Trei luni printre străini au fost suficiente pentru un brașovean pentru a-și da seama că poate face ceva și în țara sa. Ion Ioniță este cizmar de mai bine de 35 de ani și, chiar dacă s-a lovit deseori de probleme, nu a renunțat niciodată la meseria sa. A fost plecat în Norvegia, unde a învățat tehnici noi, însă nu a simțit că e locul lui acolo. Așa că s-a întors acasă și-a deschis un punct self-service de preluare a pantofilor stricați. Atelierul în care lucrează e la câțiva kilometri distanță.
După ce a terminat 10 clase la Brașov, Ion Ioniță a ajuns la București ca să învețe meseria de cizmar.
Ion Ioniță, cizmar din Brașov: ”Eram acasă, copil, 14 ani, terminasem clasa a VIII-a și îl întrebam pe tata ce meserie are omul acela care își schimbă mașinile foarte des. Pe timpul lui Ceaușescu vorbim, în 84. Și tata spune, cine mă ăla? Aaa, da, e cizmar. Și am zis că eu vreau să fiu cizmar.”
Scurta experiență în Norvegia i-a schimbat viața
Nu i-a fost deloc ușor. În 35 de ani de muncă a trecut prin trei falimente, iar la un moment dat a pus lacătul pe atelier și a plecat în Norvegia.
”A fost mai mult decât suficient ca să îmi schimb mentalitatea și viața. Ce fac astăzi, 80% este influențat de atunci. Stilul de lucru și viziunea.”
Ion Ioniță, cizmar din Brașov: ”M-am gândit să schimb ceva. Am decis să schimb țara. Nu am vrut să merg în țările foarte vizitate deja de români, Spania, Italia, Germania, am ales o țară scandinavă și am ales Norvegia.”
După mai multe eșecuri și încercări de a găsi un job, un angajator i-a oferit oportunitatea de a lucra în Oslo.
Ion Ioniță, cizmar: ”Mi-a cumpărat un bilet cu plecare din Ungaria. M-a așteptat la aeroport în Oslo și așa a început povestea de a fi eu cizmar în Oslo. Am făcut 120 de milioane în trei luni, bani curați, pe lângă ce am plătit chiriile, mâncarea și ce am mai cheltuit eu pe acolo.”
Punct de self-service pentru atelierul său
Trei luni în străinătate au fost suficiente pentru el. A crezut în România și în ceea ce poate face acasă. Și-a deschis din nou atelierul unde aplică ce a învățat prin străini. Pentru clienți a făcut un punct self-service, pe care îl controlează de la distanță.
Am adus această pereche de încălțăminte la reparat. După ce am vorbit cu cizmarul și i-am spus ce problemă am, achit comanda după care primesc două bonuri. Unul îl bag în încălțăminte și o las într-unul dintre aceste dulapuri.
Peste câteva zile voi fi notificat prin SMS atunci când pot să vin să îmi ridic încălțămintea din același loc.
Doamna Ildiko are 61 de ani și e deja clientă fidelă. Dacă la început a fost sceptică, acum se descurcă fără probleme cu sistemul self-service, instalat de cizmar.
Reporter: ”Cum v-ați descurcat, ce ați adus până acum aici?
Ildiko Halmaghi, clientă: ”Încălțăminte, sandale, pantofi, adidași. Când sunt defecte mici și se pot remedia este mai ok, când nu se poate cumpărăm altele.”
Cei doi copii ai lui Ion Ioniță nu au pășit pe urmele tatălui, lucrează amândoi în IT. Chiar și așa, cizmarul e convins că meseria lui nu va dispărea niciodată. Chiar clienții confirmă asta.
Ion Ioniță, cizmar: ”Și pe lună dacă se duc oamenii va trebui să meargă și un cizmar acolo pentru că au nevoie. Oriunde există viață, oameni, picioare, trebuie să fie un cizmar. Până și Iisus Hristos a avut nevoie de trei curele în anii aceia și nu putea merge chiar desculț. Cizmăria s-a schimbat.”
Ion a văzut în țara sa oportunitatea de muncă și de extindere, iar în viitor își propune să deschidă noi puncte self-service pentru predarea și preluarea pantofilor.
