Discuțiile din ultimele săptămâni privind un acord pentru pace în Ucraina aduc aminte de alte situații din istoria recentă când marile puteri au decis soarta unor generații. De aceea, un acord discutat și agreat împreună cu Ucraina și cu restul Europei este esențial pentru a nu repeta istoria catastrofală a secolului XX, avertizează experții. În anii următori vom vedea și o puternică reînarmare a Europei. Este pentru prima dată în peste 30 de ani când bătrânul continent va trebui să se mobilizeze în afara umbrelei militare protectoare a Statelor Unite. Resursele economice le avem, doar voința și decizia politică să fie suficient de rapide astfel încât să putem face față unui posibil atac rusesc în anii ce urmează.
Experții avertizează: Europa trebuie să evite greșelile secolului XX în negocierile pentru pacea din Ucraina
„Momentul e dramatic, e periculos, dar nu este disperat. Avem alternative prin care să compensăm neimplicarea americană”, spune Iulian Fota, expert în apărare.
Plecăm, însă, de la un dezavantaj militar fiindcă zeci de ani, Europa s-a culcat pe o ureche și a trăit liniștită sub protecția americană.
„După povestea asta cu Ucraina, lumea și-a dat seama că ce aveam noi ca stocuri de război era o iluzie, o copilărie. Britanicii spuneau la un moment dat într-o discuție că ei au descoperit, după ce a început războiul, că ceea ce ei considerau stoc de război însemna consumul de muniție la o săptămână de război în Ucraina”, a spus Fota.
Acum începe reînarmarea Europei. Bătrânul continent s-a mai înarmat puternic cu trei ocazii în ultimii 120 de ani: înaintea celor două războiae mondiale și în timpul Războiului Rece. Sunt, însă, contexte diferite, spun istoricii.
„În primul caz a fost vorba de cursa înarmărilor între marile puteri care formau deja două alianțe consistente: e vorba de Puterile Centrale și de Antanta și a fost o cursă a înarmărilor care viza atât achiziționarea și montarea de armament, cât și pregătirea căilor ferate în special pentru a putea muta rapid trupele. Aceasta a fost o înarmare care a fost aproape generală la nivelul marilor puteri europene și a unora dintre statele mai mici, dar nu toate în egală măsură au fost pregătite pentru Primul Război Mondial și, de altfel, Primul Război Mondial s-a dovedit și o sfidare, o încercare prea mare pentru multe dintre statele beligerante care pur și simplu au constatat că nu pot duce povara războiului și unele dintre state au capotat în timpul războiului”, a explicat istoricul Bogdan Murgescu, prorector al Universității Din București.
Primul Război Mondial a schimbat ordinea lumii atunci, a dus la prăbușirea Imperiului Rus, dar și a altor state care nu au mai putut susține economic războiul, cum a fost Germania. Primul Război Mondial a schimbat ordinea lumii atunci, a dus la prăbușirea Imperiului Rus, dar și a altor state care nu au mai putut susține economic războiul, cum a fost Germania. A creat, de altfel, și contextul economic și geopolitic pentru al Doilea Război Mondial. Și au fost câteva momente-cheie care au dus la cel mai violent scenariu posibil. Spre exemplu, acordul de la Munchen din 30 septembrie 1938.
„Hitler testează lucrurile treptat, după preluarea puterii 38:22 MUSCĂ 39:30 În perioada interbelică sunt multe conferințe pentru dezarmare, pentru pace, de a scoate războiul în afara legii. Întotdeauna dacă se ajungea la semnarea unor acte finale, nu exista și partea de control, și partea de sancționare în vreun fel statul care încălca. Și Hitler tocmai asta face, împinge treptat mai departe planul său de a acapara și ajungem în vara anului 1938 la Munchen”, a explicat Matei Gheboianu, decanul Facultății de Istorie a Universității din București.
Atunci a fost decisă soarta Cehoslovaciei între Germania și Italia, pe de o parte, și aliații occidentali Franța și Marea Britanie. Fără reprezentanții Cehoslovaciei la masă, marile puteri de atunci au permis Germaniei să ocupe Regiunea Sudetă, în speranța că asta îl va potoli pe Adolf Hitler. Însă, rezultatul a fost cu totul altul. Premierul Marii Britanii de atunci, Neville Chamberlain, a crezut că s-a întors triumfător la Londra, după cum declara în celebrul său discurs fluturând acordul de la Munchen în fața presei și a publicului. Hitler nu s-a mulțumit cu atât și în martie 1939 a ocupat toată Cehoslovacia. Asta a grăbit evoluția către un război mondial, care de altfel a început mai târziu în același an când Germania și Rusia au invadat din ambele părți Polonia și au ocupat-o.
Singurul care a văzut pericolul din timp, dar care nu a putut face mai mult la vremea aceea, a fost Winston Churchill. În discursul lui din Parlament, după semnarea acordului de la Munchen în 1938, avertizează asupra norilor negri care se adunau deasupra Europei:
„Mi-e teamă că vom descoperi cât de grav am compromis, chiar pus în pericol siguranța și independența Marii Britanii și a Franței... Nu poate să existe prietenie între democrația britanică și puterea nazistă (...) am fost învinși fără un război, iar consecințele ne vor urmări mult timp de acum încolo; oamenii ar trebui să știe că am trecut la o nouă pagină de istorie, când tot echilibrul european este afectat. (...) Și să nu credeți că acesta este sfârșitul poveștii. Este doar începutul răzbunării. Este doar primul gust dintr-o licoare otrăvită pe care ne-o vor servi an de an, dacă nu reușim să ne revenim moral și redevenim puternici, dacă nu ne ridicăm din nou și nu ne apărăm în numele libertății cum am mai făcut în trecut.”
Istoricul matei Gheboianu spune că Winston Churchill „a crezut în faptul că Hitler este omul rău. Societatea nu susținea într-o primă fază, în totalitate un astfel de război, dar cu toate acestea, el a făcut inclusiv societatea britanică să înțeleagă că aceea este calea democrației și nu au cum să meargă pe o altă cale.”
A urmat cel mai cumplit război din istoria oamenirii – cel De-al Doilea Război Mondial, în care au murit în jur de 70 de milioane de oameni. Războiul s-a încheiat în 1945 cu înfrângerea Germaniei și capitularea Japoniei. Cu doar câteva luni înainte, lumea a fost din nou împărțită la celebra Conferință de la Ialta, unde a fost decisă și soarta României.
„Eu nu cred că între marile puteri mai pot fi realizate înțelegeri de tip Ialta. Ialta a fost o înțelegere cu grad mare de secret, deci am aflat niște lucruri în timp și ulterior deciziei. Ei s-au putut înțelege la Ialta pornind de la o realitate clară din teren. De exemplu, România aparținea militar de URSSS. Eu nu interpretez gestul lui Churchill ca trădare a Occidentului pentru că nu avea pe cine să trădeze, pentru că România nu era un obiect pe raftul Occidentului pe care Churchill să-l ia de acolo să-l dea lui Stalin, România era deja ocupată de Stalin”, a explicat Iulian Fota.
„Eu mă tem mai degrabă de 1939, nu de 1938. 1939 de Ribentropp-Molotiv, adică este înțelegerea dintre cei doi mari din Europa – Stalin și Germania nazistă. În speța noastră mă tem că s-ar putea să existe anumite înțelegeri între Donald Trump și Vladimir Putin care să fie defavorabilă Europei în ansamblu și în particular defavorabile Ucrainei, Republicii Moldova, României pentru că noi suntem cel mai aproape de Ucraina. Pe de altă parte, avem posibilitatea să ne opunem și să nu acceptăm așa ceva. Ucrainenii deja resping niște înțelegeri pe care Donald Trump le-ar fi încercat cu Putin. Europa respinge și spune clar „nu vom accepta lucruri la care nu suntem consultați” și e foarte bine că face asta. Europa este totuși un actor mare, nu are puterea nucleară a Americii, dar suntme vreo 450 de milioane, avem un PIB de 19 trilioane, de 6-7 ori mai mare decât al rușilor, deci nu suntem un actor neglijabil. Suntem într-adevăr puturoși, indolenți, lucruri pe care le vom regla”, a mai explicat Iulian Fota.
Istoricul Bogdan Murgescu spune că singura șansă a lui Putin este să dividă Occidentul.
„La o cursă a înarmărilor, problema Occidentului nu este că nu are resurse, problema Occidentului este că a trăit 30 de ani în iluzia că s-a depășit spectrul războiului, ceea ce a fost un adevăr. În anii de după 1989-1991, pericolul războiului mare în Europa a fost mult mai mic. Au fost câteva conflicte izolate în fosta Iugoslavie, în Transnistria, dar totuși acelea au fost marginale. Am avut iluzia că putem să trăim fără un război, ceea ce, din păcate, se arată că nu mai este valabil în ultimii ani”, a spus Murgescu.
O soluție ar putea fi o forță militară europeană.
„Să avem o forță de 100.000 de oameni și stabilim pe fiecare țară cu cât contribuie, stabilim capabilitățile. Deci asta se poate face mult mai repede decât o armată europeană. Ai avantajul că poți să colaborezi și cu alții, forță europeană poate să fie și cu contribuție britanică 30:35 MUSCĂ 30:52 Putem invita Turcia să contribuie, care are a doua armată mare în NATO după cea americană”, a explicat Iulian Fota.
„În anumite privințe, ceea ce fac americanii era probabil de așteptat. Eu nu cred că este politica bună pentru interesele SUA, deci pentru lume contează mai puțin, e vorba mai degrabă de interesele SUA. Dar, până la urmă, apelul ca europenii să-și asume o parte din apărarea lor are sens, adică este ceva ce trebuie să recunoaștem că a fost comod să beneficiem de umbrela protecției americane. America nu este obligată să facă acest lucru etern pe spețe proprii. Aici există un sâmbure de adevăr și de, până la urmă, common sense care înseamnă că Europa trebuie să-și asume mai mult din aceste lucruri. Ceea ce este important este să-și asume în mod rațional și eficient, nu să-și risipească resursele pe mărunțișuri și fiecare mergând pe un drum propriu”, a completat Bogdan Murgescu.
Față de războaiele mondiale ale secolului trecut, țările bătrânului continent se reînarmează acum pentru a păstra pacea, nu pentru a cuceri.
„E cea mai bună garanție că n-o să ne atace nimeni și nimeni nu vine cu planuri diabolice în ceea ce ne privește, pentru că în momentul acela, costurile vor fi mari și pentru cel care încearcă așa ceva”, a spus Fota.
Până atunci, însă, mai este drum lung.
„Problema numărul unu a guvernanților noștri este cum vor face față acestui val istoric de schimbări care nu ne avantajează, ba dimpotrivă, ne amenință inclusiv în integritatea noastră teritorială”, a încheiat Iulian Fota.
