erdogan caută să se impună ca lider regional și ca lider cu pretenții de participare la alianțe mondiale între lideri regionali, proiectează puterea în diverse zone din Asia centrală, în Africa, din ce în ce mai mult, mai ales prin compania aeriană Turkish Airlines și vrea să-și legitimeze un discurs de independență de puterile lumii, în condițiile în care Turcia e membră a NATO și nu există în momentul de față vreo intenție de a părăsi această organizație.
Interesele Turciei sunt legate de obținerea unei suveranități cu valențe hegemonice în relațiile internaționale. Apropierea de BRICS și cererea de aderare la această organizație, puțin conturată și dificil de măsurat ca formă și intensitate și conținut, îi convine foarte bine Turciei pentru că, în acest fel, nu-și strică de tot relațiile cu puterile europene, însă se plasează pe o hartă a lumii între cei mari care nu sunt parte a ordinii conduse de SUA."
