Conducătorii de doctorat nu mai pot fi trași la răspundere, dacă lucrările pe care le-au supervizat se dovedesc a fi plagiate. Asta reiese din noul Regulament publicat săptămâna aceasta în Monitorul Oficial. În varianta pusă în dezbatere publică se precizează: conducătorul de doctorat împărțea responsabilitatea cu studentul său. Experții critică această modificare despre care nu s-a știut nimic, până a fost publicată.
O lucrare științifică poate fi verificată și cu ajutorul softurilor antiplagiat. De altfel, universitățile de prestigiu au softuri profesionale cu ajutorul cărora pot identifica similitudini între textele deja publicate și tezele de doctorat, spre exemplu.
Pentru că în România au fost numeroase scandaluri privind doctoratele plagiate de politicieni, Ministerul Educației a venit cu noi reguli care să oprească falsul academic. Măsurile inițiale au trecut însă printr-o serie de modificări care diluează răspunderea celor care coordonează doctorate.
În proiectul de regulament, pus în dezbatere publică anul trecut, scria că răspunderea pentru respectarea standardelor de calitate și etică profesională, precum și originalitatea tezei de doctorat este purtată atât de autorul lucrării, cât și de coordonatorul acesteia.
De asemenea, responsabilitatea autorului era detaliată mai mult
Însă, proiectul a fost schimbat. Articolul care prevedea răspunderea obligatorie a conducătorului de doctorat a dispărut cu totul, iar articolul privind responsabilitatea autorului lucrării a fost simplificat. Acum scrie doar ”Studentul doctorand răspunde pentru originalitatea tezei de doctorat.”
Emilia Șercan, jurnalist de investigații: Regulamentul oferă impunitate conducătorilor de doctorat care nu-și fac treaba în mod corespunzător. Un doctorand poate să încerce să plagieze, poate să încerce să fraudeze realizarea unei teze, poate să falsifice date, însă conducătorul de doctorat este cel care trebuie să vadă lucrul acesta și să-l împiedice. În condițiile în care un conducător de doctorat este absolvit de orice responsabilitate, asta înseamnă că în România, noi practic putem să permitem și în viitor să avem teze de doctorat plagiate, fraudate, falsificate, așa cum s-a întâmplat și până acum.
Marian Popescu, profesor de Etică, Universitatea din București: Răspunderea privind originalitatea, dar și condițiile prevăzute de normele de etică și integritate științifică revin în bună măsură coordonatorului. Sunt articole în regulament care prevăd limpede asta. Deranjează, însă, formularea. În cazul coordonatorului apare cuvântul „diligență”, adică coordonatorul nu mai răspunde de originalitatea lucrării doctorandului său, ci are „obligația de diligență”, am citat exact, de a certifica corectitudinea lucrării. Precizarea care acum lipsește era foarte limpede, fără subterfugii lingvistice, care spunea clar că și coordonatorul răspunde de originalitatea lucrării.
CNATDCU, instituția care s-a ocupat de verificarea tezelor și retragerea titlurilor de doctor în cazuri răsunătoare în politica românească, nu a fost consultată privind prevederile acestui nou regulament.
Mircea Dumitru, vicepreședinte CNATDCU: Consiliul General ca atare nu a fost consultat, nici eu nu am avut știință de formularea acestui regulament. Probabil că au fost consultați alți specialiști.
Cele mai cunoscute cazuri de plagiat i-au vizat pe Victor Ponta sau Lucian Bode în calitate de doctoranzi, respectiv pe IPS Teodosie, în calitate de conducător de doctorate.
