Aderarea la Schengen, între „Austria va avea alegeri” și „Austria a avut alegeri”. Vorba unui prieten, „intrăm în Schengen pe când se desființează. Vom fi doar noi și Bulgaria”. Poate sunt legitime aceste abordări glumețe - dar eronate - cât timp au trecut ani și ani de zile de când ne tot amăgim cu proiectul Schengen (din 2011, instituțiile UE spun că îndeplinim condițiile pentru aderare).
În toamna anului 2022, politicienii au semănat, din nou, speranța că România va fi, în sfârșit, în rând cu lumea bună europeană. Se fac doi ani de atunci și România tot nu este în „Schengenul Adevărat”.
De ce nu se află România în „Schengenul Adevărat”
Spațiul Schengen nu se desființează. Spațiul Schengen nu a fost suspendat, chiar dacă o treime dintre țările care fac parte din zona de liberă circulație au reintrodus controale la graniță. Codul frontierelor Schengen permite introducerea de controale suplimentare, temporare, în cazul unei amenințări grave la adresa ordinii publice sau a securității interne.
Germania a dislocat în teren polițiști care supraveghează toate frontierele, până în primăvara anului 2025. Nu este oprită fiecare mașină în parte, pentru a fi verificate marfa și șoferul, în bazele de date. Se fac supravegheri și unde sunt suspiciuni că ar putea fi transportați migranți ilegal, acolo se intervine. Cu alte cuvinte, controalele la granite, între țările membre Schengen, nu seamănă cu cele făcute la ieșirea din România spre bulgari sau spre Ungaria.
Suntem departe de scenariul „se desființează spațiul Schengen”, pentru că introducerea controalelor permanente la granițele țărilor UE ar însemna pierderi financiare pe care nimeni nu și le-ar asuma.
Un raport al Fundației Bertelsmann, din 2016, estima că renunțarea la spatiul de liberă circulație ar costa Europa aproximativ 470 de miliarde de euro până în 2025. Numai Germania ar trebui să facă față unor pierderi de cel puțin 77 de miliarde de euro, iar încetarea Schengen ar avea efecte economice negative și în afara Europei.
Dacă Schengen nu se desființează, de ce nu suntem, încă, în zona de liberă circulație?
Alegerile din Austria încurcă, din nou, momentul României sau, cel puțin, îl temporizează. În 30 septembrie, FPO, Partidul Libertății, condus de extremistul Herbert Kickl, a câștigat alegerile parlamentare din Austria. Partea bună este că nimeni nu vrea să guverneze cu euroscepticul Kickl, nici măcar cancelarul Karl Nehammer. Până la formarea unei coaliții, președintele austriac i-a încredințat continuarea administrației de la Viena tot lui Karl Nehammer, care devine cancelar interimar.
În campanie, pentru a nu pierde voturi în defavoarea extremiștilor de la FPO, Karl Nehammer a venit și el cu un plan conservator, care nu îi lasă loc de manevră în dosarul Schengen. A fost aplaudat pentru că a promis o politică mai dură privind migrația ilegală, „mai multă cultură dominantă austriacă”. Și dacă ar vrea să susțină aderarea, fie și într-un mod tacit, convins fiind de Bulgaria și România că frontierele externe UE sunt bine păzite, cancelarul austriac interimar Karl Nehammer nu poate părea neserios în fața electoratului său, schimbându-și opiniile peste noapte, cât timp viitorul lui politic este nesigur.
Nu sunt șanse mari ca la guvernare să ajungă partidul de extremă dreapta FPO, arată calculele politice interne din Austria. Dacă extremiștii reușesc să preia puterea în Austria, ne putem lua adio de la Schengen într-un orizont rezonabil. Totuși, formarea noului guvern de la Viena va fi o chestiune de durată. În mod clar, în cadrul Consiliului JAI din 10 octombrie nu se poate supune la vot decizia de aderare completă la Schengen, pentru că încă nu există un acord din partea Austriei.
Este ultimul consiliu JAI la care participă susținătoarea nr. 1 a României în proiectul Schengen: comisarul european pentru afaceri interne, Ylva Johansson, care de fiecare dată și-a exprimat sprijinul pentru aderare.
La întrunirea miniștrilor, din decembrie 2024, noii comisari europeni ar trebui să fie deja în funcție. Culmea, de migrație se va ocupa, de acum înainte, austriacul Magnus Brunner, coleg de partid cu Karl Nehammer, propus pentru a prelua portofoliul afaceri interne.
Nu trebuie să ne facem griji pentru noul comisar austriac. Funcția îl va obliga să preia din narațiunea Comisiei Europene, care spune încontinuu că locul României și al Bulgariei este în Schengen. Și în plus, odată uns șef al afacerilor interne în UE, Magnus Brunner va trebui să găsească chiar el soluții pentru problema spinoasă a migrației ilegale.
Este, însă, prematur să anticipăm conduita noului comisar, cel puțin din perspectiva implementării Pactului UE privind migrația și azilul. Ungaria și Țările de Jos deja au anunțat că nu ar dori să implementeze normele pactului, ceea ce ar putea alimenta o abordare mai rebelă.
România, elev conștiincios, dar care nu trece examenul
Acasă, România continuă să fie conștiincioasă, deși nu trece examenul Schengen. Ministrul de interne Cătălin Predoiu spune că „România a implementat cu succes măsuri la toate frontierele naționale, existând o cooperare foarte bună cu toate statele vecine, iar cifrele privind migrația ilegală la frontierele naționale sunt aproape de zero (…) România nu a înregistrat nicio sincopă de la momentul eliminării controalelor la frontierele aeriene și maritime”.
Și Bulgaria și-a îndeplinit obiectivele, chiar dacă poate abuzează de conceptul „scopul scuză mijloacele”. Bulgarii au o misiune extrem de delicată, de a opri sutele de mii de migranți care vor să scape de taberele lui Erdogan și să ajungă, pe la granița bulgaro-turcă, în inima Europei.
Oficial, autoritățile bulgare spun că au oprit, în 2023, aproape 180.000 de migranți care se îndreptau spre Vestul Europei. Bulgarii spun că au descurajat migrația ilegală, la frontiera externă UE. Un raport al ministerului bulgar de interne arată că, în perioada ianuarie-august 2024, numărul migranților care au încercat să ajungă în Occident prin acel loc a scăzut cu 71% față de același interval de anul trecut.
Statisticile arată bine, dar mai multe ONG-uri din Bulgaria acuză public autoritățile de returnări forțate și ilegale. O directoare din Comitetul Helsinki Bulgaria vorbește despre practice abuzive ale polițiștilor de frontieră bulgari care păzesc granița cu Turcia. „Migranții sunt bătuți, dezbrăcați și percheziționați. Sunt lipsiți de bunurile lor, de încălțăminte, de îmbrăcăminte”, spunea, în primăvară, Iliana Savova, Directorul Programului Juridic pentru Refugiați, Comitetul Helsinki Bulgaria.
Să nu uităm de Olanda, țară care a confirmat, anul trecut, că și-a dat acceptul pentru intrarea României și Bulgariei în Schengen. Însă pentru un vot în Consiliul UE - fără de care nu se poate - ministrul de resort olandez are nevoie de un mandat oferit de parlament. Alegerile parlamentare din Țările de Jos au fost câștigate de partidul de extremă dreapta al populistului Geert Wilders, care ar putea bloca procesul.
Consiliul JAI, din 10 octombrie, este unul „pregătitor”, așa cum l-a denumit ministrul Cătălin Predoiu, în speranța că va culege roadele muncii, adică România va primi un semnal pozitiv pentru o decizie de aderare completă în 2024. Următoarea întrunire, în format JAI, este în data de 13 decembrie 2024. O decizie poate fi luată oricând, după modelul aderării parțiale, stabilită aproape de mizeul nopții, după câteva schimburi de mesaje scrise între oficialii UE.
Nu putem decât să sperăm că se lucreză intens în spatele cortinei, pentru că integrarea completă în spațiul Schengen este și o trambulină electorală. Iar alegerile se încheie în România înainte de ultima întrunire oficială a Consiliului JAI.
