Peste 4,5 milioane de cărți zac în subsolurile sediului Bibliotecii Naționale, abandonate în 14 depozite, în loc să profite de ele cititorii sau cercetătorii. Lipsește personalul care ar trebui să le trieze și nici rafturi în care să fie expuse nu sunt destule, așa că volumele au ajuns într-o stare avansată de degradare.
Multe provin din foste depozite ale bibliotecilor din țară și din București, care au fost închise... de exemplu, la cutremurul din 1977. Sau sunt cărți interzise ori confiscate în timpul comunismului, ori care provin din colecții private. Toate trebuie să treacă întâi printr-un proces de decontaminare prin iradiere, din cauza mucegaiului care le distruge încet. Apoi, multe dintre ele vor trebui și restaurate.
Cum se realizează selecția cărților
Aici avem o serie de cărți care fac parte au făcut parte din fondul secret pe care le-am găsit în aceste fonduri de structurate. Semnul distinctiv era un S pe cota cărții, asta însemna secret. În perioada comunistă au existat lungi liste de cenzură prin care anumite titluri autori nu erau puși la dispoziția publicul era practic interziși în diverse perioade de timp.
În schimb, acest volum, la fel ca multe altele extrem de valoroase și rare, stă într-unul din cele 14 depozite de ”destructurate” din subsolul Bibliotecii Naționale, unde se află de la deschiderea noului sediu, din 2012. Acestea sunt doar câteva dintre cărțile salvate de voluntarii asociației Free Miorița, care de un an și jumătate au sortat și au pregătit pentru cititori 13 tone de cărți.
Claudia Lungu, bibliotecar: ”Termenul de destructurate nu există în literatura de specialitate. El a fost inventat de colegii noștri bibliotecari din perioada comunistă ca să descrie o situație dramatică a colecțiilor din vremea respectivă, care au fost plimbate, depozitate și mutate intempestiv și nepotrivit în spații, diverse spații.”
În depozite intră doar Iulian și Cristi, singurul angajat al bibliotecii care se ocupă de selecția acestor cărți, pentru a decide care dintre ele ajung la decontaminat.
Cristian Crețu, conservator: ”În primul rând, niciodată nu știi ceea ce descoperi și la fel cum v-am arătat și ziar, Trompeta Carpaților da, descoperi practic istoria ceea ce s-a întâmplat. O descoperi scrisă pe hârtie. Îi ceva deosebit, nu poți să descrii în cuvinte ceea ce trăiești, moment dat, practic retrăiește anumite momente care s-au întâmplat. Unele dintre ele sunt povești care spun că au stat chiar și în cimitire îngropate. Da, au stat ascunse, îngropate de comuniști. Uitați aici am găsit o carte care se cheamă File vrâncene, dar aceasta, alături de toate celelalte care le găsim, se desprăfuiesc primar apoi în lăzile din lateral se cântăresc o ladă, o cutie de a ajunge undeva la maxim 210kg și după aia se transportă la Institutul pentru decontaminat.”
Procesul de decontaminare
În câteva ore, cărțile, pline de mucegai și bacterii, sunt decontaminate prin iradiere, muncă pe care restauratorii ar fi făcut-o în luni de zile.
Valentin Moise, șeful Departamentului de Iradieri Tehnologice IRASM: ”Aici ne aflăm în camera de iradiere unde se petrece iradierea propriu-zisă. Este vorba de iradiere cu radiații ionizante și noi avem aici o sursă de cobalt-60 care emite radiații gama care au proprietatea că sunt foarte penetrante. Ele sunt la fel ca și radiațiile x pe care toată lumea le cunoaște din spital, din radiografie. Nu sunt radioactive. În cazul hârtiei problema cea mai mare umiditate, deci trebuie să nu mai ajungă în zone expuse pericolului de a avea umiditate mare.”
Iulian Angheluță, fondator Asociația Free Miorița: ”Sunt 32 de lădițe cu periodice. Cea mai mare parte sunt periodice românești. Mai avem doi paleți cu cărți și sunt 30, cred, 32 de hărți care au fost decontaminate și le ducem înapoi la bibliotecă. Este al 2-lea an al proiectului. E destul de bine. Am decontaminat până acuma peste 13t și aștept să le văd la raft. Asta e menirea cărților și a periodicilor să ajungă la cititori.”
După decontaminare, cărțile sunt desprăfuite, manual, în lipsa echipamentelor speciale, și intră la triaj. Apoi ar trebui să ajungă în circuitul public. Asta, dacă ar exista și rafturile pe care să fie expuse.
Claudia Lungu, bibliotecar: ”Acum va putea fi repus în circulație și pus la dispoziția publicului. Sperăm cât mai curând, în funcție de posibilitățile de depozitare corespunzătoare și anume să reușim să le așezăm la raft.”
Iulian Angheluță, fondator Asociația Free Miorița: ”Prima oară cred că a fost acum patru sau 5 ani. Aceea a fost prima intrare. Nu se putea intra în depozit. Acuma suntem încă într-o configurație bună. Atunci efectiv era un singur culoar de 1m și maldăr exact cum vedeți, în spatele meu erau absolut peste tot. Inițial am zis că băi, dacă salvez o singură carte, tot este mare lucru. Acum aș vrea clar să merg cât mai departe. Mi se pare inadmisibil ceea ce se întâmplă aici, adică această nepăsare a autorităților și a timpului care a trecut e inadmisibilă. Cred că aceste cărți încă mai au viață în ele.”
Salvarea cărților rare
Voluntarii sunt esențiali în această misiune de a salva cărți rare, care, cândva, s-au aflat în mâinile unui cititor. Și Asociația Free Miorița și Biblioteca îi așteaptă să contribuie la salvarea lor.
Cristina Andre, elevă, voluntar: ”Am ales pentru că eu înainte eram foarte pasionată de cărți și am vrut să mă reîntorc la această pasiune. Și când am văzut că se poate la Biblioteca Națională m-am înscris imediat.”
Iulian Angheluță, fondator Asociația Free Miorița: ”Cel mai simplu ar fi să intre pe site. Avem memoria națională.ro.”
După ce trec prin mâinile voluntarilor, cărțile ar trebui să intre oficial în grija bibliotecii, însă acest lucru se va întâmpla doar dacă proiectul de finanțare adresat Ministerului Culturii va fi aprobat. Ar fi nevoie de 25 de angajați noi, dedicați acestor depozite, de multe rafturi și de echipamente profesionale.
Adrian Cioroianu, directorul Bibliotecii Naționale a României: ”Este pentru prima dată când s-a făcut un proiect destinat destructuratelor. Calculul este de 600.000 euro, 3 milioane de lei pe an și în anii următori, pentru că într-un an nu vom rezolva. De ani de zile nu s-au mai cumpărat rafturi într-o bibliotecă în care lunar intră cel puțin 2.000 de titluri noi. Cărțile astea merită totuși respect. Ele trebuie să stea rafturi. Rafturile nu le facem acasă. Totuși nu știm care este inventarul Bibliotecii Naționale, pentru numele lui Dumnezeu. Din păcate, avem cereri pe care nu le putem onora. Sunt cititori care vin, cer anumite cărți care apar în inventarul bibliotecii și nu le putem da.”
Din cele 4,5 tone de cărți din depozitele Bibliotecii Naționale, doar un procent a fost decontaminat până acum.
